Decizie nr. 47 din 4 februarie 2003

Nicolae Popa - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Costica Creita în Dosarul nr. 516/C+C/2002 al Tribunalului Vrancea.

La apelul nominal răspunde consilier juridic Florian Simion pentru Societatea Naţionala a Petrolului "Petrom" - S.A. Sucursala Transpeco Bucureşti, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Societăţii Naţionale a Petrolului "Petrom" - S.A. Sucursala Transpeco Bucureşti solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece Curtea Constituţională s-a pronunţat prin mai multe decizii în sensul că Legea nr. 146/1997 este constituţională.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Este menţionată jurisprudenta Curţii Constituţionale prin care au fost respinse excepţiile de neconstituţionalitate având ca obiect dispoziţii ale Legii nr. 146/1997, întrucât acestea nu au caracter discriminatoriu şi nu contravin dispoziţiilor constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 2 iulie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 516/C+C/2002, Tribunalul Vrancea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, 2, 17, 18 şi 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Costica Creita în Dosarul nr. 516/C+C/2002.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia considera ca întreg textul legii privind taxele de timbru este neconstitutional, prin conceptie şi dispoziţii discriminatorii, în raport cu art. 20-21, art. 1 alin. (3), art. 4, 8, 11, 15, 16, 43, 51, 53 din Constituţie, precum şi art. 22, 23, 25, 28 şi 29 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului.

În mod special, autorul excepţiei se referă la dispoziţiile art. 1, 2, 17, 18 şi 20 din Legea nr. 146/1997, arătând ca acestea încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 123-128 privind autoritatea judecătorească, ale art. 20 şi 21 din Constituţie, precum şi prevederile art. 1, 2, 8, 10, 19, 22, 25, 27, 28 şi 29 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului.

Potrivit aprecierilor autorului excepţiei, taxele instituite sunt "discriminatorii, inechitabile, injuste, împovărătoare, impiedicand în mod real accesul la justiţie [...]".

Tribunalul Vrancea considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

În argumentarea punctului de vedere exprimat, Guvernul face referire la jurisprudenta Curţii Constituţionale prin care au fost respinse excepţii de neconstituţionalitate având ca obiect dispoziţii ale Legii nr. 146/1997.

Avocatul Poporului considera, în esenta, ca dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, relevand totodată ca, în jurisprudenta sa, Curtea Constituţională a stabilit ca "obligarea părţilor în proces la plata taxei de timbru nu contravine Constituţiei". De asemenea, se susţine ca textele de lege criticate nu au caracter discriminatoriu şi nici nu contravin dispoziţiilor constituţionale, întrucât instituirea taxelor de timbru reprezintă o aplicare a principiului consacrat la art. 53 alin. (1) din Constituţie, conform căruia cetăţenii au obligaţia să contribuie prin impozite şi taxe la cheltuielile publice".

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din cuprinsul memoriului prin care aceasta a fost motivată, îl constituie dispoziţiile Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările ulterioare.

Critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 146/1997 consta în invocarea încălcării dispoziţiilor constituţionale ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 43 privind nivelul de trai, art. 51 privind respectarea Constituţiei şi a legilor, art. 53 privind contribuţii financiare, art. 123 privind înfăptuirea justiţiei, art. 124 privind statutul judecătorilor, art. 125 privind instanţele judecătoreşti, art. 126 privind caracterul public al dezbaterilor, art. 127 privind dreptul la interpret şi ale art. 128 privind folosirea căilor de atac.

De asemenea, autorul excepţiei a invocat, în susţinerea excepţiei, în corelare cu dispoziţiile art. 20 din Constituţie, încălcarea prevederilor art. 1, 2, 7, 8, 10, 19, 22, 23, 25, 27, 28 şi 29 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului.

În esenta, întreaga motivare a excepţiei se bazează pe susţinerea ca prevederile Legii nr. 146/1997 sunt "discriminatorii, inechitabile, injuste, împovărătoare, impiedicand în mod real accesul la justiţie".

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată, deoarece, din analiza comparativa a dispoziţiilor constituţionale şi a celor cuprinse în Declaraţia Universala a Drepturilor Omului invocate cu cele din textele de lege criticate, nu rezultă existenta unor incompatibilităţi de natura a duce la concluzia ca Legea nr. 146/1997 este neconstitutionala.

De altfel, Legea nr. 146/1997 a mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate.

Curtea Constituţională, în jurisprudenta sa, a respins în mod constant excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 146/1997, în ansamblul lor. În acest sens, menţionăm, de exemplu, Decizia nr. 82 din 25 mai 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 30 iunie 1999, şi Decizia nr. 195 din 23 noiembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76 din 21 februarie 2000.

De asemenea, prin numeroase decizii, Curtea Constituţională a pronunţat soluţii de respingere a excepţiilor de neconstituţionalitate formulate cu privire la diferite articole ale Legii nr. 146/1997, inclusiv prin raportare la art. 20, 21, 123 şi 125 din Constituţie.

În deciziile pronunţate, Curtea a reţinut, în principiu, ca dreptul privind accesul liber la justiţie nu înseamnă gratuitatea acestuia. Dimpotriva, s-a considerat ca instituirea taxei judiciare de timbru este o aplicare a principiului consacrat de art. 53 din Constituţie, potrivit căruia "cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice".

În legătură cu invocarea discriminarii cetăţenilor faţă de instituţiile publice scutite de plată taxei judiciare de timbru, în cazul acţiunilor şi cererilor care au ca obiect venituri publice, Curtea a reţinut, în esenta, ca aceasta scutire este justificată, în mod raţional şi obiectiv, întrucât sumele provenite din taxa judiciară de timbru se fac venit la bugetul de stat, de la care sunt finanţate aceste instituţii.

În cauza nu sunt invocate elemente noi de natura sa determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.

Sunt, de asemenea, nefondate susţinerile autorului excepţiei, în sensul că dispoziţiile legale criticate ar fi contrare art. 19, 22, 23, 25, 27, 28 şi 29 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului. Curtea constata ca prevederile acestui document internaţional, invocat de autorul excepţiei, nu au legătură cu cauza.

Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Costica Creita în Dosarul nr. 516/C+C/2002 al Tribunalului Vrancea.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 februarie 2003.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta