privind aprobarea Dispoziţiilor generale de ordine interioară pentru prevenirea şi stingerea incendiilor - DG P.S.I.-001
Ministru de interne,
având în vedere prevederile art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 121/1996 privind organizarea şi funcţionarea Corpului Pompierilor Militari, ale Ordonanţei Guvernului nr. 60/1997 privind apărarea împotriva incendiilor, ale Hotărârii Guvernului nr. 678/1998 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele de prevenire şi stingere a incendiilor şi ale Ordinului ministrului de interne nr. 775/1998 pentru aprobarea Normelor generale de prevenire şi stingere a incendiilor,
în temeiul art. 13 alin. 2 din Legea nr. 40/1990 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului de Interne,
emite următorul ordin:
Se aprobă Dispoziţiile generale de ordine interioară pentru prevenirea şi stingerea incendiilor DG P.S.I.-001, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
Inspectoratul General al Corpului Pompierilor Militari, prin marile unităţi şi unităţile de pompieri militari, va urmări punerea în aplicare a prevederilor prezentului ordin.
Nerespectarea prevederilor Dispoziţiilor generale de ordine interioară pentru prevenirea şi stingerea incendiilor DG P.S.I.-001 atrage răspunderea, potrivit legii.
Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi va intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării.
Ministru de interne,
Constantin Dudu Ionescu
DISPOZIŢII GENERALE DE ORDINE INTERIOARĂ
pentru prevenirea şi stingerea incendiilor - DG P.S.I.-001
Prezentele dispoziţii generale de ordine interioară pentru prevenirea şi stingerea incendiilor DG P.S.I.-001 stabilesc, pe baza Normelor generale de prevenire şi stingere a incendiilor, aprobate prin Ordinul ministrului de interne nr. 775/1998, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 9 octombrie 1998, regulile şi măsurile care trebuie aplicate la organizarea şi desfăşurarea activităţilor de ordine interioară pentru a preveni apariţia condiţiilor favorizante producerii de incendii şi pentru a limita consecinţele acestora.
Principalele condiţii care favorizează producerea de incendii constau în prezenta, în anumite împrejurări determinate, în acelaşi timp şi spaţiu, a materialelor şi substanţelor combustibile, precum şi a surselor potenţiale de aprindere.
Ordinea interioară, din punct de vedere al prevenirii şi stingerii incendiilor, reprezintă ansamblul dispoziţiilor care trebuie stabilite, aplicate şi respectate în incinta agenţilor economici, instituţiilor şi gospodariilor populaţiei, precum şi în zonele culturilor agricole şi cu vegetaţie forestieră, înainte, în timpul şi la terminarea unor activităţi caracterizate prin factori de risc de incendiu specifici.
Prin dispoziţiile generale de prevenire şi stingere a incendiilor privind ordinea interioară se reglementează:
a)lucrările cu foc deschis;
b)fumatul;
c)asigurarea căilor de acces, de evacuare şi de intervenţie;
d)colectarea deşeurilor, reziduurilor şi a ambalajelor combustibile, precum şi distrugerea acestora;
e)efectuarea de lucrări premergătoare în timpul sezonului rece şi în perioadele caniculare şi secetoase.Secţiunea a 3-a Definiţii - Terminologie
(1)Prin foc deschis, în sensul prezentelor dispoziţii generale, se înţelege arderea în aer liber, respectiv acea ardere care nu se desfăşoară într-un spaţiu închis de combustie. Pot fi incluse în această categorie flacara produsă de: brichete, chibrituri, lumanari, lampi sau aparate de gătit, aparate de lipire, tăiere, sudura etc., focul făcut în aer liber în scop de încălzire sau pentru arderea de resturi menajere ori vegetale, precum şi flacara care apare în urma unor reactii chimice.
(2)În categoria foc deschis se includ şi materialele în stare incandescenta, aflate în situaţii deosebite, cum sunt: improscarile, deversarile, rasturnarile, stationarile etc., care pot provoca incendii datorită radiatiei termice sau contactului direct cu materialele combustibile.
Fumatul este activitatea care presupune existenta unui mijloc de aprindere (chibrit, bricheta) a tigarii, trabucului sau pipei şi a restului ce rămâne la terminarea procesului de fumat: rest de tigara (muc), de trabuc, scrum de pipa etc.
(1)Căile de acces, de evacuare şi de intervenţie cuprind intrările şi ieşirile în şi din incinta agenţilor economici, instituţiilor, la clădirile industriale şi civile, alte amenajări, precum şi drumurile sau căile de circulaţie din interiorul acestora, inclusiv intrările la clădiri, la prizele de apa de la bazine sau râuri, culoarele de circulaţie dintre stive sau dintre depozite exterioare, traversarile de cale ferată.
Căile de acces, de evacuare şi de intervenţie sunt destinate să asigure:
a)evacuarea nestingherita şi în condiţii de siguranţă a persoanelor aflate în pericol şi a bunurilor materiale;
b)accesul în tot timpul anului al maşinilor, utilajelor şi al personalului care acţionează la stingerea incendiului sau la salvarea persoanelor şi a bunurilor.
(2)Pe teritoriul localităţilor, în această categorie se includ şi arterele destinate circulaţiei rutiere, drumurile judeţene sau naţionale.
(1)Deşeurile şi reziduurile combustibile sunt resturi care provin din prelucrarea materialelor şi a produselor combustibile sau din operaţiuni de condiţionare şi curatare a diverselor tipuri de produse, echipamente şi utilaje. În această categorie intra şi depunerile de produse inflamabile şi de grăsimi sau de uleiuri pe elementele componente ale instalaţiilor de ventilare şi exhaustare, precum şi scaparile necontrolate de fluide combustibile.
(2)Deşeurile şi reziduurile combustibile se colectează pentru:
a)reintroducerea acestora în diferite procese productive;
b)distrugerea organizată, în anumite condiţii.
(3)Ambalajele sunt luate în considerare datorită naturii constructive a acestora (hârtie, carton, lemn, cauciuc, PVC, textile, mase plastice etc).
Lucrările premergătoare şi în timpul sezonului rece sunt ansambluri de activităţi care trebuie să se desfăşoare la instalaţiile şi sistemele la care este necesar să se asigure buna funcţionare în timpul anotimpului în care se înregistrează temperaturi scăzute. Acestea se referă întotdeauna şi la activităţile care vizează înlăturarea efectelor inghetului şi caderilor abundente de zapada.
Sezonul canicular şi secetos este acea perioada din cursul unui an când, pe parcursul mai multor zile consecutive, se înregistrează temperaturi de peste 35╝C şi lipsa de precipitatii, situaţie care favorizează creşterea numărului de incendii şi a consecinţelor negative ale acestora.
(1)Aprinderea materialelor combustibile sub acţiunea focului deschis se poate face prin efecte directe sau indirecte.
(2)Efectele directe constau în acţiunea nemijlocită a flacarii sau a arcului electric asupra materialului combustibil. Parametrul esenţial este temperatura ridicată a flacarii sau a jetului de plasma.
(3)La lucrările de sudare oxiacetilenica, de lipire cu flacara şi de debitare cu flacara oxiacetilenica temperatura flacarii poate atinge valori cuprinse între 2.000 şi 3.0000°C (fig. nr. 1).
(4)La sudarea sau la debitarea (taierea) cu arc electric, în centrul arcului temperatura atinge 10.000°C (fig. nr. 2).
Fig. nr. 1. - Temperatura la sudarea, lipirea sau debitarea cu flacara oxiacetilenica şi fig. nr. 2. - Temperatura la sudarea sau la debitarea (taierea) cu arc electric se găsesc la pag. 5 din Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 22 februarie 2000.
(5)Temperatura flacarii la arderea materialelor combustibile depinde de: natura materialului, înălţimea, compozitia şi diametrul flacarii, de pierderile de căldură prin radiaţie şi poate atinge următoarele valori:
a)flacara de chibrit - 600-700°C;
b)flacara de lemn - 850-1.400°C;
c)flacara lampii de petrol - 780-1.300°C;
d)flacara de bumbac - 305°C;
e)flacara de hârtie - 510°C;
f)flacara de huila - 1.200°C;
g)flacara de cauciuc natural - 1.100°C;
h)flacara de polistiren - 1.300°C;
i)flacara de sodiu metalic - 900°C;
j)flacara de magneziu - 2.000°C. (6) La gaze temperatura flacarii depinde de conţinutul amestecului, fiind mai scăzută în amestec cu aerul şi mai ridicată în amestec cu oxigenul, astfel:
a)flacara de hidrogen - 2.400-3.080°C;
b)flacara de metan - 2.210-3.030°C;
c)flacara de propan - 1.930°C;
d)flacara de acetilena - 2.325-3.137°C.
(1)Efectele indirecte constau în acţiunea scanteilor, brocurilor de sudura, gazelor fierbinti, flacarilor secundare, conductiei termice etc., rezultate ca efecte secundare ale utilizării flacarii sau arcului electric pentru sudare, lipire sau debitare.
(2)În timpul operaţiunilor de sudare sau de tăiere cu flacara oxiacetilenica sau cu arc electric se formează scantei ori brocuri care se deplaseaza pe traiectorii diferite de la locul de producere. Acestea îşi păstrează potenţialul de aprindere până la distanţe de 5-10 m.
Scanteile au dimensiuni de la 0,01 mm până la 0,02 mm şi dispun de energie termica, fiind capabile sa aprinda materiale uşor inflamabile şi amestecuri explozive aflate în raza lor de acţiune.
(1)Brocurile de sudura sunt particule de metal topit sau de oxid al acestuia având diametrul între 2 şi 5 mm, care, la atingerea materialelor combustibile, pot produce aprinderea lor, initiind un incendiu la câteva ore după terminarea lucrării.
(2)Brocurile, ca şi scanteile, au diferite traiectorii determinate de particularităţile procedeului şi de caracteristicile de exploatare ale echipamentului folosit (fig. nr. 3-6).
Fig. nr. 3. - Traiectoriile scanteilor şi ale brocurilor la sudarea oxiacetilenica şi fig. nr. 4. - Traiectoriile scanteilor şi ale brocurilor la sudarea electrica se găsesc la pag. 6 din Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 22 februarie 2000.
Fig. nr. 5. - Traiectoriile brocurilor la debitarea (taierea) cu flacara oxiacetilenica şi fig. nr. 6. - Răspândirea brocurilor de sudura la sudarea oxiacetilenica în funcţie de presiunea oxigenului se găsesc la pag. 7 din Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 22 februarie 2000.
Acţiunea îndelungată a radiatiei termice sau a gazelor fierbinti ascendente care se produc în timpul operaţiunilor de sudare poate genera incendii în zone mai apropiate sau mai indepartate de locul sudarii (fig. nr. 7).
Fig. nr. 7. - Efectul îndelungat al gazelor de ardere fierbinti produse în timpul sudarii se găseşte la pag. 7 din Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 22 februarie 2000.
Flacarile secundare pot fi determinate de pătrunderea monoxidului de carbon (CO) sau a hidrogenului H(2), produşi intermediari combustibili ai reacţiei dintre oxigen şi acetilena, din zona duzei aparatului de sudura, care nu s-au consumat în întregime în flacara iniţială. Aceste flacari de culoare bleu-pal pot aparea în fante, fisuri, imbinari apropiate sau la capatul unei conducte (fig. nr. 8).
Fig. nr. 8. - Fenomenul flacarii secundare se găseşte la pag. 8 din Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 22 februarie 2000.
Conductia termica prin piese metalice constituie, în anumite situaţii, efect indirect de producere a incendiului datorat lucrărilor de sudare. Fenomenul este determinat de conductivitatea termica mare a metalelor care favorizează transferul de căldură la distanţe mari de zona aplicării socului termic (fig. nr. 9).
Fig. nr. 9. - Aprinderea izolatiei sau a unui material combustibil datorită transmiterii caldurii se găseşte la pag. 8 din Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 22 februarie 2000.
În categoria efectelor indirecte pot fi incluse şi unele influente negative determinate de folosirea curentului electric la sudarea electrica, cum ar fi:
a)transmiterea accidentala de curent electric prin instalatia de sudare în conductoarele neutre sau punerea la pământ a circuitului primar;
b)existenta unor contacte imperfecte sau a defectelor de izolatie;
c)racordarea necorespunzătoare a pieselor de sudare;
d)secţiunea redusă sau ruperea cordonului (cablului) de sudare;
e)apariţia curentilor indusi în piesele metalice din jurul cablurilor de sudare, la sudarea în curent alternativ.Secţiunea a 2-a Focul deschis
(1)Focul deschis se foloseşte, de regula, în scopuri utilitare, pentru gătit, încălzit sau în scop distractiv, cum ar fi focul de tabara, focul pentru arderea miristilor, focul pentru arderea gunoaielor şi deşeurilor, focul pentru încălzire în hale industriale şi clădiri în construcţie.
(2)Se interzice lăsarea fără supraveghere a focului deschis. Scăpat de sub control, focul deschis se poate propaga la materialele şi elementele combustibile din apropiere.
(1)În aer liber principalul factor favorizant în propagarea focului îl constituie vantul, prin direcţia şi viteza sa.
(2)Alţi factori favorizanti în propagarea focului sunt: prezenta materialelor combustibile în apropiere (ierburi, frunze, capite de fan sau resturi vegetale, construcţii din lemn etc.) şi configuraţia terenului care poate determina crearea curentilor de aer.
(3)Dacă temperatura flacarii depăşeşte 700-800°C, fenomenul principal implicat în propagarea focului îl constituie radiatia termica a flacarii.
(1)Alt mod de propagare a focului îl constituie gazele fierbinti degajate de ardere.
(2)Propagarea focului se poate face şi prin scanteile sau particulele incandescente degajate de ardere şi purtate de vant sau de curentii de aer.Secţiunea a 3-a Fumatul
(1)Incendiile produse de fumat se datorează atât flacarii (chibrit, bricheta) utilizate pentru aprinderea tigarii, pipei sau trabucului, cat şi restului ce rămâne la terminarea procesului de fumat.
(2)Flacara de chibrit are o durată de ardere de circa 20 de secunde. Chibritul aprins şi aruncat la întâmplare poate iniţia incendierea materialelor uşor inflamabile, cum sunt: paiele de grâu (când gradul de uscare este avansat şi curentii de aer favorabili), resturi de hârtie şi lichide inflamabile, aflate în vase deschise sau imprastiate.
(3)Se interzice aprinderea unui chibrit sau a unei brichete într-o atmosfera potenţial exploziva şi în încăperi închise în care s-au produs scurgeri de gaze, aprinderea amestecului gaz-aer fiind, de regula, instantanee.
(1)Temperatura unei tigari aprinse este cuprinsă între 550 şi 600°C, iar timpul de ardere diferă în funcţie de calitatea tigarii, fiind cuprins între 7,5 şi 12 minute.
(2)Analizând aprinderea unor materiale combustibile de la resturi de tigara aprinsa, experimental s-au obţinut următoarele rezultate:
a)materialele din bumbac 100% se aprind în 30 de secunde şi ard mocnit în continuare;
b)materialele tip bumbac 67% se aprind după 6-7 minute;
c)materialele tip bumbac 50% (PE 50%) se aprind după 5-10 minute şi ard mocnit pe porţiuni limitate;
d)materialele realizate în întregime din fire şi fibre sintetice (relon, viscoza, PE, PA) se termodegradeaza sub forma de topitura care nu se aprinde;
e)materialele de origine animala (lana, mătase naturala) se termodegradeaza şi nu favorizează arderea mocnita;
f)vatelina se carbonizeaza fără a prezenta puncte de incandescenta şi fără a se aprinde;
g)zegrasul se aprinde mocnit, influentand aprinderea celorlalte elemente de tapiterie cu care se afla în contact;
h)rumegusul arde mocnit 2-3 ore, după care, cu probabilitate scăzută, are loc aprinderea cu flacara;
i)talasul de lemn se aprinde, în cazuri rare, după 1-2 ore;
j)hârtia se aprinde în circa 30-45 de minute;
k)paiele şi fanul se aprind, numai în stare uscata, în 30-45 de minute;
l)litiera de padure (frunze, produse vegetale etc.) se aprinde după 2-2,5 ore, în funcţie de umiditate.
(3)În cazul tigarilor aprinse sau al resturilor acestora, fenomenul de aprindere depinde de numerosi factori, cum sunt: curentii de aer, umiditatea, posibilitatea acumularii caldurii, modul de dispunere a materialelor combustibile, posibilitatea realizării aportului de aer proaspăt.
(4)Prin urmare, la marea majoritate a materialelor combustibile exista o faza intermediara de 1-3 ore de ardere mocnita, care este cea mai probabila în considerarea tigarii drept sursa de aprindere în cazul producerii unui incendiu.Secţiunea a 4-a Căile de acces, de evacuare şi de intervenţie
În privinta căilor de acces, de evacuare şi de intervenţie interesează starea acestora, practicabilitatea şi identificarea lor cu usurinta, elemente esenţiale în scurtarea (reducerea) timpilor operativi de intervenţie, în special a timpului de deplasare [T(3)] şi a timpului normalizat de evacuare [T(ne)].
Menţinerea în stare de utilizare a căilor de acces, de evacuare şi de intervenţie pe toată durata zilei şi în orice anotimp la parametrii la care au fost proiectate şi realizate, precum şi cunoaşterea operativă a oricăror situaţii ce pot împiedica din motive obiective folosirea acestora în condiţii de siguranţă reprezintă cerinţe fundamentale referitoare la aceste cai.
Prezenta deşeurilor, reziduurilor şi a ambalajelor, precum şi a scurgerilor necontrolate de fluide combustibile poate favoriza, în anumite condiţii, propagarea focului pe suprafeţe exterioare intinse, precum şi în/din interiorul clădirilor.
Praful sau pulberile combustibile depuse ori acumulate pe elemente de construcţie, pe utilaje şi echipamente, îndeosebi pe aparate de încălzit şi similare acestora, constituie factori de propagare a focului şi focare de explozie.
(1)Lacurile şi vopselele sub forma de depuneri în cabinele de vopsire şi tubulaturile de ventilaţie prezintă în timp tendinta de autoaprindere la contactul cu aerul. Aceeaşi caracteristica o au uleiurile şi grasimile.
(2)Pericolul creşte atunci când vopselele şi lacurile conţin pigmenti cu reactivitate mare în combinaţie cu diluanti care au conţinut de toluen sau alte lichide inflamabile peste limitele admise.
(1)Absorbtia uleiurile de către materiale poroase favorizează procesul de autoaprindere prin piroliza celulozei din structura tesaturilor.
(2)Ca sursa de autoaprindere uleiurile vegetale sunt mai periculoase decât cele de origine animala, exceptând uleiul de peste.
(3)Capacitatea uleiurilor de a se autoaprinde se apreciază prin indicele de iod (grame de iod care se combina cu 100 g ulei), fiind susceptibile de a se autoaprinde cele care au acest indice peste 80 (uleiurile de ricin, masline, sfecla, bumbac, porumb, soia, floarea-soarelui, canepa, nuca, în şi peste).
(4)În funcţie de natura materialului, deşeurile impregnate cu uleiuri pot iniţia incendii prin autoaprindere după 2-4 ore.
Pentru unele ambalaje necombustibile se au în vedere curatarea şi spalarea acestora de resturile de conţinut (toxic, inflamabil sau cu pericol de incendiu) şi aruncarea ori tratarea (neutralizarea) acestui amestec.
Perioada sezonului rece este caracterizată de incendii datorate sistemelor şi mijloacelor de încălzire utilizate în clădiri pentru menţinerea temperaturii mediului interior la anumite niveluri de confort necesare desfăşurării în condiţii corespunzătoare a activităţilor economico-sociale şi culturale.
(1)Sobele metalice, în special cele cu combustibil lichid, prezintă un pericol mai ridicat decât sobele cu acumulare de căldură. Testele efectuate pentru urmărirea funcţionarii sobelor cu combustibil lichid, realizate în condiţii normale de exploatare, au pus în evidenta temperaturi maxime de 450°C la arzator, 380°C la plita şi 250°C la pereţii laterali.
(2)Temperatura scade la 80°C la distanţe între 5 şi 30 cm de soba.
(1)Scanteile şi particulele aprinse ce ies pe cos pot ajunge la o distanta de 25-30 m şi sunt sursele care generează cel mai frecvent incendii, dacă acoperisul casei sau acoperisurile caselor din apropiere sunt combustibile sau prezintă depuneri de praf, funingine, rumegus şi alte pulberi combustibile.
(2)Căldură sau scanteile care ies prin fisurile unui cos de fum deteriorat prin cutremure, vibratii, alunecări de tren etc. ori datorită vechimii imobilului constituie surse de aprindere, dacă în zona lor exista elemente de construcţie sau structuri din lemn (grinzi, barne, suport acoperis etc.).
Aprinderea funinginii depuse pe pereţii interiori poate produce o temperatura de 800-1.000°C.
Burlanele metalice pot constitui surse de iniţiere a incendiilor în următoarele situaţii:
a)prin contactul direct al pereţilor acestora, cu temperatura ridicată, cu materialele combustibile ale construcţiilor sau cu dotările interioare;
b)prin disiparea caldurii, a gazelor de ardere sau a flacarilor în cazul imbinarilor insuficiente datorate desfacerii legăturilor acestora prin încălzire şi dilatare;
c)prin gaurile sau prin fisurile din corpul burlanului, provocate de exploatarea îndelungată a acestuia sau datorită corodarii.
Aparatele electrice de încălzit cu element incalzitor în cuva de ulei pot constitui sursa de aprindere, deoarece în funcţionarea fără termostat temperatura pereţilor cuvei poate atinge 150°C, faţă de maximum 75°C, când acestea funcţionează cu termostat.
Resourile constituie o sursa frecventa de aprindere prin plasarea lor necorespunzătoare sub birouri, rafturi, tejghele, unde probabilitatea de a intră în contact cu materiale combustibile (textile, hârtie, lemn etc.) este foarte mare.
Resourile improvizate şi artizanale prezintă risc deosebit datorită puterii mari a acestora şi a deficienţelor pe circuitele de alimentare, aspecte care conduc la suprasolicitarea instalaţiei electrice la care sunt racordate (conductori, prize, stechere etc.).
Efectele sezonului rece (inghet şi depuneri de zapada) pot influenţa în sens negativ şi operaţiunile de intervenţie la stingerea incendiilor prin reducerea posibilităţilor de folosire a surselor de alimentare cu apa, de acces la locul incendiului şi, mai ales, a vitezei de deplasare a autospecialelor.
În perioadele caniculare şi secetoase, sub influenţa directa a razelor solare creşte gradul de uscaciune a plantelor şi materialelor combustibile sau se produc cresteri mari de volum în timp scurt ale vaporilor şi ale gazelor inflamabile aflate în rezervoare, recipiente sau în alte ambalaje de stocare.
Uscaciunea avansată favorizează, pe de o parte, aprinderea materialelor combustibile de la surse cu energie de aprindere mai mica decât în mod obişnuit şi în timp mai scurt decât cel de manifestare a sursei, iar pe de altă parte, propagarea cu viteza ridicată a focului.
Creşterile rapide ale volumului vaporilor şi gazelor inflamabile determina cresteri bruste ale presiunii în rezervoarele sau recipientele de păstrare a produselor respective, sub efectul căreia pot aparea frecvent explozii, urmate de incendii.
Temperaturile atmosferice ridicate determina degajari masive de substanţe volatile şi inflamabile din componenta unor materiale de protecţie sau de izolare care se pun în opera în special în timpul zilei.
În perioadele caniculare şi/sau secetoase sunt vizate de efectele acestora:
a)culturile agricole, în special cele de cereale paioase;
b)depozitele de furaje şi plante tehnice aferente sectoarelor zootehnice şi din gospodăriile populaţiei;
c)zonele cu vegetaţie forestieră;
d)locuintele şi anexele gospodăreşti, în special cele din mediul rural ale căror elemente de construcţie sunt executate din lemn;
e)recipientele, rezervoarele şi alte categorii de ambalaje care conţin lichide uşor inflamabile şi gaze lichefiate sub presiune;
f)substantele care se descompun sub acţiunea luminii solare (fosfor alb, fosfor galben, amestecuri de clor şi brom cu unele gaze etc.);
g)sursele naturale de apa pentru incendiu, cărora le scad nivelul şi debitul.
(1)Nerealizarea măsurilor de prevenire a incendiilor, prevăzute în prezentele dispoziţii generale, conduce la interzicerea executării lucrărilor cu foc deschis.
(2)Lucrările cu foc deschis se vor executa şi se vor supraveghea numai de persoane calificate, experimentate şi instruite.
Persoana fizica cu atribuţii de conducere (primar, patron, utilizator etc.) va reglementa prin document scris (decizie, dispoziţie etc.) modul de executare a lucrărilor cu foc deschis, activitate care presupune:
a)stabilirea, dacă este cazul, a locurilor unde, periodic sau permanent, se pot efectua lucrări cu foc deschis (topirea bitumului, arderea reziduurilor combustibile, curatari prin ardere etc.) şi a persoanelor care le supraveghează;
b)stabilirea locurilor (zonelor) cu pericol de incendiu în care este interzisă utilizarea focului deschis;
c)nominalizarea persoanelor care au dreptul sa emita permis de lucru cu foc;
d)descrierea procedurii de emitere, semnare, aducere la cunoştinţa şi păstrare a permisului de lucru cu foc;
e)întocmirea unei instrucţiuni specifice de prevenire a incendiilor pentru astfel de lucrări, care să fie ţinuta de executant asupra sa şi prelucrata cu acesta înainte de începerea lucrării.
Este interzisă folosirea focului deschis în locurile (încăperile, zonele, instalaţiile, echipamentele, mijloacele de transport etc.) în care se prelucreaza, se utilizează, se depozitează, se vehiculeaza, se manipuleaza materiale şi substanţe combustibile sau care, în prezenta focului deschis, prezintă pericol de incendiu sau de explozie, precum şi în apropierea acestora, cum sunt:
a)instalaţiile de producere, prelucrare, reglare, comprimare, transport şi distribuţie a gazelor combustibile (gaz metan, gaz de sonda, gaz de furnal, acetilena, hidrogen etc.) şi a oxigenului;
b)instalaţiile de producere, prelucrare, pompare, transport şi distribuţie a lichidelor combustibile (produse petroliere, vopsele, lacuri etc.);
c)gospodăriile de ungere şi actionarile hidraulice cu ulei sau cu alte lichide combustibile;
d)secţiile şi atelierele de vopsitorie, prelucrare a lemnului, de modelarii, de acoperiri metalice, de întreţinere şi reparatie a autovehiculelor şi utilajelor de ridicat şi stivuit, de vulcanizare, tapiterie, croitorie etc.;
e)depozitele de lichide combustibile (benzina, benzen, vopsele, lacuri, solventi, uleiuri, motorina etc.), material lemnos şi produse din lemn, produse textile şi de hârtie, carbid, mase plastice, recipiente transportabile cu gaze comprimate, explozivi etc.;
f)încăperile în care se executa operaţiuni de spalare sau de curatare cu produse petroliere (benzina, neofalina, parchetin, petrosin etc.), precum şi de vopsire în care s-au folosit solventi inflamabili;
g)încăperile unde se executa lucrări de finisaj cu substanţe combustibile;
h)încăperile şi podurile clădirilor ale căror elemente de construcţie sunt realizate din materiale combustibile;
i)laboratoarele şi staţiile-pilot în care se utilizează substanţe combustibile;
j)încăperile de încărcat acumulatori;
k)încăperile cu echipament electric de calcul, măsura, control, automatizare, semnalizare, control trafic;
l)încăperile speciale de cabluri electrice;
m)construcţiile civile (publice), pe timpul programului cu publicul (magazine, teatre, expoziţii, cinematografe etc.), şi alte locuri stabilite.
Utilizarea focului deschis nu se admite la distanţe mai mici de 40 m faţă de locurile cu pericol de explozie (gaze şi lichide combustibile, vapori inflamabili, explozivi etc.), respectiv 10 m faţă de materiale sau substanţe combustibile (lemn, hârtie, textile, carton asfaltat, bitum, ulei etc.), fără a fi supravegheat şi asigurat prin măsuri corespunzătoare.
Permisul de lucru cu foc (autorizaţia de lucru) prevăzut la art. 39 alin. (3) din Normele generale de prevenire şi stingere a incendiilor, aprobate prin Ordinul ministrului de interne nr. 775/1998, se întocmeşte în doua exemplare, dintre care unul se înmânează şefului formatiei de lucru sau persoanei care executa operaţiunile cu foc deschis, iar celălalt rămâne la emitent (şeful sectorului de activitate unde se executa lucrarea).
(1)Şeful sectorului de activitate, atelier, secţie, depozit, instalatie etc., în care se executa operaţiuni cu foc deschis, are obligaţia să asigure măsuri pentru:
a)pregătirea locului, conform art. 39 alin. (2) din Normele generale de prevenire şi stingere a incendiilor, aprobate prin Ordinul ministrului de interne nr. 775/1998;
b)instruirea personalului;
c)controlul după terminarea lucrării.
(2)În cazul lucrărilor cu foc deschis care se executa în instalaţii şi în alte locuri (zone) cu risc ridicat de incendiu sau de explozie, persoana cu atribuţii de conducere va dispune luarea şi a altor măsuri de protecţie specifice.
Permisul de lucru cu foc este valabil o singura zi. La terminarea lucrului permisul de lucru cu foc se preda de către executant emitentului. În mod similar se procedează şi în cazul autorizaţiei de lucru.
Echipamentele şi aparatele utilizate pentru executarea lucrărilor cu foc deschis trebuie să fie în buna stare de funcţionare. De îndeplinirea acestei cerinţe răspunde executantul.
Toate echipamentele şi aparatele de sudura se întreţin şi se verifica în conformitate cu instrucţiunile furnizorului. Proprietarul acestora trebuie să facă dovada efectuării întreţinerii şi verificării lor la termen şi de către personal sau persoane fizice de specialitate.
Pregătirea locului unde urmează să se execute operaţiunea de sudare sau de tăiere cu flacara oxiacetilenica presupune:
a)inconjurarea acestuia cu panouri necombustibile cu înălţimea de minimum 2 m şi bine ancorate de podea;
b)protecţia pardoselii din material combustibil cu un strat de nisip cu grosimea de 2 cm, cu tabla sau cu plăci din materiale necombustibile;
c)îndepărtarea materialelor şi substanţelor combustibile transportabile la o distanta de cel puţin 10 m de locul sudarii sau tăierii;
d)curatarea pieselor vopsite pe o porţiune de cel puţin 100 mm de o parte şi de alta în jurul punctului de lucru;
e)umezirea cu apa sau protejarea cu panouri necombustibile a materialelor şi elementelor de construcţie combustibile fixe pentru a fi ferite de contactul cu scanteile sau brocurile de sudura, cu flacara sau cu alte particule de materiale incandescente;
f)înlăturarea posibilităţilor ca sursele de foc (scantei, particule incandescente etc.) să între în contact cu materialele combustibile care se afla în încăperile adiacente sau la cota inferioară, prin acoperirea sau obturarea golurilor ori orificiilor din pardoseala şi pereţi cu plăci sau dopuri necombustibile;
g)amplasarea la distanţe de siguranţă a generatorului de acetilena transportabil şi a buteliei de oxigen, astfel: cel puţin 10 m între acestea şi locul de sudura sau orice sursa cu foc deschis şi, respectiv, cel puţin 5 m între ele;
h)dotarea cu mijloace de prima intervenţie corespunzătoare;
i)asigurarea prezentei persoanei desemnate sa supravegheze executarea lucrărilor cu foc deschis.
(1)Generatoarele de acetilena transportabile se instaleaza, de regula, în aer liber, în afară incaperii unde se sudeaza şi ferite de razele solare ori de sursele cu foc deschis.
(2)În mod excepţional se admite instalarea unui singur generator de acetilena transportabil numai în încăperi în care se executa lucrări de reparaţii, montaj sau de întreţinere cu caracter temporar, cu respectarea următoarelor condiţii:
a)debitul maxim de acetilena sa nu depăşească 3,2 mc/h;
b)generatorul să fie verificat şi sa posede placa de timbru;
c)incarcatura de carbid sa nu fie mai mare de 4 kg;
d)încăperea să aibă un volum de minimum 350 mc şi să fie bine ventilata;
e)sa existe posibilitatea asigurării distantelor de siguranţă;
f)să se realizeze, pe toată durata amplasarii generatorului în încăpere, oprirea funcţionarii eventualelor utilaje care lucrează cu flacara sau produc scantei.
(1)Lucrările de sudare la instalaţii, rezervoare, recipiente şi conducte prin care s-au vehiculat şi în care s-au depozitat substanţe combustibile sau vapori inflamabili se vor efectua numai după golirea, aerisirea, spalarea, umplerea cu apa sau cu gaz inert, izolarea acestora prin flanse oarbe de restul instalaţiilor şi după efectuarea analizelor de laborator.
(2)Piesele, instalaţiile şi materialele la care se vor executa operaţiuni de sudare sau de tăiere se vor curata în prealabil de materiale combustibile, cum sunt uleiurile, textilele etc.
În timpul executării lucrării trebuie să se asigure:
a)supravegherea permanenta şi cu atenţie a flacarii, a dispersiei (răspândirii) şi a traiectoriilor scanteilor sau particulelor de materiale incandescente şi a intensitatii fluxului de căldură;
b)strângerea şi depozitarea resturilor de electrozi în vase speciale cu nisip sau cu apa;
c)închiderea robinetelor buteliei de oxigen şi a generatorului de acetilena, dacă durata întreruperii executării lucrării depăşeşte 10 minute;
d)interzicerea agatarii arzatoarelor (chiar stinse) de buteliile de oxigen sau de generatoarele de acetilena;
e)neefectuarea de deplasări cu arzatoarele aprinse în afară zonei de lucru sau de urcari pe scări, schele etc.;
f)evacuarea carbidului din generator în cazul întreruperii lucrului pe o perioadă mai îndelungată.
După terminarea lucrării trebuie să se asigure, de regula, următoarele:
a)verificarea minuţioasă a locului în care s-a executat lucrarea, precum şi a spaţiilor adiacente şi a celor situate la cotele inferioare sau superioare, pentru a constata dacă nu s-au creat focare de incendiu (zone incandescente, miros de ars sau degajari de fum etc.);
b)descoperirea tuturor zonelor protejate, verificandu-se dacă starea lor este intactă, şi luarea de măsuri în consecinţa;
c)verificarea, la anumite intervale, pe parcursul mai multor ore şi în timpul nopţii, a situaţiei existente la locul în care s-a efectuat lucrarea şi în imediata apropiere a acestuia;
d)depozitarea în condiţii de siguranţă a echipamentelor folosite la lucrare;
e)reamplasarea pe poziţiile iniţiale a elementelor şi materialelor combustibile la cel puţin 6 ore de la terminarea lucrării;
f)colectarea namolului (slamului) de carbid în containere destinate acestui scop şi depozitarea acestora într-un loc special amenajat.
În toate cazurile în care este constituit şi funcţionează un serviciu privat de pompieri civili se va asigura înregistrarea la acesta a permisului de lucru cu foc (autorizaţiei de lucru), înainte de începerea efectivă a lucrării.
Reglementarea fumatului este obligatorie în cadrul fiecărui agent economic sau al fiecărei instituţii publice şi, când este cazul, la nivelul unităţii administrativteritoriale şi se face prin dispoziţie scrisă data de persoana fizica cu atribuţii de conducere.
(1)Pentru situaţiile în care o construcţie sau o amenajare este folosită de mai mulţi utilizatori, reglementarea fumatului se face prin dispoziţie emisă de proprietarul construcţiei sau al amenajării respective, însuşită de utilizatorii în cauza.
(2)În dispoziţie se vor menţiona:
a)locurile (zonele) cu pericol de incendiu sau de explozie în care este interzis fumatul sau, după caz, accesul cu tigari, chibrituri sau brichete;
b)locurile amenajate pentru fumat;
c)persoanele desemnate sa răspundă de supravegherea respectării reglementării pe locuri şi sectoare de activitate;
d)alte date şi informaţii necesare să fie precizate pentru a diminua pericolul de incendiu.
Fumatul este interzis, de regula, în toate locurile în care nu se admite folosirea focului deschis, prevăzute de prezentele dispoziţii generale, precum şi în:
a)spaţiile de cazare comuna;
b)încăperile cu echipament electronic de calcul, măsura, control şi automatizare;
c)încăperile centralelor termice;
d)locurile cu schele, cofraje şi eşafodaje, realizate din materiale combustibile;
e)lanurile de cereale în faza de coacere şi zonele împădurite.
În toate zonele (locurile) în care este interzis fumatul se vor instala indicatoare de securitate specifice, prevăzute de reglementările în vigoare.
Locurile pentru fumat stabilite în exteriorul clădirilor nu vor fi amplasate la o distanta mai mica de 40 m faţă de locurile în care exista pericol de explozie (gaze şi lichide combustibile, explozivi, vapori inflamabili etc.), 10 m faţă de locurile în care exista materiale solide combustibile (lemn, textile, hârtie, carton asfaltat, bitum) şi 50 m faţă de culturile de cereale paioase în perioada coacerii şi recoltarii sau de zonele împădurite.
La locurile stabilite pentru fumat se vor prevedea scrumiere, vase cu apa, nisip sau pământ, gropi şi se vor instala inscripţii "LOC PENTRU FUMAT".
Scrumierele şi vasele din interiorul clădirilor (coridoare, holuri etc.) se amplaseaza astfel încât sa nu fie posibila aprinderea materialelor combustibile din apropiere (draperii, perdele, jaluzele etc.).
În locurile de muncă unde este permis fumatul se vor asigura scrumiere. Acestea se amplaseaza astfel încât sa nu facă posibila aprinderea materialelor combustibile din apropiere, cum sunt cele de birotica şi altele.
Depunerea în scrumiere, vase sau gropi a altor deşeuri de materiale combustibile (hârtie, carton, textile etc.) este interzisă.
Golirea scrumierelor şi a vaselor în coşurile de hârtie sau în alte locuri în care exista materiale combustibile este interzisă.
Aruncarea la întâmplare a resturilor de tigari sau chibrituri aprinse este interzisă.
Se recomanda să se evite fumatul, în perioadele de relaxare sau de odihnă, în paturi, pe canapele, fotolii etc.
Accesul mijloacelor şi al persoanelor pentru intervenţiile operative în caz de urgenta publică de incendiu, în vederea salvării şi acordării ajutorului persoanelor aflate în pericol, stingerii incendiilor şi limitării efectelor acestora, trebuie să fie asigurat în permanenta la toate:
a)construcţiile de orice fel (industriale, social-administrative, speciale etc.) şi încăperile acestora;
b)instalaţiile tehnologice şi anexe;
c)depozitele închise şi deschise de materii prime, semifabricate, finite şi auxiliare;
d)instalaţiile, aparatele şi mijloacele de prevenire şi stingere a incendiilor, precum şi la punctele de comanda ale acestora (centrale şi butoane de semnalizare a incendiilor, aparate de control şi semnalizare ale instalaţiilor sprinkler, staţii de pompe de apa, claviaturile şi vanele reţelelor de apa, abur, drencer, gaze inerte şi spuma, hidranti de incendiu, stingatoare, pichete de incendiu, bazine, rezervoare şi castele de apa, rampe ale surselor de apa naturale, posturi telefonice de anuntare a incendiilor etc.);
e)dispozitivele de actionare a unor mijloace cu rol de protecţie în caz de incendiu (cortine metalice de siguranţă, trape de evacuare a fumului şi gazelor fierbinti, clapete de pe tubulatura de ventilaţie, exhaustare şi transport pneumatic, obloane, ferestre şi uşi de închidere a golurilor din elementele de compartimentare împotriva incendiilor);
f)tablourile de distribuţie şi intrerupatoarele instalaţiilor electrice de iluminat, de forta şi iluminat de siguranţă şi la sursele de rezerva care sunt destinate sa alimenteze receptoare electrice cu rol în caz de incendiu;
g)claviaturile şi vanele instalaţiilor tehnologice sau auxiliare, care trebuie manevrate în caz de incendiu, şi punctele de comanda ale acestora (gaze şi lichide combustibile, benzi transportoare);
h)celelalte mijloace utilizate pentru intervenţie în caz de incendiu (vehicule pentru tractare, transport sau izolare, cisterne ori autocisterne de apa şi cheile de pornire a acestora etc.).
(1)Căile de acces, de evacuare şi de intervenţie trebuie să fie menţinute în permanenta, în orice anotimp, practicabile şi curate. Aceasta obligaţie revine persoanelor juridice sau fizice care administrează construcţiile, instalaţiile, sistemele, dispozitivele sau mijloacele respective.
(2)Administratorii în cauza vor semnala prin indicatoare, potrivit prevederilor legale în vigoare, prezenta unor asemenea mijloace şi vor atenţiona asupra regulilor care trebuie respectate.
Blocarea căilor de acces, de evacuare şi de intervenţie cu materiale care reduc lăţimea sau înălţimea libera de circulaţie stabilită ori care prezintă pericol de incendiu sau explozie, precum şi efectuarea unor modificări la acestea, prin care se inrautateste situaţia iniţială, sunt interzise.
Peste şanţurile sau săpăturile executate pe căile de acces, de evacuare şi de intervenţie se vor amenaja treceri (podeţe) bine consolidate sau se vor asigura cai ocolitoare, semnalizate corespunzător.
(1)Gararea locomotivelor şi a vagoanelor de cale ferată în intersectiile cu drumurile uzinale sau cu căile de acces rutiere este interzisă.
(2)În cazul în care locomotivele sau vagoanele sunt blocate, din motive tehnologice, în intersectiile cu drumurile uzinale sau cu căile de acces rutiere, se va asigura tractarea în cel mai scurt timp a materialului rulant ori se vor stabili rute de ocolire a intersectiei, semnalizate corespunzător.
Se interzice blocarea în poziţie deschisă a uşilor de la casele scarilor, de pe coridoare, a celor cu dispozitive de autoinchidere sau a altor uşi care, în caz de incendiu, au rol sa oprească pătrunderea fumului, a gazelor fierbinti şi propagarea incendiilor pe verticala sau pe orizontala.
(1)Dispozitivele care asigura închiderea automată în caz de incendiu a elementelor de protecţie a golurilor (uşi, obloane etc.), cele de actionare a trapelor şi clapetelor, precum şi cele care menţin în poziţie închisă uşile încăperilor tampon vor fi în permanenta în stare de funcţionare.
(2)Sistemul de închidere a uşilor de pe traseele de evacuare trebuie să permită deschiderea cu usurinta a acestora în caz de incendiu.
(1)Căile de acces, de evacuare şi de intervenţie se vor marca cu indicatoare de securitate, conform reglementărilor legale în vigoare, astfel încât traseele acestora să poată fi recunoscute cu usurinta, atât ziua cat şi noaptea, de persoanele care le utilizează în caz de incendiu.
(2)Se vor monta indicatoare corespunzătoare la rampele scarilor care duc la demisol sau la subsol ori la uşile de acces către spaţii şi încăperi din care evacuarea nu poate fi continuată.
În casele scarilor, pe coridoare sau pe alte cai de evacuare ale clădirilor nu se admite amenajarea de încăperi ori locuri de lucru, depozitarea etc., care ar putea împiedica evacuarea persoanelor şi a bunurilor, precum şi accesul personalului de intervenţie.
Cheile uşilor de acces în clădiri şi cele ale încăperilor incuiate se păstrează în locuri sau la persoane desemnate, astfel încât aceste chei să poată fi identificate şi folosite în caz de necesitate (intervenţie, control, verificări etc.).
(1)Deşeurile şi reziduurile combustibile, utilizate ori rezultate din procesul tehnologic, se colectează ritmic, dar obligatoriu la terminarea schimbului şi se depun în locurile destinate depozitarii sau distrugerii lor, astfel încât la locurile de muncă să fie în permanenta curăţenie.
(2)Se colectează:
a)pulberile, rumegusul şi talasul, scamele sau resturile textile şi alte deşeuri combustibile depuse (acumulate) pe pardoseli, pereţi, instalaţii, maşini, utilaje, aparatura, canale sau alte locuri, precum şi maculatura de birotica;
b)scurgerile de lichide combustibile de pe sol, pardoseli, instalaţii, maşini şi utilaje, canale sau din alte locuri;
c)ambalajele care prezintă pericol de incendiu sau de explozie (lemn, carton, metalice pentru produse inflamabile, carbid etc.);
d)depunerile de grăsimi, vopsele, lacuri etc. de pe elementele instalaţiilor de evacuare.
(1)Pentru orice tip de activitate se stabileşte modul de gestionare a deşeurilor, reziduurilor şi a ambalajelor.
(2)Gestionarea acestora presupune:
a)nominalizarea, după caz, a deşeurilor, reziduurilor şi a ambalajelor specifice activităţii;
b)indicarea regimului de colectare şi curatare;
c)locurile de depozitare şi modul de distrugere sau de valorificare;
d)desemnarea personalului responsabil cu gestionarea lor;
e)completarea datelor noi la apariţia oricăror modificări de situaţii.
Deşeurile şi reziduurile de lichide combustibile sau cele din materiale solide (carpe, calti, bumbac, rumegus etc.), care conţin astfel de produse, se colectează în cutii sau în vase metalice ori cu captuseala metalică interioară, prevăzute cu capac, amplasate în locuri fără risc de incendiu şi marcate.
Deşeurile, reziduurile şi ambalajele combustibile, care se reutilizeaza, se vor depozita, cu asigurarea distantelor de siguranţă faţă de clădiri, instalaţii, culturi agricole, suprafeţe împădurite şi alte materiale combustibile, în raport de natura şi de proprietăţile fizico-chimice ale acestora.
Ambalajele metalice, din material plastic sau din sticlă reutilizabile se curata, se spala, sau se neutralizeaza de restul conţinutului cu materiale adecvate şi se depozitează în locuri special destinate.
Deşeurile, reziduurile şi ambalajele combustibile, care nu se mai reutilizeaza, se vor distruge prin ardere în crematorii amenajate şi amplasate astfel încât sa nu pună în pericol viaţa oamenilor, clădirile, instalaţiile, culturile agricole, suprafeţele împădurite şi alte materiale combustibile. Aceste crematorii trebuie să posede autorizaţiile prevăzute de lege.
Deşeurile, reziduurile şi ambalajele combustibile, care degaja prin ardere substanţe sau compuşi periculosi pentru viaţa sau pentru mediu, pot fi distruse prin foc deschis sub supraveghere, cu respectarea prevederilor în vigoare şi ale prezentelor dispoziţii generale.
Înainte de începerea sezonului rece se vor controla şi se vor inlatura defecţiunile constatate, asigurându-se buna funcţionare a:
a)instalaţiilor şi a sistemelor de încălzire existente la agenţi economici, instituţii publice şi la gospodăriile populaţiei (surse de căldură, conducte, corpuri şi elemente de încălzire, sobe, coşuri şi canale de fum etc.);
b)instalaţiilor de încălzire din încăperi în care sunt montate instalaţiile de stingere cu apa, precum şi cele de depozitare a substanţelor chimice de stingere şi din spaţiile de garare a autospecialelor;
c)serpentinelor de încălzire cu aburi sau apa calda a căminelor, rezervoarelor de depozitare a lichidelor combustibile, a gazelor sau apei pentru stingerea incendiilor;
d)dispozitivelor de încălzire a armaturilor de siguranţă de la rezervoarele de lichide combustibile sau gaze lichefiate;
e)conductelor şi furtunurilor de aburi de la instalaţiile de stingere, precum şi a celor din diverse instalaţii de producţie şi auxiliare.
Componentele instalaţiilor de stingere cu apa, care sunt expuse inghetului în timpul iernii şi nu sunt prevăzute cu dispozitive fixe de încălzire, vor fi protejate împotriva inghetului.
Se vor asigura uneltele şi accesoriile pentru deszapezirea drumurilor şi a căilor de acces, de evacuare şi de intervenţie.
Căile de acces şi accesul la sursele de apa sau la dispozitivele de punere în funcţiune a instalaţiilor de stingere se vor curata de zapada şi gheaţa, asigurându-se menţinerea permanent libera a acestora.
Personalul destinat sa răspundă de aprinderea şi de stingerea focurilor va fi instruit asupra regulilor ce trebuie respectate şi, respectiv, luate pe timpul sezonului rece.
În perioadele caniculare sau secetoase persoana fizica cu atribuţii de conducere (primar, patron, utilizator etc.) va elabora un program de măsuri speciale care să contracareze efectele negative ale acestora în sfera prevenirii şi stingerii incendiilor.
Măsurile speciale trebuie să cuprindă:
a)identificarea şi nominalizarea sectoarelor de activitate în care creşte riscul de incendiu în condiţiile caracteristice temperaturilor atmosferice ridicate şi lipsei de precipitatii;
b)interzicerea utilizării focului deschis în zonele afectate de uscaciune avansată;
c)restrictionarea efectuării, în anumite intervale din timpul zilei, a unor lucrări care creează condiţii favorizante pentru producerea de incendii prin degajari de substanţe volatile sau supraincalziri excesive;
d)asigurarea protejării faţă de efectul direct al razelor solare a recipientelor, rezervoarelor şi a altor tipuri de ambalaje care conţin vapori inflamabili sau gaze lichefiate sub presiune, prin depozitare la umbra (copertine, soproane deschise etc.) sau, după caz, prin răcire cu perdele de apa rece;
e)îndepărtarea din locurile unde se afla a obiectelor optice (inclusiv a cioburilor de sticlă) care pot acţiona în anumite condiţii drept concentratori ai razelor solare;
f)intensificarea patrularilor în zonele cu culturi agricole şi în cele frecventate pentru agrement în locuri cu vegetaţie forestieră;
g)asigurarea rezervelor de apa pentru incendiu şi verificarea zilnica a situaţiei existente;
h)verificarea operativitatii de acţiune a formatiilor de intervenţie ale serviciilor de pompieri civili;
i)mediatizarea incendiilor determinate de efectele sezonului canicular şi secetos, prin detalierea cauzelor şi a împrejurărilor favorizante.
Măsurile speciale stabilite vor fi aduse la cunoştinţa tuturor salariaţilor şi, după caz, populaţiei.
Prevederile prezentelor dispoziţii generale se aplică în orice activitate economică, socială, financiară şi administrativă.
În vederea aplicării prezentelor dispoziţii generale factorii de decizie (patron, utilizator, administrator şi, după caz, primar etc.) vor stabili, prin actele de autoritate prevăzute de lege, aspectele de natura organizatorică şi vor lua măsuri de elaborare a unor metodologii, proceduri, instrucţiuni şi altele asemenea, pentru detalierea anumitor prevederi.
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
