Decizie nr. 31 din 14 ianuarie 2010

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b), c), d), g) şi f) din Legea nr. 156/2000 privind protecţia cetăţenilor români care lucrează în străinătate, excepţie ridicată de Societatea Comercială "B amp;B Professionals" S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 15.485/197/2009 al Judecătoriei Braşov.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând că prevederile de lege criticate nu aduc atingere libertăţii activităţii economice, întrucât aceasta trebuie să se desfăşoare în cadrul stabilit de lege. În situaţia prevederilor de lege criticate, limitările aduse libertăţii economice sunt justificate de necesitatea protejării cetăţenilor români de abuzurile la care ar putea fi supuşi în condiţiile în care încheierea contractului de muncă cu angajatorul străin nu s-ar face în condiţii strict stabilite.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 14 mai 2009, pronunţată în Dosarul nr. 15.485/197/2009, Judecătoria Braşov a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b), c), d), g) şi f) din Legea nr. 156/2000 privind protecţia cetăţenilor români care lucrează în străinătate. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "B amp;B Professionals" - S.R.L. din Braşov cu prilejul soluţionării unei plângeri contravenţionale.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat, care prevede elementele obligatorii pe care trebuie să le cuprindă contractele care conţin oferte ferme de locuri de muncă, încheiate cu persoanele fizice, juridice şi organizaţiile patronale din străinătate, sunt de natură a afecta libertatea economică consacrată de art. 45 din Constituţie. În acest sens, arată că unele dintre clauzele ferme avute în vedere de dispoziţiile vizate ale art. 10 din Legea nr. 156/2000 stabilesc obligaţii care, având în vedere dinamica activităţii economice şi implicit a pieţei muncii, nu mai pot fi susţinute de angajator la un moment ulterior, iar altele se concretizează doar la nivelul contractelor individuale de muncă dintre angajator şi angajat, în funcţie de capacitatea fiecărui angajator şi disponibilitatea angajatorilor. Aceste tendinţe sunt şi mai mult amplificate de condiţiile economice instabile care caracterizează activitatea economică.

Judecătoria Braşov consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că prevederile de lege criticate urmăresc asigurarea protecţiei sociale a muncii, care presupune şi o cunoaştere deplină a drepturilor şi îndatoririlor părţilor. În acelaşi timp, arată că desfăşurarea activităţii economice nu poate să se desfăşoare decât cu respectarea condiţiilor prevăzut de lege.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctul de vedere solicitat.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 lit. b), c), d), g) şi f) din Legea nr. 156/2000 privind protecţia cetăţenilor români care lucrează în străinătate, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 5 mai 2009.

Curtea constată că autorul excepţiei are în vedere prevederile art. 10 lit. b), c), d), g) şi f) din Legea nr. 156/2000 înainte de republicarea acestui act normativ în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 5 mai 2009. Ulterior acestei republicări, dispoziţiile de lege criticate au fost preluate în art. 9 lit. b), c), d), g) şi f) cu următorul conţinut: "Contractele prevăzute la art. 8 lit. d) vor cuprinde cel puţin următoarele elemente: [...]

b)numărul de locuri de muncă în străinătate pentru care se încheie contractul;

c)funcţia, meseria sau ocupaţia;

d)natura şi durata angajării, condiţiile de angajare, de încetare a angajării sau de reangajare; [...] f) tariful orar, salariul lunar şi datele de plată a salariului;

g)sporuri, ore suplimentare şi alte drepturi salariale;".

Autorul excepţiei consideră că aceste prevederi de lege sunt contrare dispoziţiilor art. 45 din Constituţie care consacră libertatea economică.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile Legii fundamentale consacră libertatea economică constând în accesul liber pe care îl are oricare persoană la activitatea economică, posibilitatea de a manifesta libera iniţiativă şi de a exercita aceste drepturi "în condiţiile legii".

Astfel, libertatea economică nu apare ca un drept absolut al persoanei, ci este condiţionată de respectarea limitelor stabilite de lege, limite ce urmăresc asigurarea unei anumite discipline economice ori protejarea unor interese generale. Altfel spus, libertatea economică nu se poate manifesta decât în limitele impuse de asigurarea respectării drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor.

În situaţia prevederilor de lege criticate, Curtea constată că acestea fac parte dintr-un cadru normativ ce urmăreşte instituirea unor măsuri care să asigure protecţia cetăţenilor români care lucrează în străinătate, măsuri care se referă şi la stabilirea unor condiţii stricte în ceea ce priveşte intermedierea contractelor de muncă dintre cetăţenii români şi persoanele fizice, juridice ori organizaţiile patronale din străinătate. Aceste măsuri de protecţie urmăresc prevenirea unor situaţii defavorabile ce pot apărea pentru cetăţenii români în raporturile cu angajatorii străini ca urmare a omisiunii unor elemente esenţiale ale contractelor de muncă prin care se stabilesc drepturile şi obligaţiile părţilor, fapt confirmat, de altfel, de realităţile sociale.

Aşa fiind, limitele impuse exercitării libertăţii economice, în acest caz, sunt justificate şi proporţionale cu situaţia avută în vedere.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 lit. b), c), d), g) şi f) din Legea nr. 156/2000 privind protecţia cetăţenilor români care lucrează în străinătate, excepţie ridicată de Societatea Comercială "B amp;B Professionals" - S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 15.485/197/2009 al Judecătoriei Braşov.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 ianuarie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea