Decizie nr. 33 din 13 ianuarie 2009

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 80 alin. (5) coroborat cu art. 86 alin. (1) lit. b) şi art. 102 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Cataltepe Cengiz în Dosarul nr. 2.547/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că textele de lege nu contravin dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale invocate de autorul excepţiei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 aprilie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 2.547/2/2008, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor "art. 80 alin. (5) coroborat cu art. 86 alin. (1) lit. b) şi art. 102 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România". Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Cataltepe Cengiz într-o cauză având ca obiect anularea deciziei prin care Oficiul Român pentru Imigrări a dispus îndepărtarea sub escortă a acestuia de pe teritoriul României.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile "art. 80 alin. (5) coroborat cu art. 86 alin. (1) lit. b) şi art. 102 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România", republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 56/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 26 martie 2007, şi prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 26 iunie 2007. Conţinutul acestor texte de lege avute în vedere de autorul excepţiei este următorul:

–Art. 80 alin. (5): "(5) Străinilor care au trecut ilegal frontiera de stat, precum şi celor cu şedere ilegală a căror identitate nu a putut fi stabilită li se emite decizie de returnare sub escortă, care va fi însoţită de luarea în custodie publică, în condiţiile prevăzute la art. 93.";

–Art. 86 alin. (1) lit. b): "(1) Îndepărtarea sub escortă se realizează, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, de către personalul specializat al Oficiului Român pentru Imigrări, pentru următoarele categorii de străini: (...)

b)care au trecut ilegal frontiera de stat.";

–Art. 102 alin. (4): "(4) Împotriva străinilor care au trecut ilegal ori au încercat să treacă fraudulos frontiera de stat, durata interdicţiei va fi de 5 ani."

În motivarea excepţiei se susţine că textele de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât "pretinsa încălcare a legii nu a fost dovedită dincolo de orice dubiu". Mai arată că textele de lege ce formează obiect al excepţiei "nu îndeplinesc criteriul de calitate prevăzut de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în înţelesul dat de practica jurisprudenţială a Curţii Europene a Drepturilor Omului, în sensul de a fi «suficient de accesibile şi precise încât să înlăture orice risc de arbitrariu, astfel încât cetăţeanul să poată avea o indicare precisă asupra normelor aplicabile într-o anumită situaţie» (Cauza Silver contra Regatului Unit, 1983)".

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 20 care se referă la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor, precum şi la prioritatea reglementărilor internaţionale în domeniul drepturilor fundamentale ale omului în raport cu legile interne şi art. 22 alin. (2) potrivit căruia nimeni nu poate fi supus torturii şi niciunui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant. Se invocă, de asemenea, şi prevederile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la interzicerea discriminării, precum şi art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 12 la aceeaşi convenţie, potrivit căruia exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că susţinerile reclamantului nu vizează în esenţă neconstituţionalitatea textelor de lege criticate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă, mai întâi, în ceea ce priveşte obiectul acesteia, că, în temeiul art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2007 privind înfiinţarea Oficiului Român pentru Imigrări prin reorganizarea Autorităţii pentru străini şi a Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, iar după renumerotare textele criticate se regăsesc la art. 82 alin. (5), art. 87 alin. (1) lit. b) şi art. 106 alin. (4), conţinutul acestora fiind identic cu al textelor în numerotarea anterioară. Aşadar, Curtea urmează să ia în considerare aceste din urmă prevederi ca obiect al excepţiei.

În continuare, Curtea constată că textele de lege criticate reprezintă norme procedurale care nu contravin niciuneia dintre dispoziţiile constituţionale ori convenţionale invocate de autorul excepţiei şi care sunt redactate într-o manieră deosebit de clară şi precisă, astfel încât orice persoană îşi poate adapta conduita în funcţie de dispoziţiile acestora.

Curtea observă că în argumentarea excepţiei autorul acesteia dezvoltă o serie de aspecte legate de situaţia de fapt, detaliind împrejurările concrete ale cazului său. Cu privire la aceste susţineri, Curtea reţine că problemele legate de aplicarea legii şi de interpretarea prevederilor legale la speţe individualizate nu sunt de competenţa instanţei de contencios constituţional, ci a instanţelor de judecată învestite cu soluţionarea litigiilor în cadrul cărora se ridică excepţiile de neconstituţionalitate.

În plus, Curtea Constituţională nu se poate substitui instanţei de judecată pentru a stabili dacă acţiunile unei persoane determinate - în cazul de faţă trecerea, în anumite împrejurări, a frontierei României de către autorul prezentei excepţii - au constituit sau nu o încălcare a prevederilor imperative ale legii care "nu a fost dovedită dincolo de orice dubiu". În caz contrar, Curtea ar nesocoti principiul independenţei judecătorilor, statuat în art. 124 alin. (3) din Legea fundamentală.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 82 alin. (5), art. 87 alin. (1) lit. b) şi art. 106 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Cataltepe Cengiz în Dosarul nr. 2.547/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 ianuarie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu