Decizie nr. 712 din 27 octombrie 2015

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 466 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Răzvan Flaviu Florea în Dosarul nr. 261/296/2015 al Judecătoriei Satu Mare - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 752D/2015.

2.La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 466 alin. (2) din Codul de procedură penală, întrucât aceste dispoziţii nu au legătură cu cauza. În acest sens, arată că cererea de redeschidere a procesului penal, formulată de persoana condamnată, a fost respinsă de către instanţă, de vreme ce nu a fost introdusă în termen legal. Cât priveşte dispoziţiile art. 466 alin. (1) din Codul de procedură penală, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, întrucât textul criticat reglementează un termen procedural, peremptoriu, aplicându-se deopotrivă celor aflaţi în ipoteza sa. De altfel, autorul excepţiei a formulat cererea de redeschidere a procesului penal la mai mult de un an de la momentul la care a luat, în mod oficial, cunoştinţă despre condamnarea sa.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4.Prin Încheierea din 31 martie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 261/296/2015, Judecătoria Satu Mare - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 466 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Răzvan Flaviu Florea într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă a persoanei condamnate.

5.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că, prin Sentinţa penală nr. 2.458 din 20 decembrie 2005 a Judecătoriei Satu Mare, pronunţată în Dosarul nr. 2.241/2005, rămasă definitivă prin neapelare, a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere, neavând cunoştinţă despre existenţa procesului penal, fiind arestat pe teritoriul Portugaliei în perioada judecării cauzei.

6.Susţine că dispoziţiile art. 466 alin. (1) din Codul de procedură penală încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 15 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) având în vedere faptul că, anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală, nu se stipula vreun termen de formulare a cererii de rejudecare de către persoana judecată şi condamnată în lipsă, iar, odată cu intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală, această cerere poate fi formulată într-un termen de 30 de zile [din ziua în care a luat cunoştinţă, prin orice notificare oficială, că s-a desfăşurat un proces penal împotriva sa]. Arată că există situaţii în care persoanele condamnate definitiv au luat cunoştinţă de faptul desfăşurării unui proces penal anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală, aşa încât nerespectarea termenului imperativ de 30 de zile în care se poate formula cererea de redeschidere a procesului penal nu le poate fi imputată, câtă vreme în momentul în care au luat cunoştinţă de acest aspect legea nu stipula un astfel de termen, într-o astfel de ipoteză aflându-se şi autorul excepţiei. De asemenea, susţine că dispoziţiile art. 466 alin. (1) din Codul de procedură penală contravin şi dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât acestea nu reglementează situaţiile tranzitorii, în concret situaţia în care persoana condamnată în lipsă a aflat de existenţa unui proces derulat împotriva sa înainte de intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală, însă, din motive obiective, a formulat cererea de redeschidere ulterior datei de 1 februarie 2014.

7.Cât priveşte dispoziţiile art. 466 alin. (2) din Codul de procedură penală, susţine că acestea aduc atingere dispoziţiilor constituţionale, convenţionale şi normelor procesual penale referitoare la dreptul la apărare, atât timp cât nu se consideră "judecată în lipsă" ipoteza în care aparţinătorii persoanei judecate şi condamnate au angajat, în cursul procedurilor anterioare, un apărător ales, iar persoana condamnată nu a luat cunoştinţă despre procesul în cauză şi nu a comunicat cu apărătorul ales. În acest sens, invocă şi dispoziţiile art. 108 din Statutul profesiei de avocat potrivit cărora dreptul avocatului de a asista, a reprezenta ori a exercita orice alte activităţi specifice profesiei se naşte din contractul de asistenţă juridică încheiat în formă scrisă între avocat şi client ori mandatarul acestuia.

8.Judecătoria Satu Mare - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, consideră că stabilirea unui termen în interiorul căruia persoana condamnată definitiv, care a fost judecată în lipsă, să poată solicita redeschiderea procesului penal nu contravine art. 16 din Constituţie. Prin redeschiderea procesului penal se tinde la rediscutarea de către o instanţă a propriei sale hotărâri definitive şi intrate, aşadar, în puterea lucrului judecat. Prin aceasta, rejudecarea procesului penal nu se încadrează în ciclul firesc al procesului penal şi este justificat să fie subordonată unui regim restrictiv, atât în privinţa termenului, cât şi a titularului şi motivelor pe care se întemeiază.

9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

10.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 466 alin. (1) şi (2) sunt constituţionale. Astfel, arată că acestea nu aduc atingere dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât, fiind norme ce aparţin domeniului procedural, acestea se aplică din momentul intrării în vigoare şi până la momentul ieşirii din vigoare. De asemenea, normele procesual penale criticate nu aduc atingere nici dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, de vreme ce se aplică tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementată de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare şi, totodată, nu conţin dispoziţii care, prin natura lor, îngrădesc autorului excepţiei posibilitatea de a se apăra. Arată că, potrivit Expunerii de motive a Proiectului legii privind Codul de procedură penală, redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate instituie o nouă cale extraordinară de atac de retractare în scopul asigurării compatibilităţii legislaţiei române cu standardele impuse de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. De altfel, instanţa de la Strasbourg recunoaşte un drept la redeschiderea procedurilor numai în cazurile în care judecata în lipsă nu este consecinţa renunţării voluntare din partea acuzatului la dreptul de fi prezent în instanţă pentru a-şi face apărările.

11.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13.Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 466 alin. (1) şi (2) Codul de procedură penală, cu denumirea marginală "Redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate", care au următorul conţinut: "(1) Persoana condamnată definitiv care a fost judecată în lipsă poate solicita redeschiderea procesului penal în termen de o lună din ziua în care a luat cunoştinţă, prin orice notificare oficială, că s-a desfăşurat un proces penal împotriva sa.

(2)Este considerată judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces şi nu a luat cunoştinţă în niciun alt mod oficial despre acesta, respectiv, deşi a avut cunoştinţă de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei şi nu a putut încunoştinţa instanţa. Nu se consideră judecată în lipsă persoana condamnată care şi-a desemnat un apărător ales ori un mandatar, dacă aceştia s-au prezentat oricând în cursul procesului, şi nici persoana care, după comunicarea, potrivit legii, a sentinţei de condamnare, nu a declarat apel, a renunţat la declararea lui ori şi-a retras apelul."

14.Autorul excepţiei susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 24 alin. (1) referitor la dreptul la apărare, precum şi prevederilor art. 6 paragraful 3 lit. c) privind dreptul la apărare din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Invocă, totodată, şi dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Codul de procedură penală.

15.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate reprezintă o cale extraordinară de atac de retractare nouă, normele procesual penale care reglementează această procedură regăsindu-se în titlul III - "Judecata" - al Părţii speciale a Codului de procedură penală, capitolul V - "Căile extraordinare de atac". Noua procedură este în conformitate cu cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa, în interpretarea art. 6 din Convenţia pentru a apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, respectiv Hotărârea din 12 februarie 1985, pronunţată în Cauza Colozza împotriva Italiei, paragraful 26, în care s-a reţinut că, dacă "legislaţia naţională permite judecarea unei persoane in absentia, acea persoană trebuie, din momentul în care află despre procedură, să poată determina ca o instanţă, după ce o va audia, să dispună din nou asupra fondului acuzaţiilor ce i-au fost aduse". Aşadar, scopul redeschiderii procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate este garantarea dreptului la un proces echitabil, prevăzută de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, al persoanei condamnate în lipsă, prin respectarea principiilor contradictorialităţii, egalităţii armelor, exercitării dreptului la apărare, nemijlocirii, oralităţii şi aflării adevărului, precum şi dreptului de a interoga martorii sau părţile din proces.

16.Curtea reţine, de asemenea, că, în reglementarea anterioară - art. 522^1 din Codul de procedură penală din 1968 - era recunoscută posibilitatea solicitării rejudecării cauzei de către persoana judecată şi condamnată în lipsă numai în cazul în care se cerea extrădarea condamnatului sau predarea acestuia în baza unui mandat european de arestare, aceasta fiind o procedură specială, normele procesual penale precitate făcând trimitere la procedura revizuirii drept cale extraordinară de atac.

17.În prezenta speţă, Curtea reţine că sentinţa penală prin care autorul excepţiei a fost condamnat în lipsă, rămasă definitivă prin neapelare, a fost pronunţată în primă instanţă în anul 2005, aşadar anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală.

18.Totodată, Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013, "Hotărârile pronunţate în primă instanţă după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor şi condiţiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă." Per a contrario, nu poate fi formulată cerere de redeschidere a procesului penal cu privire la cauzele în care hotărârile au fost pronunţate în primă instanţă anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală, Legea pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală neprevăzând nicio dispoziţie tranzitorie în acest sens.

19.În aceste condiţii, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate, raportate la obiectul cauzei în cadrul căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, nu au legătură cu soluţionarea acesteia, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată. Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, "legătura cu soluţionarea cauzei", în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun aceste dispoziţii legale, în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului. Prin urmare, condiţia relevanţei excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv a incidenţei textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti, nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat în primul rând interesul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii textului de lege criticat.

20.Or, în prezenta speţă, Curtea constată că autorul excepţiei de neconstituţionalitate a formulat o cerere de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă a persoanei condamnate cu privire la o cauză în care hotărârea de condamnare a fost pronunţată în primă instanţă anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală, astfel că nu se poate susţine în mod pertinent existenţa unei legături, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, între normele procesual penale criticate, ce reglementează cu privire la persoanele care pot solicita redeschiderea procesului penal - cu referire la hotărârile de condamnare în lipsă pronunţate în primă instanţă după intrarea în vigoare a noului Cod penal, condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească titularul căii de atac, şi obiectul cauzei deduse soluţionării instanţei de judecată. În aceste condiţii, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 466 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

21.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 466 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Răzvan Flaviu Florea în Dosarul nr. 261/296/2015 al Judecătoriei Satu Mare - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Satu Mare - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 27 octombrie 2015.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu