Decizie nr. 729 din 7 mai 2009

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 273 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, excepţie ridicată de Emanoil Frenţescu în Dosarul nr. 206/121/2007 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală.

La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei personal şi asistat de avocat, lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia, motivată de faptul că textul legal criticat prevede un regim sancţionator mult prea aspru comparativ cu legile similare din alte state şi nu îndeplineşte cerinţele de previzibilitate, claritate şi precizie. De asemenea, se mai susţine că dispoziţiile legale nu disting între documentele vamale comunitare şi cele extracomunitare. Se apreciază că toate aceste argumente converg către admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază că legiuitorul, ca mijloc de tehnică legislativă, poate recurge la adoptarea de norme juridice care se referă la categorii generale, revenind jurisprudenţei rolul de a aplica de la caz la caz textul respectiv. Asemenea mijloace legislative permit dreptului de a se adapta la nevoile sociale actuale. În susţinerea acestui punct de vedere este invocată, spre exemplu, Hotărârea pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Kokkinakis împotriva Greciei, 1993. Se mai arată că analiza proporţionalităţii unei sancţiuni penale nu se poate face prin comparaţie cu alte state, legiuitorul român fiind în drept să stabilească o sancţiune penală în considerarea specificităţii situaţiei existente.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 23 ianuarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 206/121/2007, Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 273 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, excepţie ridicată de Emanoil Frenţescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursurilor formulate împotriva unei decizii penale de condamnare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 273 din Legea nr. 86/2006.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se apreciază că textul legal criticat nu îndeplineşte cerinţele constituţionale şi convenţionale de previzibilitate şi precizie, întrucât nu face distincţie între mărfurile ce provin din spaţiul comunitar sau extracomunitar. Mai mult, se încalcă principiul legalităţii incriminării din moment ce elementul material al infracţiunii, urmarea imediată şi subiectul pasiv al acesteia sunt prevăzute în mod ambiguu şi neclar. De asemenea, sancţiunea prevăzută de textul criticat este disproporţionată faţă de situaţia care a determinat aplicarea sa.

Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 273 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 19 aprilie 2006, care au următorul cuprins:

Folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate constituie infracţiunea de folosire de acte falsificate şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.

Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, ale art. 53 alin. (2) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 148 alin. (2)-(4) privind obligaţiile asumate de statul român în urma aderării la Uniunea Europeană şi modul de aplicare a actelor comunitare şi a tratatelor de bază ale Uniunii Europene. Din motivarea excepţiei rezultă că autorul acesteia, în mod implicit, invocă în susţinerea ei şi prevederile art. 23 alin. (12) din Constituţie privind principiul legalităţii pedepsei.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că principala critică de neconstituţionalitate vizează încălcarea prevederilor art. 21 alin. (3) şi art. 23 alin. (12) din Constituţie, prin prisma faptului că sunt nesocotite exigenţele de previzibilitate, claritate şi precizie a normei de incriminare.

În mod constant, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că "o normă este "previzibilă" numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în aşa fel încât să permită oricărei persoane - care, la nevoie, poate apela la consultanţă de specialitate - să îşi corecteze conduita" (Cauza Rotaru împotriva României, 2000), iar în Cauza The Sunday Times împotriva Regatului Unit, 1979, a decis că "[...] cetăţeanul trebuie să dispună de informaţii suficiente asupra normelor juridice aplicabile într-un caz dat şi să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecinţele care pot apărea dintr-un act determinat. Pe scurt, legea trebuie să fie, în acelaşi timp, accesibilă şi previzibilă."

În sensul celor de mai sus, Curtea de la Strasbourg, în Cauza Wingrove împotriva Marii Britanii, 1996, a decis că legea internă pertinentă trebuie să fie formulată cu o precizie suficientă pentru a permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în funcţie de circumstanţele speţei, urmările care pot rezultă dintr-un act determinat.

În cauza de faţă, Curtea Constituţională reţine că textul de incriminare defineşte în mod cât se poate de clar elementul material ("folosirea" documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate), precum şi cerinţele esenţiale care se află în legătură cu acesta (folosirea "la autoritatea vamală"); reglementând o infracţiune de pericol, textul criticat, în mod evident, nu prevede un prejudiciu material. De asemenea, pentru determinarea subiectului pasiv al infracţiunii se va avea în vedere persoana titulară a valorii sociale ocrotite, periclitată prin fapta penală săvârşită.

În consecinţă, se constată că incriminarea faptei de folosire, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate a fost realizată printr-o lege, iar textul de incriminare îndeplineşte toate cerinţele de previzibilitate, claritate şi precizie, fiind în concordanţă cu prevederile art. 21 alin. (3) şi art. 23 alin. (12) din Constituţie.

Cu privire la pretinsa disproporţionalitate a sancţiunii penale în raport cu fapta săvârşită, se reţine că modificarea limitelor de pedeapsă stabilite de legiuitor nu poate fi cenzurată de Curtea Constituţională, întrucât aceasta, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu este competentă să modifice sau să completeze o soluţie legislativă. Desigur, este apanajul exclusiv al instanţei de a individualiza cuantumul pedepsei în funcţie de circumstanţele concrete ale cauzei.

Curtea constată că prevederile art. 24 alin. (1) din Constituţie nu au incidenţă în cauză, întrucât textul criticat reprezintă un text de incriminare, ce ţine de dreptul substanţial, şi nu de cel procedural.

Întrucât nu este încălcat niciun drept sau nicio libertate fundamentală, rezultă că dispoziţiile art. 15 alin. (1) şi ale art. 53 alin. (2) din Constituţie nu au incidenţă în cauză.

În ceea ce priveşte invocarea încălcării art. 148 alin. (2)-(4) din Constituţie prin prisma faptului că textul criticat nu deosebeşte între mărfurile comunitare şi cele extracomunitare, Curtea reţine că o atare critică nu este una de neconstituţionalitate, ci mai degrabă ţine de sfera interpretării şi aplicării textului de incriminare. Desigur, pentru a face acest demers, instanţa de judecată va trebui să aibă în vedere şi reglementările comunitare relevante. În consecinţă, sub acest aspect, nici prevederile art. 148 alin. (2)-(4) din Constituţie nu au incidenţă în cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 273 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, excepţie ridicată de Emanoil Frenţescu în Dosarul nr. 206/121/2007 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 mai 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Benke Karoly