Decizia nr. 541 din 26 septembrie 2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Obștea de Moșneni sat Tulnici, județul Vrancea în Dosarul nr. 976/44/2016 al Curții de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 799D/2017.2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, în principal, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, arătând că se critică modul de interpretare a textelor de lege deduse controlului de constituționalitate prin prisma interpretării acestora date de Înalta Curte de Casație și Justiție, ceea ce nu constituie o veritabilă critică de neconstituționalitate. În subsidiar, solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, apreciind că nu sunt încălcate dispozițiile constituționale invocate de autoarea acesteia.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.Prin Încheierea din 31 ianuarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 976/44/2016, Curtea de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Obștea de Moșneni sat Tulnici, județul Vrancea, într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii prin care aceasta a solicitat, în esență, să se constate refuzul nejustificat al Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Focșani de a pune în executare o sentință civilă definitivă referitoare la decontarea sumelor cuvenite cu titlu de compensații pentru produsele pe care proprietarii nu le recoltează din cauza funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamentele silvice, care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă.

5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic prevede acordarea unor compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă. Potrivit art. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control al sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și a celui proprietate publică și privată a unităților administrativ-teritoriale și pentru aprobarea Procedurii de realizare a serviciilor silvice și de efectuare a controalelor de fond, aceste forme de sprijin se vor finanța numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat. În anul 2012, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a obținut avizul favorabil din partea Comisiei Europene, prin decizie valabilă până la 30 iunie 2014. Cu toate acestea, nu s-a elaborat un nou act normativ de aprobare a normelor metodologice de acordare, utilizare și control al ajutoarelor de stat pentru astfel de compensații. Ca atare, proprietarii fondurilor forestiere în discuție nu pot recolta masa lemnoasă și nici nu pot primi compensații, în instanță opunându-li-se Decizia nr. 36 din 23 noiembrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care instanța supremă a dat o rezolvare de principiu chestiunii de drept disputate, statuând că, pentru acordarea compensațiilor menționate, după data de 1 ianuarie 2010, trebuie să existe decizia favorabilă a Comisiei Europene privind ajutorul de stat și să fie adoptate normele metodologice ulterioare. Se susține că textul criticat din Codul de procedură civilă, în temeiul căruia Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat decizia menționată, este neconstituțional întrucât încalcă principiul independenței judecătorilor, deoarece judecătorul învestit cu soluționarea unei cauze este obligat să respecte cele statuate de instanța supremă.

6.Curtea de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând, în esență, că, prevederile de lege criticate nu aduc atingere normelor constituționale invocate, ci, dimpotrivă, contribuie la asigurarea exigențelor statului de drept.

7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, precizează că procedura criticată nu afectează independența judecătorului, căci elementele de fapt sunt lăsate la aprecierea sa suverană, întocmai ca în situația în care ar trebui să facă aplicarea unui text de lege precis și clar, indiscutabil. Totodată, ea nu afectează nici indivizibilitatea soluționării cauzei, întrucât rezolvarea acesteia rămâne tot în sarcina judecătorului, iar nu a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

9.Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate nu aduc atingere textelor și principiilor constituționale invocate în motivarea excepției.

10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Acestea au fost modificate prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.074 din 18 decembrie 2018, dar soluția legislativă s-a menținut, textul având, în prezent, următoarea redactare: „(3) Dezlegarea dată problemelor de drept este obligatorie de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, iar pentru instanța care a solicitat dezlegarea, de la data pronunțării deciziei.“13. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 124 alin. (3) care consacră independența judecătorilor. Prin raportare la art. 20 alin. (2) din Constituție, invocă și prevederile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil, art. 13 - Dreptul la un recurs efectiv și art. 17 - Interzicerea abuzului de drept din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și art. 20 - Egalitatea în fața legii și art. 47 - Dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, prin Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, a fost recunoscută posibilitatea instanțelor de a solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe hotărâri prin care să dea rezolvări de principiu chestiunilor de drept de a căror clarificare depinde soluționarea pe fond a cauzelor și cu privire la care judecătorii, în cursul judecății, consideră că este necesar să solicite concursul instanței supreme care să tranșeze cu titlu definitiv problema în discuție. Această nouă competență a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost reglementată în scopul prevenirii apariției jurisprudenței neunitare la nivelul instanțelor naționale, prin oferirea de soluții care se impun cu forță obligatorie atât instanței care a solicitat pronunțarea unei astfel de hotărâri prealabile, cât și celorlalte instanțe confruntate cu probleme de drept similare, decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție având, în toate cazurile, efecte doar pentru viitor.

15.Analiza Înaltei Curți de Casație și Justiție poartă exclusiv asupra problemei punctuale indicate de judecătorul cauzei, care, anticipând dificultatea chestiunii și riscul ca aceasta să genereze interpretări diferite în momentul în care diverse instanțe ar ajunge să examineze respectiva chestiune de drept, solicită instanței supreme să statueze într-o manieră care să clarifice și să fixeze o optică unitară, generalizată la nivelul tuturor instanțelor din țară.

16.Funcția preventivă și unificatoare a acestei proceduri este benefică actului de justiție, asigurând realizarea premiselor pentru întrunirea caracteristicilor unui proces echitabil, ca exigență a statului de drept izvorâtă din prevederile art. 21 din Legea fundamentală, dar și din cele ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Aceasta, deoarece se evită interpretările diferite pe care diverse instanțe le-ar putea da aceleiași problematici, iar părțile din proces beneficiază de certitudinea previzibilității dispozițiilor legale aplicabile situației de fapt conflictuale în care se află. Totodată, prin această procedură se asigură și respectarea principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților publice, procesele urmând să fie soluționate în baza unor prevederi legale interpretate unitar, astfel încât persoanele implicate în litigii aflate pe rolul unor instanțe diferite vor beneficia de un tratament juridic egal.

17.Faptul că, potrivit textului de lege criticat în cauza de față, soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție se impune cu forță obligatorie tuturor judecătorilor nu aduce atingere independenței acestora, întrucât, în cadrul proceselor pe care le soluționează, judecătorul își menține prerogativa decizională neștirbită, în sensul că va aprecia întregul ansamblu probatoriu în mod obiectiv, în absența oricăror influențe exterioare care să îi afecteze libertatea de a ajunge la o soluție bazată exclusiv pe propria argumentare rațională. Interpretarea obligatorie dată de instanța supremă se integrează în esența textului de lege interpretat, explicând înțelesul acestuia, clarificând modul său de aplicare și evidențiind semnificația corectă a conținutului său normativ, fără să impună însă judecătorilor care urmează să îl aplice soluții prestabilite pentru situații date, ci permițând coroborarea acestuia, în cadrul procesului de interpretare și aplicare a legii la speță, cu toate celelalte elemente de fapt și de drept pe care judecătorul își va fonda raționamentul care va conduce la soluționarea litigiului.

18.În consecință, Curtea constată că textul de lege criticat nu contravine dispozițiilor constituționale și convenționale invocate de autoarea excepției de neconstituționalitate.

19.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Obștea de Moșneni sat Tulnici, județul Vrancea, în Dosarul nr. 976/44/2016 al Curții de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 26 septembrie 2019.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbățeanu