Decizie nr. 15 din 10 martie 1993

Ioan Muraru - preşedinte

Antonie Iorgovan - judecător

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Constantin Burada - magistrat-asistent.

Completul de judecată, convocat fără citarea părţilor potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, examinând excepţia de neconstituţionalitate a Decretului nr. 223/1974 al fostului Consiliu de Stat, ridicată de reclamanţi în dosarul civil nr. 1097/1992 al Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, constata următoarele:

Mihalcea Costica şi Mihalcea Gheorghita au chemat în judecata Primăria sectorului 1 Bucureşti, solicitând retrocedarea unui imobil situat în Bucureşti, str. Aviatorilor Marasoiu nr. 1, sectorul 1, trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 223/1974 al fostului Consiliu de Stat, prin Decizia nr. 508 din 14 martie 1981 a Consiliului popular al municipiului Bucureşti.

La termenul de 24 iunie 1992 reclamanţii au ridicat excepţia de neconstituţionalitate a Decretului nr. 223/1974 în raport cu prevederile Constituţiei României din 1991, iar instanţa, prin încheierea din aceeaşi dată, a dispus suspendarea cauzei, scoaterea dosarului de pe rol şi înaintarea lui Curţii Constituţionale, fără a-şi exprima însă opinia asupra excepţiei.

Dosarul a fost primit şi înregistrat la Curte la data de 16 februarie 1993.

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

luând act de susţinerea reclamantului, de conţinutul raportului întocmit de judecătorul desemnat în acest scop, având în vedere dispoziţiile Decretului nr. 223/1974, Decretului-lege nr. 9/1989 al Consiliului Frontului Salvării Naţionale, art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi prevederile Legii nr. 47/1992, retine:

Pronunţarea deciziei în cazul unei excepţii de neconstituţionalitate de natura celei în cauza impune elucidarea unor probleme privind competenţa Curţii Constituţionale, care funcţionează în baza art. 140 şi următoarele din Constituţia României, precum şi identificarea sferei acestui control, asa cum rezultă din dispoziţiile constituţionale.

În primul rând, urmează a se observa ca prin Constituţia actuala a României s-a înfiinţat Curtea Constituţională cu rolul de a fi garantul ordinii constituţionale create de către aceasta Constituţie. Ca atare, legile şi celelalte acte normative emise înainte de data de 8 decembrie 1991, într-o ordine constituţională anterioară, puteau fi discutate sub aspectul constituţionalităţii numai în raport cu acea ordine constituţională şi de organismele pe care Constituţia atunci în vigoare le prevedea. Acestor acte normative le sunt aplicabile normele constituţionale actuale numai în măsura în care supravietuiesc şi după 8 decembrie 1991.

Intervenţia Curţii Constituţionale în aprecierea constituţionalităţii unor norme juridice care şi-au încetat existenta înaintea datei de 8 decembrie 1991 ar fi contrară nu numai rolului şi funcţiilor sale stabilite prin Constituţie, ci şi doctrinei juridice, ar fi o încălcare flagrantă a principiului neretroactivitatii legii.

În al doilea rând, competenţa Curţii Constituţionale priveşte numai raporturile juridice stabilite după intrarea în vigoare a Constituţiei din 1991. Ca atare, ea poate privi raporturile juridice născute în baza reglementărilor legale adoptate după 8 decembrie 1991 sau şi în baza unor reglementări legale anterioare, dar care au rămas în vigoare, pentru ca aprecierea constituţionalităţii priveşte o lege sau o ordonanţa care exista şi care deci produce efecte juridice.

În al treilea rând, este îndeobşte admis şi recunoscut ca până în decembrie 1989 s-au comis abuzuri şi ilegalitati sub o legislaţie ea însăşi abuzivă şi deseori imorala. Este evident ca ordinea constituţională actuala permite şi impune corectări, restabiliri de drepturi, recuperari, înlăturarea nedreptatilor. Chiar Decretul-lege nr. 9/1989 a fost elaborat "în scopul inlaturarii imediate din legislaţia tarii noastre a unor reglementări legale emise de fostul regim dictatorial, care prin caracterul lor discriminatoriu, nedrept, au adus grave prejudicii materiale şi morale poporului român, intereselor legitime ale tuturor cetăţenilor". Autoritatea legiuitoare care a adoptat Legea nr. 47/1992, chiar şi ea recunoaşte aceste lucrări atunci când prin art. 26 alin. (3) stabileşte ca "Repararea daunelor suferite anterior intrării în vigoare a Constituţiei din 1991 se reglementează prin lege".

Este evident ca, în situaţia în care ar fi sesizată cu ilegalitati şi abuzuri, cu încălcări ale ordinii constituţionale săvârşite înainte de intrarea în vigoare a Constituţiei din 1991, Curtea Constituţională nu este competenţa să le rezolve.

Dacă ar face un asemenea lucru, Curtea Constituţională însăşi ar încalcă Constituţia şi principiile dreptului, pentru ca ar inlatura un abuz, o ilegalitate, printr-o arogare abuzivă de competenţa, ceea ce este evident în afară ideii de justiţie constituţională. Clarificarea şi rezolvarea unor asemenea situaţii revin numai autorităţilor competente potrivit legii, inclusiv instanţelor judecătoreşti.

În speta, Decretul nr. 223/1974 a fost abrogat expres prin Decretul-lege nr. 9/1989 al Consiliului Frontului Salvării Naţionale, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 9 din 31 decembrie 1989, situaţie în care examinarea sa astăzi sub aspectul neconstitutionalitatii nu mai este posibila, impunandu-se aplicarea art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.

În raport cu considerentele mai sus menţionate, se constată că sub aspectul dreptului constituţional, nu suntem în prezenta unei excepţii de neconstituţionalitate, în sensul art. 144 lit. c) din Constituţie, întrucât pentru a exista, nu este suficient ca o parte sa invoce în apărarea sa excepţia, ci trebuie ca în mod real norma vizata prin excepţie să fie în vigoare şi contrară Constituţiei.

În speta, sa cum s-a arătat, Decretul nr. 223/1974, a cărui constituţionalitate se contesta, a fost abrogat expres prin Decretul-lege nr. 9 din 31 decembrie 1989 al Consiliului Frontului Salvării Naţionale, situaţie ce obliga instanţa de judecată să constate aceasta împrejurare, să se pronunţe asupra fondului cauzei şi nu sa sesizeze Curtea Constituţională, asa cum greşit a procedat.

Este adevărat ca urmare a trecerii imobilului în litigiu în proprietatea statului, în baza Decretului nr. 223/1974 al Consiliului de Stat, reclamanţii ar putea pretinde ca su suferit un prejudiciu, însă repararea lui nu se poate realiza pe aceasta cale deoarece, astfel cum s-a mai arătat, potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "Repararea daunelor suferite anterior intrării în vigoare a Constituţiei din 1991 se reglementează prin lege".

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 13 lit. A c), art. 24 alin. (2) şi art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate.

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate formulată de Mihalcea Costica şi Mihalcea Gheorghita din Bucureşti, cu domiciliul ales la profesorul Cleja Eugen, str. Pitar Mos nr. 25, sectorul 1, Bucureşti, în dosarul nr. 1097/1992 al Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată la 10 martie 1993.

PREŞEDINTE,

prof. dr. Ioan Muraru

Magistrat-asistent,

Constantin Burada