Decizie nr. 220 din 7 martie 2006

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 teza finală din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale art. 28 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Music Television System" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 8.008/CV/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal răspunde Inspectoratul de Stat în Construcţii, prin consilier juridic, lipsă fiind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Inspectoratului de Stat în Construcţii solicită respingerea ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 teza finală din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, întrucât acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzei. Totodată, se arată că dispoziţiile art. 28 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 50/1991 nu contravin art. 21 din Constituţie.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 teza finală din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, întrucât acestea nu au incidenţă în cauză. Totodată, se arată că dispoziţiile art. 28 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 50/1991 nu contravin art. 21 din Constituţie, întrucât plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei vizează atât sancţiunea aplicată, cât şi măsura complementară.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 15 decembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 8.008/CV/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 teza finală din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale art. 28 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Music Television System" - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat de acesta împotriva sentinţei de respingere a plângerii sale împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei prevăzute de art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991.

În motivarea excepţiei autorul acesteia susţine că prevederile art. 18 teza finală din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (1) şi ale art. 23 alin. (1) şi (2). În acest sens, se apreciază că textul legal criticat consacră o abatere gravă de la principiul inviolabilităţii libertăţii persoanei, întrucât reglementează posibilitatea efectuării percheziţiei corporale a contravenientului în lipsa unui mandat emis de o instanţă judecătorească.

Totodată, se apreciază că art. 28 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 50/1991 contravine textului art. 21 alin. (1) din Constituţie, întrucât plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei are ca obiect "numai sancţiunea cu amendă aplicată", nu şi măsura subsidiară a desfiinţării lucrărilor executate.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestei opinii se apreciază că textul art. 18 teza finală din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 se referă la legitimarea contravenientului, şi nu la percheziţia corporală. Astfel, legitimarea contravenientului are în vedere strict stabilirea de către agentul constatator a identităţii contravenientului şi nu conduce la concluzia obligativităţii percheziţiei corporale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susţinerile părţii prezente, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 18 teza finală din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 28 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare. Dispoziţiile legale criticate au următorul cuprins:

–Art. 18 teza finală din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001: "[...]. În caz de refuz, pentru legitimarea contravenientului agentul constatator poate apela la ofiţeri şi subofiţeri de poliţie, jandarmi sau gardieni publici.";

–Art. 28 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 50/1991: "(1) O dată cu aplicarea amenzii pentru contravenţiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) şi b) se dispune oprirea executării lucrărilor, precum şi, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizaţiei sau de desfiinţare a lucrărilor executate fără autorizaţie ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenţiei. [...]

(3)Măsura desfiinţării construcţiilor se aplică şi în situaţia în care, la expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenţiei, contravenientul nu a obţinut autorizaţia necesară."

Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea, ale art. 21 alin. (1) privind accesul liber la justiţie şi ale art. 23 alin. (1) şi (2) privind libertatea individuală.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:

În esenţă, autorul excepţiei apreciază că posibilitatea efectuării percheziţiei corporale a contravenientului în lipsa unui mandat emis de o instanţă judecătorească încalcă principiile constituţionale ale universalităţii şi ale libertăţii individuale. Totodată, se consideră că textul art. 28 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 50/1991 nu prevede nici o cale de atac împotriva măsurii complementare de desfiinţare a lucrărilor executate, ceea ce contravine textului art. 21 alin. (1) din Constituţie.

Curtea constată că prevederile art. 18 teza finală din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 se referă la legitimarea contravenientului, iar acest aspect are ca finalitate strict stabilirea de către agentul constatator a identităţii contravenientului şi nu presupune obligativitatea percheziţiei corporale, ca măsură procesual penală. În caz de refuz, pentru legitimarea contravenientului agentul constatator poate apela la ofiţeri şi subofiţeri de poliţie, jandarmi sau gardieni publici. Numai poliţistul, în cazurile nerespectării dispoziţiilor sale, este îndreptăţit să folosească forţa pentru legitimarea persoanei, potrivit art. 31 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 9 mai 2002. Totodată, Curtea reţine că toate aceste măsuri au caracter administrativ.

Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că prevederile art. 18 teza finală din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 nu încalcă dispoziţiile art. 15 alin. (1) din Constituţie. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 23 alin. (1) şi (2) din Constituţie, invocate de autorul excepţiei, acestea nu au incidenţă în cauză, ele referindu-se la libertatea individuală.

Cu privire la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 50/1991 în raport cu art. 21 alin. (1) din Constituţie, Curtea constată că, potrivit art. 35 alin. (2) teza întâi din aceeaşi lege, "împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia", ceea ce înseamnă că plângerea vizează atât amenda aplicată, cât şi măsurile complementare prevăzute de art. 28 din lege. În consecinţă, Curtea nu poate reţine vreo încălcare a prevederilor art. 21 alin. (1) din Constituţie.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 teza finală din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale art. 28 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Music Television System" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 8.008/CV/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 martie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Benke Karoly