Decizie nr. 185 din 12 februarie 2009

Ioan Vida - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XIII din Legea nr. 251/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată din oficiu de Tribunalul Prahova - Secţia comercială şi de contencios administrativ II în Dosarul nr. 5.052/105/2008, cauză ce constituie obiectul Dosarului nr. 1.915D/2008 al Curţii Constituţionale.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 2.319D/2008, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată din oficiu de aceeaşi instanţă de judecată în Dosarul nr. 5.100/105/2008.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 2.355D/2008 şi nr. 2.356D/2008, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată din oficiu de Tribunalul Iaşi - Secţia comercială şi contencios administrativ în dosarele nr. 3.761/99/2008 şi, respectiv, nr. 2.144/99/2008.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, văzând identitatea de obiect a cauzelor precedente, din oficiu, pune în discuţie problema conexării acestora.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a cauzelor.

Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 2.356D/2008, nr. 2.355D/2008 şi nr. 2.319D/2008 la Dosarul nr. 1.915D/2008, care a fost primul înregistrat.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece textul de lege criticat produce efecte juridice cu caracter retroactiv, ceea ce contravine prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. Susţine, în acest sens, că dispoziţiile art. XIII din Legea nr. 251/2006 dispun intrarea în vigoare la data de 1 ianuarie 2007 a prevederilor art. 29 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, în condiţiile în care intrarea în vigoare a aceloraşi norme legale era deja reglementată prin Legea nr. 161/2003, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2004. Or, prin intrarea în vigoare a unor dispoziţii legale care, fiind deja în vigoare, au produs efecte juridice, legiuitorul nu recunoaşte existenţa acestor efecte, ceea ce nu se poate realiza decât cu încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile. În plus, această modalitate de reglementare nu corespunde nici exigenţelor de tehnică legislativă, prevăzute de Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

Prin încheierile din 16 septembrie 2008 şi 28 octombrie 2008, pronunţate în dosarele nr. 5.052/105/2008 şi nr. 5.100/105/2008, Tribunalul Prahova - Secţia comercială şi de contencios administrativ II a sesizat din oficiu Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XIII din Legea nr. 251/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.

Prin încheierile din 14 octombrie 2008 şi 4 noiembrie 2008, pronunţate în dosarele nr. 3.761/99/2008 şi nr. 2.144/99/2008, Tribunalul Iaşi - Secţia comercială şi contencios administrativ a sesizat din oficiu Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XIII din Legea nr. 251/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.

Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate din oficiu în cauze de contencios administrativ prin care reclamanţii, în calitate de funcţionari publici, au solicitat obligarea angajatorului la plata unor sume de bani reprezentând anumite sporuri prevăzute de art. 29 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, sumă solicitată şi retroactiv, de la data naşterii dreptului şi până la data plăţii efective.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, având un conţinut identic, se arată că prevederile legale criticate contravin art. 15 alin. (2) din Constituţie, deoarece acestea produc efecte retroactive. Sporurile solicitate de reclamanţii în cauză au fost iniţial introduse prin dispoziţiile Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, acestea având aplicabilitate începând cu data de 1 ianuarie 2004; în perioada 26 noiembrie 2004-31 decembrie 2006, aplicarea prevederilor art. 29 din Legea nr. 188/1999 a fost suspendată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004 şi Ordonanţa Guvernului nr. 2/2006. Aşadar, în această perioadă a fost suspendat doar exerciţiul drepturilor la suplimentul postului şi la cel corespunzător treptei de salarizare, drepturi a căror existenţă însă a continuat. Or, dispoziţiile art. XIII din Legea nr. 251/2006, prin aceea că dispun intrarea în vigoare la data de 1 ianuarie 2007 a prevederilor referitoare la aceste drepturi, denotă că, "în opinia legiuitorului, drepturile precizate nu au existat anterior acestei date". Or, "înlăturarea existenţei unor drepturi, care au produs efecte juridice în anul 2004 şi care au fost ulterior suspendate nu se poate face decât prin retroactivitatea legii civile, cu încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituţie". De altfel, mai susţin instanţele de judecată, legiuitorul nu a fost consecvent, deoarece, după ce, prin art. XIII din Legea nr. 251/2006, a prevăzut că art. 29 din Legea nr. 188/1999 intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2007, ulterior a dispus prin Legea nr. 417/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2006 că aceleaşi dispoziţii se suspendă până la data de 31 decembrie 2006.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. XIII din Legea nr. 251/2006, referitor la intrarea în vigoare la data de 1 ianuarie 2007 a prevederilor art. 29 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin Legea nr. 251/2006, sunt neconstituţionale. Se arată, în acest sens, că prevederile art. 29 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999 au fost modificate de art. I pct. 30 din Legea nr. 251/2006, restul dispoziţiilor art. 29 fiind cele stabilite prin art. XIII pct. 21 din Legea nr. 161/2003. Or, stabilirea prin dispoziţiile legale supuse controlului de constituţionalitate a unei noi date de intrare în vigoare pentru prevederile art. 29 alin. (1) lit. a)-c), alin. (2) şi (3) din Legea nr. 188/1999, care deja intraseră în vigoare, este contrară principiului neretroactivităţii legii, deoarece modificarea datei de intrare în vigoare invalidează efectele trecute ale situaţiilor juridice născute anterior.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit dispozitivelor încheierilor de sesizare a Curţii Constituţionale, "dispoziţiile art. XIII din Legea nr. 251/2006 (privind intrarea în vigoare la 1 ianuarie 2007 a dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 188/1999, modificată şi completată), raportat la dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţia României". Dispoziţiile art. XIII din Legea nr. 251/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 4 iulie 2006, au următorul conţinut:

–Art. XIII: "Prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepţia prevederilor art. 29, 56, 57, 58^1 şi ale art. 60^1 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, care intră în vigoare la 1 ianuarie 2007."

Aşa cum rezultă din dosarele instanţelor, critica de neconstituţionalitate vizează art. 29 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, în forma republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 22 martie 2004, care, la alin. (1) lit. c) şi d) reglementează suplimentul postului şi suplimentul gradului (devenit, ulterior, suplimentul corespunzător treptei de salarizare), drepturi pretinse de reclamanţi prin acţiunea de chemare în judecată. Aceste dispoziţii aveau următoarea redactare:

–Art. 29: "(1)Pentru activitatea desfăşurată, funcţionarii publici au dreptul la un salariu compus din:

a)salariul de bază;

b)sporul pentru vechime în muncă;

c)suplimentul postului;

d)suplimentul gradului.

(2)Funcţionarii publici beneficiază de prime şi alte drepturi salariale, în condiţiile legii.

(3)Salarizarea funcţionarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcţionarii publici."

Dispoziţiile constituţionale invocate în argumentarea excepţiei de neconstituţionalitate sunt cele ale art. 15 alin. (2), potrivit cărora: "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile."

Analizând critica de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că aceasta este întemeiată, excepţia urmând să fie admisă, pentru următoarele considerente:

Dispoziţiile art. XIII din Legea nr. 251/2006 prevăd intrarea în vigoare a legii la 15 zile de la data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 4 iulie 2006, instituind, în acelaşi timp, o excepţie referitoare la prevederile art. 29, 56, 57, 58^1 şi ale art. 60^1 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin Legea nr. 251/2006, prevederi care intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2007.

Curtea constată că dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 188/1999 au fost modificate prin art. XIII pct. 21 din cartea II titlul III al Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, act normativ care, potrivit art. 78 din Constituţie, în redactarea anterioară revizuirii, a intrat în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003.

Astfel, prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, în redactarea care interesează în cauză, au fost reglementate iniţial de Legea nr. 161/2003. Prin acelaşi act normativ se dispune, la art. XXV, că prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, cu modificările şi completările ulterioare, "se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2004".

Aplicarea aceluiaşi text de lege a fost apoi suspendată prin articolul unic pct. 7 din Legea nr. 164/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 123/2003 privind creşterile salariale ce se vor acorda personalului din sectorul bugetar, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 19 mai 2004. Dispoziţiile pct. 7 din articolul unic al Legii nr. 164/2004 prevăd următoarele: "7. După articolul 50 se introduce articolul 50^1 cu următorul cuprins:

Art. 50^1. – Pentru anul 2004, aplicarea dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, republicată, şi ale art. 46 din Hotărârea Guvernului nr. 1.209/2003 se suspendă.»"

Curtea constată că, deşi textul menţionat conţine formularea "pentru anul 2004", acesta nu poate intră în vigoare decât respectând prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora "Legea dispune numai pentru viitor (...)", şi ale art. 78 din aceasta, care dispun că "Legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei". În atare situaţie, suspendarea dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 urmează să se aplice de la data intrării în vigoare a Legii nr. 164/2004, adică de la data de 22 mai 2004.

Coroborând dispoziţiile art. XIII pct. 21 şi ale art. XXV din Legea nr. 161/2003 cu cele ale articolului unic pct. 7 din Legea nr. 164/2004, rezultă că dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, fiind în vigoare începând cu data de 21 aprilie 2003, au fost aplicabile în perioada 1 ianuarie 2004-22 mai 2004, aplicarea lor fiind apoi suspendată până la 31 decembrie 2004.

Ulterior, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.091 din 23 noiembrie 2004, a prevăzut, la art. 44, că "la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se suspendă aplicarea dispoziţiilor art. 29 (...) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare". Curtea observă că textul legal dispune suspendarea întregului art. 29 din Legea nr. 188/1999, deşi acesta reglementează dreptul la salariu al funcţionarilor publici, împreună cu componentele sale, precum şi dreptul la prime şi la alte drepturi salariale, în condiţiile legii, ceea ce nu poate fi explicat decât printr-o eroare materială de legiferare. În raport cu obiectivele urmărite de legiuitor - suspendarea acordării unor sporuri funcţionarilor publici în perioada 2004-2006 - reglementarea trebuia circumscrisă doar la prevederile art. 29 alin. (1) lit. c) şi d).

Prin art. 48 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 din 20 ianuarie 2006, a fost suspendată, la data intrării în vigoare a ordonanţei, "aplicarea dispoziţiilor lit. c) şi d) ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare, până la 31 decembrie 2006". Având în vedere că, potrivit art. 51, ordonanţa a intrat în vigoare la 3 zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, rezultă aşadar că în perioada 1-23 ianuarie 2006 dispoziţiile art. 29 au fost aplicabile, după această dată fiind suspendată, pentru restul anului 2006, doar aplicarea alin. (1) lit. c) şi d) al acestui text. Totodată, Curtea observă că de data aceasta legiuitorul a fost precis în exprimarea voinţei sale, în sensul că suspendarea vizează doar suplimentul postului şi suplimentul gradului, ca şi componente ale salariului funcţionarilor publici, marcându-se totodată şi perioada de suspendare.

Legea nr. 251/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici prevede, la art. I pct. 30, modificarea alin. (1) lit. d) al art. 29 din Legea nr. 188/1999, în sensul că "suplimentul gradului", anterior reglementat, se înlocuieşte cu "suplimentul corespunzător treptei de salarizare". Curtea constată că aceasta este singura modificare pe care legea criticată o operează asupra conţinutului art. 29 din Legea nr. 188/1999, celelalte dispoziţii ale articolului păstrându-şi redactarea şi soluţiile juridice anterioare. Totodată, în temeiul art. III din acelaşi act normativ, Legea nr. 188/1999 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, astfel că, în urma renumerotării textelor, art. 29 a devenit în prezent art. 31, având următorul conţinut:

–Art. 31: "(1) Pentru activitatea desfăşurată, funcţionarii publici au dreptul la un salariu compus din:

a)salariul de bază;

b)sporul pentru vechime în muncă;

c)suplimentul postului;

d)suplimentul corespunzător treptei de salarizare.

(2)Funcţionarii publici beneficiază de prime şi alte drepturi salariale, în condiţiile legii.

(3)Salarizarea funcţionarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcţionarii publici."

Având în vedere cele arătate, Curtea constată că referirea, prin art. XIII din Legea nr. 251/2006, la întreg articolul 29 din Legea nr. 188/1999, şi nu doar la alin. (1) lit. d) al acestuia, care a fost modificat prin această lege, în sensul intrării lui în vigoare la data de 1 ianuarie 2007, este neconstituţională şi nu corespunde exigenţelor de tehnică legislativă. Legiuitorul nu poate reglementa prin două acte normative, succesive, două momente diferite de intrare în vigoare a aceloraşi dispoziţii de lege, fără ca prin aceasta să nu contravină normelor constituţionale ale art. 78, potrivit cărora "Legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei". Or, în cazul de faţă, aceleaşi dispoziţii de lege au intrat în vigoare prin efectul a două acte normative diferite: mai întâi, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 161/2003 şi apoi ca efect al art. XIII din Legea nr. 251/2006. Totodată, stabilirea unei noi date de intrare în vigoare a textelor legale menţionate, care, aşa cum s-a arătat, erau deja în vigoare şi pentru o scurtă perioadă au fost aplicabile şi au produs efecte juridice, încalcă art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală privind principiul neretroactivităţii legii, deoarece noua dată de intrare în vigoare afectează situaţiile juridice născute anterior.

În plus, Curtea observă că, după ce în art. XIII din Legea nr. 251/2006 se prevede "intrarea în vigoare la 1 ianuarie 2007 a dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 188/1999", printr-o lege ulterioară, respectiv Legea nr. 417/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 951 din 24 noiembrie 2006, prin care este aprobată, cu modificări şi completări, Ordonanţa Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariate şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2006, legiuitorul a menţinut soluţia de principiu conţinută de art. 48 din ordonanţă, prevăzându-se la articolul unic pct. 17 următoarele: "La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe se suspendă aplicarea dispoziţiilor lit. c) şi d) ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, până la data de 31 decembrie 2006."

În final, Curtea observă că, potrivit art. 64 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, "La expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziţia afectată de suspendare reintră de drept în vigoare". Ca atare, după încetarea suspendării, actul juridic va continua să producă efecte, fără a mai fi necesar să se adopte o nouă normă care să prevadă o nouă dată de intrare în vigoare a legii.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Admite excepţia de neconstituţionalitate şi constată că dispoziţiile art. XIII din Legea nr. 251/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, referitoare la intrarea în vigoare "la 1 ianuarie 2007 a prevederilor art. 29 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin Legea nr. 251/2006", sunt neconstituţionale. Excepţia a fost ridicată din oficiu de Tribunalul Prahova - Secţia comercială şi de contencios administrativ II în dosarele nr. 5.052/105/2008 şi nr. 5.100/105/2008 şi de Tribunalul Iaşi - Secţia comercială şi contencios administrativ în dosarele nr. 3.761/99/2008 şi nr. 2.144/99/2008.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 februarie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi