Decizie nr. 836 din 16 noiembrie 2006

Ion Predescu - preşedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Vizol" - S.R.L. în Dosarul nr. 18.042/2004 (6.433/2006) al Judecătoriei Cluj-Napoca.

La apelul nominal se prezintă pentru partea Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România consilierul juridic cu delegaţie la dosar. Se constată lipsa autorului excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul părţii prezente solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 31 mai 2006, pronunţată în Dosarul nr. 18.042/2004 (6.433/2006), Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Vizol" - S.R.L. în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei plângeri contravenţionale.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prin textul legal criticat legiuitorul român a înţeles să sancţioneze şi persoana juridică pentru fapta de a circula fără rovinietă. Însă este absolut ridicol să se conceapă că o persoană juridică are capacitatea de "a circula". Cu alte cuvinte, vinovăţia în cazul circulării cu un vehicul fără a deţine rovinietă aparţine persoanei fizice care îl conduce. În dreptul românesc există principiul răspunderii civile delictuale sau contractuale fundamentat pe ideea de vinovăţie. Prin urmare, prin sancţionarea persoanei juridice care, în opinia autorului, este inaptă de a se face vinovată de o asemenea faptă, se aduce atingere atât dreptului de proprietate privată, cât şi dispoziţiilor constituţionale care consacră libertatea comerţului.

Judecătoria Cluj-Napoca opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prin instituirea de către autorităţile statului a unui tarif de utilizare a drumurilor naţionale nu se aduce atingere dreptului de proprietate, întrucât chiar prin alin. (7) al art. 44 din Constituţie se prevede limitarea acestui drept prin impunerea respectării de către titularul său a unor sarcini impuse de lege, în concepţia doctrinară modernă dreptul de proprietate nemaiavând un caracter absolut. Sancţiunea amenzii contravenţionale instituită de legiuitor pentru nerespectarea dispoziţiilor legale nu este de natură a încălca dreptul de proprietate, ci de a repara o faptă ilicită, aceea de a utiliza o infrastructură rutieră fără achitarea obligaţiilor legale.

De asemenea, instituirea unei asemenea taxe, generală şi care priveşte pe toţi utilizatorii infrastructurii drumurilor naţionale, nu este de natură a influenţa în vreun fel piaţa şi libertatea economică.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textul prin care se stabileşte fapta contravenţională nu conţine nicio dispoziţie de natură să aducă atingere dreptului de proprietate şi nici libertăţii comerţului.

De altfel, din critica autorul excepţiei rezultă că acesta este nemulţumit de aplicarea sancţiunii contravenţionale persoanelor juridice care în, opinia sa, nu s-ar putea face vinovate de o asemenea faptă. Or, o asemenea problemă nu vizează aspecte de constituţionalitate, ci, eventual, de aplicare necorespunzătoare a dispoziţiilor criticate şi/sau, eventual, de necorelare.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece aplicarea şi executarea unei sancţiuni pecuniare, deşi determină în mod direct o diminuare a patrimoniului celui sancţionat, nu atrag automat o încălcare a dispoziţiilor constituţionale privind ocrotirea proprietăţii private. Prin urmare, nu se poate considera că dreptul de proprietate al autorului excepţiei ar fi lezat prin măsura luată, deoarece, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Legea fundamentală, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege.

În plus, existenţa sau inexistenţa vinovăţiei făptuitorului constituie elemente de fapt, a căror stabilire, prin mijloacele legale de probă, cade în competenţa exclusivă a instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului.

În sfârşit, prevederile legale criticate nu contravin sub niciun aspect regulilor constituţionale care instituie obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2002. Ulterior, sesizării Curţii Constituţionale prin Încheierea din 31 mai 2006, prevederile legale criticate au fost modificate prin dispoziţiile art. I pct. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 51/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 680 din 28 iulie 2004, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 415/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.002 din 1 noiembrie 2004, şi, în prezent, au următorul cuprins:

Fapta utilizatorilor români sau străini de a circula fără a deţine o rovinietă valabilă constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă.

Ca urmare, prin prezenta decizie Curtea se va pronunţa asupra constituţionalităţii prevederilor art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 în actuala redactare.

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (2) referitoare la garantarea şi ocrotirea proprietăţii private în mod egal de către lege, indiferent de titular, şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) referitoare la libertatea comerţului.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dreptul de proprietate privată nu este un drept absolut, aşa încât, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, conţinutul şi limitele acestuia sunt stabilite de lege. De altfel, în susţinerea acestei idei, şi alin. (7) al aceluiaşi articol obligă proprietarul "la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului", îi revin. Aşa fiind, nu se poate susţine că prin instituirea unei sancţiuni contravenţionale în sarcina persoanelor fizice ori juridice se aduce atingere dreptului de proprietate, chiar dacă în mod automat executarea contravenţiei înseamnă diminuarea patrimoniului.

De asemenea, dispoziţiile legale criticate nu conţin niciun fel de prevederi de natură a afecta în vreun fel libertatea comerţului, consacrată de art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Vizol" - S.R.L. în Dosarul nr. 18.042/2004 (6.433/2006) al Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2006.

PREŞEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru