Decizie nr. 622 din 3 octombrie 2006

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Antonia Constantin - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor cap. II secţiunea a 3-a art. VI din Ordonanţa Guvernului nr. 94/2004 privind reglementarea unor măsuri financiare, excepţie ridicată de Societatea Comercială "GETICA TRANS" - S.R.L. din Deva în Dosarul nr. 897/2006 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia comercială şi contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, întrucât apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu contravin textelor din Constituţie şi din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate ca fiind încălcate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 14 aprilie 2006 pronunţată în Dosarul nr. 897/2006, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia comercială şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor cap. II secţiunea a 3-a art. VI din Ordonanţa Guvernului nr. 94/2004 privind reglementarea unor măsuri financiare, excepţie ridicată de Societatea Comercială "GETICA TRANS" - S.R.L. din Deva într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect "constatarea neconstituţionalităţii Ordonanţei Guvernului nr. 94/2004".

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 94/2004 contravin art. 1 alin. (3), art. 11 alin. (2), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20, 21, art. 44 alin. (1)-(3), art. 45, 51, 53, art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b), art. 136 alin. (5) şi art. 139 din Constituţie, precum şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În esenţă, autorul excepţiei arată că: "efectuarea unei investiţii în România, precum şi posesia, folosinţa sau dispoziţia asupra unei proprietăţi sunt garantate şi nu pot fi supuse vreunei măsuri discriminatorii"; "nu pot fi supuse discriminării administrarea, întreţinerea, fructificarea, extinderea sau lichidarea unei investiţii"; anularea facilităţilor fiscale acordate unei persoane de drept privat prin intervenţia abuzivă a autorităţilor statului echivalează cu o naţionalizare de fapt şi de drept; ordonanţa criticată "este profund greşită şi înfrânge deopotrivă finalitatea dreptului la un proces echitabil în cadrul democraţiei constituţionale, principiul fundamental al unui stat de drept care declară preeminenţa dreptului, postulat la nivel european în art. 1 şi 6 ale Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor". În continuare, "în motivarea excepţiei", expune pe larg situaţia de fapt, precum şi considerente de ordin personal referitoare la caracterul inechitabil şi disproporţionat al "procedurii judiciare interne".

Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia comercială şi contencios administrativ apreciază că "excepţia invocată are legătură cu soluţionarea cauzei şi nu este contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992 şi opinează în sensul că dispoziţiile din Ordonanţa Guvernului nr. 94/2004 nu creează un regim discriminator şi nu afectează libertatea economică şi economia de piaţă".

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/1998 a urmărit asigurarea accelerării dezvoltării regionale a zonelor defavorizate prin acordarea unor facilităţi pentru investiţiile nou-create în aceste zone, pentru o perioadă limitată de timp. Prin modificări ulterioare, "în special, prin Ordonanţa Guvernului nr. 94/2004 privind reglementarea unor măsuri financiare, prin cap. II secţiunea 3 art. VI al acesteia, criticat", prevederile ordonanţei au fost corelate cu dispoziţiile Legii nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, "în vederea creării şi menţinerii unui mediu concurenţial şi normal (art. 1), în cuprinsul acestui act normativ fiind instituit şi ajutorul pentru dezvoltare regională [art. 23 alin. (1) lit. f)]". Mai arată că prevederile referitoare la modul de calcul al intensităţii ajutorului de stat pentru investiţiile efectuate până la data de 15 septembrie 2004, precum şi data la care se abrogă art. 6 lit. b), d) şi e) din ordonanţă "nu sunt de natură să afecteze niciun drept consacrat în Legea fundamentală, iar pe de altă parte [...] atât stabilirea prin lege a obligaţiei de plată a anumitor impozite/taxe datorate statului, cât şi stabilirea unor excepţii de la plata acestora [...] ţine, exclusiv, de opţiunea legiuitorului, cu condiţia ca reglementările respective să se aplice în mod uniform, în situaţii egale". Consideră că art. 1 alin. (3), art. 11 alin. (2), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20 alin. (1), art. 21 alin. (1)-(3), art. 44 alin. (1)-(3), art. 51, 53, art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b), art. 136 alin. (5) din Constituţie, precum şi Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu sunt incidente în cauză. În ceea ce priveşte încălcarea art. 139 alin. (1) din Constituţie, apreciază că impozitele şi taxele "vizate în speţă" sunt stabilite prin Codul fiscal, Legea nr. 18/1991, Legea nr. 143/1999, iar facilităţile pentru zonele defavorizate au fost acordate cu respectarea legislaţiei fiscale în vigoare la data acordării, şi anume: Ordonanţa Guvernului nr. 94/2004, adoptată în temeiul Legii nr. 291/2004 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, potrivit instituţiei "delegării legislative" prevăzute de art. 115 alin. (1)-(3) din Constituţie; pct. 1 al art. VI din cap. II secţiunea a 3-a din ordonanţă, referitoare la modul de calcul al intensităţii ajutorului de stat, "şi-a produs efectele juridice încă de la intrarea în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr. 94/2004", pe când abrogarea prevederilor acesteia cuprinse în art. 6 alin. (1) lit. b), d) şi e), referitoare la facilităţi, "a intrat în vigoare la 20 februarie 2005, în temeiul legii de aprobare"; soluţiile legislative criticate au fost preluate prin Legea nr. 507/2004, "dovedindu-se viabile".

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile cap. II secţiunea a 3-a art. VI pct. 4 şi 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 94/2004, aprobată (cu modificări care au păstrat soluţia legislativă) prin Legea nr. 507/2004, sunt constituţionale. În acest sens, arată că prin acordarea unor facilităţi fiscale anumitor categorii de agenţi economici nu s-a constituit în favoarea acestora un drept de proprietate sau un drept de creanţă, astfel că nu se poate reţine încălcarea art. 44 din Constituţie; măsurile dispuse prin ordonanţă nu sunt contrare exercitării liberei iniţiative şi accesului la o activitate economică şi nici obligaţiei statului de a proteja interesele naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, cap. II secţiunea a 3-a art. VI din Ordonanţa Guvernului nr. 94/2004 privind reglementarea unor măsuri financiare. Ordonanţa a fost aprobată, cu modificări şi completări, prin Legea nr. 507/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.080 din 19 noiembrie 2004. Dispoziţiile de lege criticate sunt cuprinse în articolul unic pct. 15 din aceasta şi păstrează soluţia legislativă de principiu din redactarea anterioară.

Deşi în notele scrise depuse la dosarul instanţei de judecată autorul excepţiei menţionează că obiectul excepţiei îl constituie "dispoziţiile din Ordonanţa Guvernului nr. 94/2004 privind reglementarea unor măsuri financiare din data de 26-08-2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 803 din data de 31-08-2004", în realitate, criticile formulate şi textul pe care acesta îl citează vizează numai "Art. VI. 4. [...] 6." cuprins în pct. 15 al articolului unic din Legea nr. 507/2004. În consecinţă, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie, obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate îl constituie aceste din urmă prevederi şi doar cu privire la acestea Curtea se va pronunţa prin prezenta decizie şi care au următorul cuprins:

15.La capitolul II secţiunea a 3-a, articolul VI va avea următorul cuprins:

«Art. VI. - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/1998 privind regimul zonelor defavorizate, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 8 noiembrie 1999, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: [...];

4.După alineatul (1) al articolul 14^1 se introduce alineatul (1^1) cu următorul cuprins:

«(1^1) În calculul intensităţii ajutorului de stat se au în vedere costurile eligibile aferente valorii investiţiilor efectuate până la data de 15 septembrie 2004.»; [...];

6.În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe se abrogă prevederile literelor b), d) şi e) ale alineatului (1) al articolului 6.

În opinia autorului excepţiei aceste prevederi de lege încalcă dispoziţiile constituţionale ale: art. 1 alin. (3), potrivit căruia România este stat de drept, democratic şi social care garantează valorile supreme enunţate de text, art. 11 alin. (2) care stabileşte că tratatele ratificate fac parte din dreptul intern, art. 15 alin. (1) în sensul căruia cetăţenii beneficiază de drepturile prevăzute de Constituţie şi alte legi şi au obligaţiile ce decurg din acestea, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, fără privilegii şi fără discriminări, art. 20 referitor la "Tratatele internaţionale privind drepturile omului", art. 21 privind "Accesul liber la justiţie", art. 44 alin. (1)-(3) consacrat dreptului de proprietate privată, care este garantat, în condiţiile legii, indiferent de proprietar, art. 45 - "Libertatea economică", art. 51 cu privire la "Dreptul de petiţionare", art. 53 - "Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi", art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b), potrivit căruia economia României este o economie de piaţă în care statul trebuie să asigure libertatea comerţului şi să protejeze interesele naţionale în activitatea economică, art. 136 alin. (5) care consacră inviolabilitatea proprietăţii private, în condiţiile legii, şi art. 139 referitor la "Impozite, taxe şi alte contribuţii". De asemenea, se invocă încălcarea art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care dispune cu privire la "Protecţia proprietăţii".

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/1998, cu modificările şi completările ulterioare, defineşte "zonele defavorizate" în sensul că acestea reprezintă arii geografice strict delimitate teritorial şi care îndeplinesc una sau mai multe condiţii prevăzute de ordonanţă, procedura de declarare a zonelor defavorizate şi procedura de acordare a facilităţilor fiscale.

Această ordonanţă a fost aprobată şi modificată prin Legea nr. 507/2004 care prin pct. 15 al articolului unic introduce art. 14^1 alin. (1^1) referitor la modul de calcul al intensităţii ajutorului de stat, în funcţie de care agenţii economici beneficiază de facilităţile fiscale prevăzute de legislaţia în vigoare, precum şi abrogarea unora dintre facilităţile acordate anterior.

Cu privire la aceste critici Curtea constată că nicio normă constituţională nu interzice acordarea de facilităţi fiscale unor categorii de contribuabili, în scopul bunei înfăptuiri a politicii economice, fiscale şi sociale a statului. Tot astfel, nicio normă constituţională nu interzice stabilirea, în funcţie de necesităţile perioadei de referinţă, a condiţiilor de acordare sau de retragere a facilităţilor fiscale prevăzute în beneficiul unor contribuabili. Ca atare, nu se poate reţine încălcarea niciunuia dintre textele din Constituţie invocate şi nici încălcarea art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a art. 1 şi 6 din Convenţie.

De altfel, în realitate, susţinerile autorului excepţiei nu reprezintă motive de neconstituţionalitate a textelor de lege, ci exprimă nemulţumirea acestuia în legătură cu modul de reglementare a acordării şi, respectiv, abrogării beneficiului unor facilităţi fiscale pentru agenţii economici care operează în zonele defavorizate. Or, cu privire la astfel de aspecte Curtea nu este competentă să se pronunţe, având în vedere art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 pentru organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit căruia aceasta exercită controlul de constituţionalitate prin raportare la prevederile şi principiile Constituţiei. Problemele evocate de autorul excepţiei intră în competenţa de soluţionare a instanţelor de judecată.

Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. VI pct. 4 şi 6 din cap. II secţiunea a 3-a din Ordonanţa Guvernului nr. 94/2004 privind reglementarea unor măsuri financiare, excepţie ridicată de Societatea Comercială "GETICA TRANS" - S.R.L. din Deva în Dosarul nr. 897/2006 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia comercială şi contencios administrativ.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 octombrie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent şef,

Gabriela Dragomirescu