Decizie nr. 161 din 21 septembrie 2000

Lucian Mihai - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marioara Prodan - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Valentin Bolocan în Dosarul nr. 2.006/2000 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

La apelul nominal se constata lipsa autorului excepţiei, precum şi a celorlalte părţi (Adrian Barascu şi "Curierul Naţional"), faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând ca dispoziţiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, referitoare la punerea în mişcare a acţiunii penale la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 22 din Constituţie, deoarece nu sunt incalcate nici principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice şi nici dreptul la viaţa şi la integritate fizica şi psihică al inculpatului, autor al excepţiei. Mai arata ca textul de lege criticat nu conţine dispoziţii discriminatorii sau de natura sa lezeze principiile şi drepturile constituţionale invocate ca temei al excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 18 mai 2000, pronunţată în Dosarul nr. 2.006/2000, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Valentin Bolocan.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală contravin prevederilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 22 din Constituţie, deoarece "persoana împotriva căreia se formulează o astfel de plângere penală devine automat inculpat, fără existenta vreunei probe care să ateste vinovăţia sa" şi astfel, "se creează un privilegiu pentru partea vătămată şi o discriminare pentru persoana reclamata care devine inculpat, fără a exista probe sau indicii temeinice împotriva sa, cei doi nemaifiind egali în faţa legii". Totodată, se mai susţine de acelaşi autor, "este afectat şi dreptul la integritate psihică al persoanei reclamate, drept garantat de stat, căreia i se conferă calitatea procesuala de inculpat, adică de persoana urmărită penal şi faţă de care se exercită acţiunea penală, care are ca obiect tragerea la răspundere penală, fără existenta unor verificări prealabile, plângerea penală neavând caracterul unui act de inculpare".

Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, exprimandu-şi opinia, apreciază ca dispoziţiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală sunt constituţionale, întrucât prevăd expres infracţiunile pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar "legea reglementează aceasta procedura de excepţie, caracterizată prin disponibilitate, prin limitare a oficialitatii, numai în cazul anumitor infracţiuni şi în aceste situaţii, o dată ce devine parte în proces, drepturile şi garanţiile sale sunt cele reglementate de lege pentru desfăşurarea tuturor proceselor penale". De altfel, opineaza instanţa, "inculpatul faţă de care s-a pus în mişcare acţiunea penală nu este cu nimic prejudiciat în drepturile sale, invocarea art. 16 şi a art. 22 din Constituţie fiind fără relevanta în cauza".

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală este nefondata, întrucât aceste dispoziţii nu încalcă dreptul la viaţa şi dreptul la integritate fizica şi psihică, prevăzute la art. 22 din Constituţie. În motivarea acestui punct de vedere se arata ca "activitatea procesuala care se desfăşoară după punerea în mişcare a acţiunii penale de către organele judiciare competente este cea de drept comun. Prin urmare, are loc fie o cercetare în faza de urmărire penală, fie o cercetare judecătorească. În ambele situaţii persoana inculpata are la dispoziţie suficiente garanţii pentru a-şi asigura dreptul la apărare, pentru a combate acuzatiile ce i se aduc, inclusiv prin exercitarea căilor de atac". În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, Guvernul arata ca "se da o interpretare eronată principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, în vădită contradictie cu modul în care a statuat Curtea Constituţională în nenumarate decizii". În acest sens se invoca Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1/1994.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au trimis punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: "Punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că este necesară astfel de plângere."

Textele constituţionale invocate de autorul excepţiei ca fiind incalcate sunt:

–art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";

–art. 22: "(1) Dreptul la viaţa, precum şi dreptul la integritate fizica şi psihică ale persoanei sunt garantate.

(2)Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman ori degradant.

(3)Pedeapsa cu moartea este interzisă."

Curtea observa ca, deşi autorul excepţiei invoca întregul text al art. 22 din Constituţie, din examinarea cererii prin care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate rezultă ca în realitate au fost avute în vedere numai prevederile alin. (1) al art. 22.

Autorul excepţiei considera ca este neconstitutionala instituţia plângerii prealabile, condiţie necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale, deoarece persoana împotriva căreia se formulează o astfel de plângere devine automat inculpat, fără existenta vreunei probe care să ateste vinovăţia sa. Se mai susţine ca "în aceste condiţii, se creează un privilegiu pentru partea vătămată şi o discriminare pentru inculpat", fiind totodată "afectat şi dreptul la integritate psihică al persoanei reclamate, drept garantat de stat", întrucât acesta urmează să fie tras la răspundere penală, deşi plângerea penală nu are caracterul unui act de inculpare.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, Curtea constata că nu pot fi reţinute sub nici un aspect criticile formulate, pentru următoarele considerente:

Condiţionarea punerii în mişcare a acţiunii penale de existenta plângerii prealabile a persoanei vătămate reprezintă o excepţie de la regula generală a oficialitatii procesului penal, înscrisă la art. 2 alin. 2 din Codul de procedură penală. Cazurile în care este necesară plângerea prealabilă se împart în două categorii: în cazul anumitor infracţiuni, prevăzute expres şi limitativ de lege, plângerea prealabilă se depune direct la instanţa de judecată, iar în cazul altor infracţiuni determinate, de asemenea, prin lege, plângerea trebuie adresată organului de urmărire penală competent, sesizarea instanţei urmând să se facă prin rechizitoriul procurorului. Potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, "Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege". Stabilirea infracţiunilor în cazul cărora este necesară plângerea prealabilă, a celor în care trebuie efectuată urmărirea penală, precum şi a celor în cazul cărora sesizarea instanţei de judecată se face prin plângerea prealabilă directa a persoanei vătămate este lăsată de Constituţie la libera opţiune a legiuitorului.

Curtea observa ca în orice proces penal, începând din momentul declanşării sale (începerea urmăririi penale sau sesizarea instanţei de judecată), sunt implicate diferite părţi: invinuit, inculpat, parte vătămată, parte civilă, parte responsabilă civilmente, părţi care au drepturi şi obligaţii egale. Norma procedurala penală criticata nu prevede privilegii sau îngrădiri ale exercitării drepturilor procesuale pentru nici una dintre părţile procesului penal, iar distincţiile făcute între calitatea părţilor nu înseamnă nici privilegii şi nici discriminări.

Calitatea procesuala de inculpat este definită la art. 23 din Codul de procedură penală, potrivit căruia "Persoana împotriva căreia s-a pus în mişcare acţiunea penală este parte în procesul penal şi se numeşte inculpat". Aceasta calitate de inculpat nu reprezintă o prejudecare a cauzei şi nu rastoarna prezumţia de nevinovatie prevăzută la art. 23 alin. (8) din Constituţie, în conformitate cu care, "Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată". De asemenea, nu sunt prejudiciate interesele legitime ale persoanei inculpate, care, la fel ca şi oricare parte din procesul penal, îşi poate exercita dreptul la apărare şi poate solicita administrarea oricăror probe legale pentru combaterea susţinerilor formulate în acuzare. În vederea apărării împotriva unor inculpari vadit nefondate sau tendenţioase, inculpatul are la dispoziţie şi mijloace de drept penal, având posibilitatea tragerii la răspundere penală a celor care l-au reclamat pentru săvârşirea infracţiunii de denunţare calomnioasă, prevăzută la art. 259 din Codul penal.

Curtea constata, de asemenea, ca art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală nu contravine nici prevederilor art. 22 alin. (1) din Constituţie, referitoare la garantarea dreptului la viaţa, precum şi a dreptului la integritate fizica şi psihică al persoanei, deoarece în mod evident nu conţine dispoziţii de natura sa aducă atingere acestor drepturi fundamentale ale omului, obiectul reglementării sale constituindu-l doar procedura de punere în mişcare a acţiunii penale numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că este necesară o astfel de plângere.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Valentin Bolocan în Dosarul nr. 2.006/1996 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 septembrie 2000.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,

Marioara Prodan

────────────