Decizie nr. 275 din 21 martie 2006

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Irina Loredana Lăpădat - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 şi a prevederilor art. III lit. a) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Mihai Ion în Dosarul nr. 5.692/2005 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia civilă.

La apelul nominal, răspunde autorul excepţiei personal, precum şi părţile Gheorghe Dumitru, Elena Radu, Paraschiv Macavei şi Lăzărica Stoian, prin avocat, cu delegaţie la dosar, lipsind celelalte părţi. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Autorul excepţiei solicită admiterea acesteia, susţinând, în esenţă, că prevederile art. 14 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 contravin dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, deoarece permit reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor fostelor cooperative agricole de producţie situate în extravilan, pe sole stabilite de Comisia de aplicare a prevederilor Legii nr. 18/1991 şi nu neapărat pe vechile amplasamente. Se mai arată că acest fapt echivalează cu o expropriere abuzivă în interes privat, contravenind dispoziţiilor art. 44 alin. (3) şi (4) din Legea fundamentală. În ceea ce priveşte prevederile art. III alin. (1) lit. a) din Legea nr. 169/1997, se susţine că acest text de lege încalcă dreptul de proprietate privată, deoarece nu sancţionează cu nulitatea absolută titlurile de proprietate eliberate pe alte amplasamente ale terenurilor decât cele iniţiale.

Reprezentantul părţilor Gheorghe Dumitru, Elena Radu, Paraschiv Macavei şi Lăzărica Stoian solicită respingerea excepţiei, arătând că prevederile art. 14 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 permite foştilor proprietari să beneficieze de reconstituirea dreptului de proprietate în situaţia în care aceasta nu mai poate fi realizată pe vechiul amplasament al terenului. Referitor la dispoziţiile art. III alin. (1) lit. a) din Legea nr. 169/1997, se arată că acest text de lege reglementează controlul judecătoresc al legalităţii titlurilor de proprietate emise de Comisia de aplicare a prevederilor Legii nr. 18/1991 şi nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate sunt în conformitate cu dispoziţiile constituţionale privind garantarea dreptului de proprietate privată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 decembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 5.692/2005, Tribunalul Dâmboviţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 şi a prevederilor art. III lit. a) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Mihai Ion.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textele de lege criticate, reglementând posibilitatea atribuirii efective a terenurilor, printr-un act administrativ al Comisiei de aplicare a prevederilor Legii nr. 18/1991, şi pe alte amplasamente decât cele iniţiale, contravin dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, referitoare la dreptul de proprietate privată.

Tribunalul Dâmboviţa - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 14 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, şi ale art. III alin. (1) lit. a) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 4 noiembrie 1997, modificat prin titlul V articolul unic pct. 1 din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, potrivit cărora:

–Art. 14 alin. (2) din Legea nr. 18/1991: "(2) Atribuirea efectivă a terenurilor se face, în zona colinară, de regulă, pe vechile amplasamente, iar în zonele de câmpie, pe sole stabilite de comisie şi nu neapărat pe vechile amplasamente ale proprietăţii, în cadrul perimetrelor actuale ale cooperativelor agricole de producţie."

–Art. III alin. (1) lit. a) din Legea nr. 169/1997: "(1) Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispoziţiilor legislaţiei civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale prezentei legi:

a)actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptăţite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt:

(i)actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producţie sau la stat sau care nu au moştenit asemenea terenuri;

(îi) actele de reconstituire şi constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foştilor proprietari, solicitate de către aceştia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 şi a prezentei legi, precum şi actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop;

(iii)actele de reconstituire şi constituire a dreptului de proprietate în favoarea altor persoane asupra terenurilor proprietarilor care nu au fost înscrişi în cooperativa agricolă de producţie, nu au predat terenurile statului sau acestea nu au fost preluate de stat prin acte translative de proprietate;

(iv)actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate emise după eliberarea titlului de proprietate fostului proprietar pe vechiul amplasament, transcris în registrele de transcripţiuni şi inscripţiuni sau, după caz, intabulat în cartea funciară, precum şi actele de înstrăinare efectuate în baza lor;

(v)actele de reconstituire şi constituire a dreptului de proprietate în măsura în care au depăşit limitele de suprafaţă stabilite de art. 24 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991;

(vi)actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au deţinut anterior în proprietate astfel de terenuri."

În opinia autorului excepţiei prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 - dreptul de proprietate privată.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

Prevederile art. 14 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 instituie regula reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor fostelor cooperative agricole de producţie, situate în extravilan, pe vechile amplasamente, în zona colinară, iar în zonele de câmpie, pe sole stabilite prin decizii ale comisiilor de aplicare a prevederilor Legii nr. 18/1991, cu respectarea însă a perimetrelor actuale ale fostelor cooperative de producţie.

Contrar susţinerilor autorului excepţiei, Curtea constată că textul de lege criticat reprezintă o normă de garantare a proprietăţii private, iar împrejurarea că reconstituirea dreptului de proprietate se poate face, în zona de câmpie, şi pe alt amplasament decât cel iniţial, este în deplină conformitate cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit căreia conţinutul şi limitele dreptului de proprietate se stabilesc prin lege.

Curtea constată că invocarea pretinsei neconstituţionalităţi a textelor de lege criticate faţă de dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (2) teza a doua, referitoare la dobândirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de către străini şi apatrizi, alin. (3) privind exproprierea, alin. (4) cu privire la naţionalizare, alin. (5) şi (6) referitoare la posibilitatea folosirii subsolului oricărei proprietăţi imobiliare de către autoritatea publică şi la despăgubirile cuvenite proprietarului, alin. (7) privind obligaţia proprietarului de a asigura buna vecinătate şi protecţia mediului, alin. (8) referitor la imposibilitatea confiscării averii dobândite licit şi prezumţia dobândirii licite, precum şi alin. (9) în legătură cu posibilitatea confiscării bunurilor destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni, nu este relevantă în cauză.

În ceea ce priveşte art. III alin. (1) lit. a) din Legea nr. 169/1997, Curtea reţine că acest text de lege, instituind sancţiunea nulităţii absolute, potrivit dispoziţiilor legislaţiei civile aplicabile la data încheierii actului juridic, printre altele, şi în privinţa actelor de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor care nu erau îndreptăţite, în condiţiile legii, reprezintă consacrarea legală a principiilor constituţionale privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii private, cuprinse în art. 44 alin. (1) teza întâi şi alin. (2) teza întâi din Legea fundamentală.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 şi a prevederilor art. III alin. (1) lit. a) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Mihai Ion în Dosarul nr. 5.692/2005 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 martie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Lăpădat