referitoare la interpretarea dispozițiilor art. 38 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 462/2006, cu modificările ulterioare
Dosar nr. 2.478/1/2024
| Mariana Constantinescu | - vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție - președintele completului |
| Carmen Elena Popoiag | - președintele Secției I civile |
| Adina Oana Surdu | - președintele Secției a II-a civile |
| Elena Diana Tămagă | - președintele Secției de contencios administrativ și fiscal |
| Simona Lala Cristescu | - judecător la Secția I civilă |
| Lavinia Dascălu | - judecător la Secția I civilă |
| Mihai Andrei Negoescu-Gândac | - judecător la Secția I civilă |
| Daniel Marian Drăghici | - judecător la Secția I civilă |
| Mihaela Glodeanu | - judecător la Secția I civilă |
| Roxana Popa | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Minodora Condoiu | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Rodica Zaharia | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Virginia Florentina Duminecă | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Simona Maria Zarafiu | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Liliana Vișan | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Alina Nicoleta Ghica-Velescu | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Doina Vișan | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Carmen Mihaela Voinescu | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Ionel Florea | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 2.478/1/2024, a fost constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).
Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.
La ședința de judecată participă doamna magistrat-asistent Elena Adriana Stamatescu, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizările conexate formulate de Tribunalul Bihor - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal în dosarele nr. 2.997/111/2023, nr. 4.602/111/2023 și nr. 2.996/111/2023.
Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părților, conform dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă; părțile nu au depus puncte de vedere asupra chestiunii de drept.
De asemenea, referă asupra faptului că au fost transmise de către instanțele naționale hotărâri judecătorești și opinii teoretice exprimate de judecători în materia ce face obiectul sesizării, iar Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la această problemă de drept.
În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizărilor conexate privind pronunțarea unei hotărâri prealabile.
ÎNALTA CURTE,
deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:
Tribunalul Bihor - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal a dispus, prin Încheierea din 9 octombrie 2024, în Dosarul nr. 4.602/111/2023, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept:
În interpretarea dispozițiilor art. 38 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 462/2006, cu modificările ulterioare (Ordonanța Guvernului nr. 64/2006) și art. 150 alin. (1) și (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Codul muncii), la calculul indemnizațiilor cuvenite pentru perioada concediului de odihnă, concediului medical, concediului de studii, învoirilor plătite, polițiștii de penitenciare beneficiază de aceleași drepturi salariale și nesalariale (sumă compensatorie, spor condiții vătămătoare, spor condiții periculoase, ore suplimentare, spor pericol ANP, indemnizație chirie, valoare majorare 50%) ca acelea cuvenite pentru perioada în care au desfășurat activitate efectivă?
Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 4 noiembrie 2024 cu nr. 2.478/1/2024, termenul de judecată fiind stabilit la data de 7 aprilie 2025.
La aceeași dată s-a dispus conexarea la acest dosar a Dosarului nr. 2.479/1/2024, având ca obiect sesizarea formulată de aceeași instanță, în Dosarul nr. 2.996/111/2023, cu privire la aceeași problemă de drept.
La data de 15 ianuarie 2025, s-a dispus conexarea Dosarului nr. 16/1/2025, având ca obiect sesizarea formulată de aceeași instanță, în Dosarul nr. 2.997/111/2023, cu privire la următoarea problemă de drept:
Dacă majorarea pentru munca suplimentară desfășurată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, acordată pentru activitatea desfășurată de funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, influențează sau nu recalcularea și creșterea drepturilor salariale și nesalariale constând în sumă compensatorie, spor condiții vătămătoare, spor condiții periculoase, ore suplimentare, spor pericol ANP, indemnizație chirie, majorare de 50%, raportat la prevederile art. 7 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017) și art. 4 alin. (2) din capitolul II din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, precum și dacă cuantumul acestora este supus plafonării instituite prin art. 38 alin. (1), alin. (3) lit. a), alin. (6), (6^1) din Legea-cadru nr. 153/2017, art. 137 din Normele metodologice de aplicare a Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pentru personalul din sistemul administrației penitenciare, aprobate prin Ordinul ministrului justiției nr. 2.415/C/2018, cu modificările și completările ulterioare (Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului justiției nr. 2.415/C/2018), art. 2 din Ordinul ministrului justiției nr. 2.415/C/2018 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pentru personalul din sistemul administrației penitenciare (Ordinul ministrului justiției nr. 2.415/C/2018) și art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, precum și prin ordonanțele de urgență anuale privind unele măsuri fiscal-bugetare, respectiv prevederile art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021); art. I alin. (1) și (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022); art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice, pentru consolidare fiscală, combaterea evaziunii fiscale, pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru prorogarea unor termene, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023); art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, aprobată prin Legea nr. 274/2022 (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020), art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018).
Ordonanța Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 462/2006, cu modificările ulterioare
Articolul 38
(1)Funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, pe timpul cât se află în delegare, detașare, incapacitate temporară de muncă, concediu de odihnă, concediu de maternitate, alte concedii plătite, precum și învoiri plătite care se acordă în baza dispozițiilor legale în vigoare, primesc salariile de bază și celelalte drepturi bănești avute, inclusiv sporurile de care beneficiază, potrivit legii.
Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare
Articolul 150
(1)Pentru perioada concediului de odihnă salariatul beneficiază de o indemnizație de concediu, care nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevăzute în contractul individual de muncă.
(2)Indemnizația de concediu de odihnă reprezintă media zilnică a drepturilor salariale prevăzute la alin. (1) din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu.
Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare
Termeni
Articolul 7În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarea semnificație (...)
b)solda de funcție/salariul de funcție reprezintă suma de bani la care are dreptul lunar personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, corespunzător funcției îndeplinite, stabilită/stabilit conform anexelor nr. I-IX, care nu poate fi mai mică/mic decât nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată; (...)
f)solda lunară/salariul lunar cuprinde solda de funcție/salariul de funcție, solda de grad/salariul gradului profesional deținut, gradații și, după caz, solda de comandă/salariul de comandă, indemnizații, compensații, sporuri, prime, premii și alte drepturi salariale în bani; (...)
i)sporul reprezintă un element al salariului lunar/soldei lunare, acordat ca procent la salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare, în condițiile legii, pentru fiecare categorie de personal; (...)
Limitarea sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor și a altor drepturi
Articolul 25
(...) (2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), pentru instituțiile din sistemul sanitar și de asistență socială și cele din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională, suma sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor, inclusiv cele pentru hrană și vacanță, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator principal de credite nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcție/salariilor de funcție, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deținut, gradațiilor și a soldelor de comandă/salariilor de comandă și a indemnizațiilor lunare, după caz. (...)
Aplicarea legii
Articolul 38
(1)Prevederile prezentei legi se aplică etapizat, începând cu data de 1 iulie 2017. (...)
(3)Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creșteri salariale:
a)cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul brut al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor, premiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăși limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții; (...)
(6)În situația în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022. (...)
Anexa nr. VI - Familia ocupațională de funcții bugetare „Apărare, ordine publică și securitate națională“
Capitolul IIReglementări specifice personalului din instituțiile publice de apărare, ordine publică și securitate națională
Articolul 4
(...) (2) Salariul lunar se compune din salariul de funcție, salariul gradului profesional deținut, gradații și, după caz,
salariul de comandă, indemnizații, compensații, sporuri, prime, premii și din alte drepturi salariale.
Legea nr. 145/2019 privind statutul polițiștilor de penitenciare, cu modificările și completările ulterioare
Articolul 201
(1)În cuprinsul actelor normative în vigoare, denumirile «funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciare» și «funcționar public cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor» se înlocuiesc cu cea de «polițist de penitenciare», iar sintagmele «sistemul penitenciar» și «sistemul Administrației Naționale a Penitenciarelor» ori altele similare se înlocuiesc cu sintagma «sistemul administrației penitenciare», denumit poliție penitenciară.
În dosarele nr. 2.996/111/2023 și nr. 4.602/111/2023, reclamanții - polițiști de penitenciare au solicitat recalcularea indemnizațiilor prevăzute de art. 38 din Ordonanța Guvernului nr. 64/2006, aferente concediului de odihnă, concediului medical, concediilor și învoirilor plătite, concediilor de studii, detașare, delegare, misiuni începând cu anul 2020 și, în continuare, pe perioada raporturilor de muncă, cu introducerea în baza de calcul a elementelor salariale reprezentând sumă compensatorie, spor condiții vătămătoare, spor condiții periculoase, ore suplimentare, spor pericol ANP, indemnizație chirie, valoare majorare 50%; calcularea și plata diferențelor salariale dintre indemnizația de concedii/învoiri plătite în perioada efectuării concediului și cea cuvenită în mod legal.
În motivarea cererilor au arătat că la data efectuării concediilor de odihnă, concediului medical, învoirilor plătite, misiunilor, la stabilirea indemnizației de concediu nu au fost avute în vedere toate elementele componente ale salariului, astfel cum sunt definite și determinate de art. 150 din Codul muncii. Au invocat jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, de referință fiind Cauza C-155/10 Williams și alții împotriva British Airways, în soluționarea căreia Curtea a fost chemată să pronunțe o hotărâre preliminară privind interpretarea art. 7 din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru, precum și jurisprudența instanțelor naționale.
În Dosarul nr. 2.997/111/2023, reclamanții au solicitat inițial plata orelor suplimentare calculate în conformitate cu prevederile Deciziei nr. 65 din 26 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 13 ianuarie 2021 (Decizia nr. 65 din 26 octombrie 2020), începând cu data de 11 august 2020; acordarea diferențelor bănești dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv încasate, până la data plății efective, actualizate cu indicele de inflație și dobânda aferentă; plata drepturilor salariale și nesalariale (sumă compensatorie, spor condiții vătămătoare, spor condiții periculoase, ore suplimentare, spor pericol ANP, indemnizație chirie, valoare majorare 50%), rezultate ca urmare a plății orelor suplimentare desfășurate, în conformitate cu prevederile Deciziei nr. 65 din 26 octombrie 2020, începând cu data de 11 august 2020; plata cheltuielilor de judecată.
Ulterior, prin note scrise, au solicitat acordarea majorării suplimentare de 75% din salariul de funcție pentru munca suplimentară ce corespunde zilelor de repaus săptămânal, sărbători legale și celorlalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în raport cu considerentele Deciziei nr. 65 din 26 octombrie 2020, precum și plata drepturilor salariale și nesalariale (sumă compensatorie, spor condiții vătămătoare, spor condiții periculoase, ore suplimentare, spor pericol ANP, indemnizație chirie, valoare majorare 50%) în cuantumul rezultat ca urmare a acordării acestei majorări.
În motivare au arătat că, în conformitate cu prevederile Deciziei nr. 65 din 26 octombrie 2020, solicită obligarea pârâtului să dispună plata orelor suplimentare prestate, prin cumularea majorării de 75% din baza de calcul, acordată pentru activitatea desfășurată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, cu drepturile aferente muncii suplimentare prestate peste programul normal de lucru, doar pentru orele efectiv lucrate ce depășesc durata normală a timpului de lucru, potrivit art. 112 din Codul muncii.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Penitenciarul X a susținut că majorările cumulate au fost acordate începând cu 3 iunie 2021, data emiterii Ordinului ministrului justiției nr. 3.002/C/2021 pentru abrogarea alineatului (2) al articolului 12 din Ordinul ministrului justiției nr. 2.588/C/2019 privind condițiile de acordare a majorării de 75% din salariul de funcție pentru munca suplimentară prestată în perioada 2019-2021 peste programul normal de lucru de către funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, precum și pentru modificarea unor prevederi în domeniul salarizării funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și din Ministerul Justiției (Ordinul ministrului justiției nr. 3.002/C/2021), prin care s-a pus în aplicare Decizia nr. 65 din 26 octombrie 2020, și că aplicarea majorării nu influențează elementele calculate în raport cu salariul de funcție. A mai arătat că în sistemul penitenciar salariul de funcție se acordă la nivelul anului 2022 și că dispozițiile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 instituie o plafonare legală a salariilor de bază la nivelul celor stabilite pentru anul 2022.
Prin încheierile pronunțate la 9 octombrie 2024, 2 octombrie 2024, respectiv 18 octombrie 2024, instanțele de trimitere au dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu problemele de drept enunțate, precum și suspendarea cauzelor.
În dosarele nr. 2.996/111/2023 și nr. 4.602/111/2023, instanțele de trimitere au reținut că problema de drept dedusă judecății este dacă, în interpretarea dispozițiilor art. 38 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 64/2006 și a art. 150 alin. (1) și (2) din Codul muncii, la calculul indemnizațiilor cuvenite pentru perioada concediului de odihnă, concediului medical, concediului de studii, învoirilor plătite, delegărilor, detașărilor, misiunilor, polițiștii de penitenciare beneficiază de aceleași drepturi salariale și nesalariale (sumă compensatorie, spor condiții vătămătoare, spor condiții periculoase, ore suplimentare, spor pericol ANP, indemnizație chirie, valoare majorare 50%) ca acelea cuvenite pentru perioada în care au desfășurat activitate efectivă.
De această dezlegare depinde soluționarea cauzei, având în vedere că reclamanții arată că, începând cu anul 2020, nu li s-au calculat indemnizațiile de concediu de odihnă, concediu medical, concediu de studii, învoiri plătite, cu includerea tuturor sporurilor de care beneficiază în perioada în care desfășoară activitate efectivă.
Cu excepția Deciziei nr. 23 din 15 noiembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 20 ianuarie 2022 (Decizia nr. 23 din 15 noiembrie 2021), prin care s-a statuat în sensul că pentru perioada concediului de odihnă trebuie avute în vedere sporurile pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de care polițiștii de penitenciare au beneficiat în perioada de activitate, instanța supremă nu a statuat asupra celorlalte sporuri și tipuri de indemnizații (concedii medicale, de studii, învoiri plătite), iar această problemă de drept nu face obiectul unei sesizări în acest sens, până la data pronunțării încheierilor, astfel că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.
În Dosarul nr. 2.997/111/2023, instanța de trimitere a reținut că reclamanții, în calitate de funcționari publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, intră în categoria personalului plătit din fonduri publice, deoarece sunt salarizați, potrivit dispozițiilor Legii-cadru nr. 153/2017, de la bugetul de stat.
Față de chestiunea de drept dedusă judecății, a constatat că de dezlegarea acesteia depinde soluționarea cauzei, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, prin care reclamanții au solicitat inclusiv plata drepturilor salariale și nesalariale (sumă compensatorie, spor condiții vătămătoare, spor condiții periculoase, ore suplimentare, spor pericol ANP, indemnizație chirie, valoare majorare 50%), rezultate ca urmare a acordării majorării suplimentare în procent de 75% din salariul de funcție pentru munca suplimentară prestată de reclamanți, ce corespunde zilelor de sâmbătă, duminică și sărbători legale ori zilelor în care nu se lucrează potrivit legii, ce nu a fost compensată cu timp liber corespunzător în termenul legal.
Astfel, dezlegarea chestiunii de drept este importantă, deoarece de lămurirea ei depinde soluționarea pe fond a cauzei și prin această modalitate se asigură unificarea practicii judiciare în această problemă de drept, deziderat stabilit în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024.
Deși dispozițiile ordonanței de urgență se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă, față de scopul declarat al legiuitorului avut în vedere la adoptarea actului normativ, precum și față de modalitatea de reglementare, tribunalul a apreciat că în concepția Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 diferă condițiile de admisibilitate a sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, față de prevederile art. 519 din Codul de procedură civilă.
Astfel, tribunalul a opinat că cerința de admisibilitate a unei astfel de sesizări, în materia litigiilor privind stabilirea și/sau plata drepturilor de natură salarială sau de pensie ale personalului plătit din fonduri publice, este ca Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra chestiunii de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea procesului, iar această chestiune de drept să nici nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.
Odată verificată îndeplinirea acestei condiții, sesizarea este obligatorie, având în vedere modalitatea de formulare a textului.
În ceea ce privește caracterul complex sau, după caz, precar al reglementării, de natură a conduce, în final, la interpretări diferite, precum și dificultatea completului în a-și însuși o anumită interpretare, tribunalul a reținut că, spre deosebire de dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu impune o astfel de condiție, completul învestit cu soluționarea unei chestiuni ce ține de salarizarea personalului plătit din fonduri publice fiind obligat, în măsura în care Înalta Curte de Casație și Justiție nu a lămurit deja problema de drept incidentă, să sesizeze instanța supremă.
Chestiunea de drept nu a făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.
Este adevărat că Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat Decizia nr. 65 din 26 octombrie 2020, însă nu a statuat cu privire la împrejurarea dacă majorarea pentru munca suplimentară desfășurată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează influențează sau nu recalcularea și creșterea elementelor de salarizare, drepturile salariale și nesalariale constând în sumă compensatorie, spor condiții vătămătoare, spor condiții periculoase, ore suplimentare, spor pericol ANP, indemnizație chirie, majorare de 50%, raportat la prevederile art. 7 din Legea-cadru nr. 153/2017 și ale art. 4 alin. (2) din capitolul II din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, precum și dacă cuantumul acestora este supus plafonării.
Părțile nu au depus puncte de vedere asupra chestiunii de drept.
În dosarele nr. 2.996/111/2023 și nr. 4.602/111/2023, completurile de judecată învestite cu soluționarea cauzelor nu și-au exprimat punctul de vedere asupra chestiunii de drept.
În Dosarul nr. 2.997/111/2023, în opinia completului de judecată, baza de calcul pentru majorarea pentru munca suplimentară desfășurată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează o reprezintă solda de funcție/salariul de funcție/salariul de bază cuvenit.
Potrivit art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017, această lege se aplică etapizat în perioada 2017-prezent, anual fiind emise legi de salarizare prin care se stabilesc elemente salariale care fac parte din salariul brut în sensul menținerii acestora la nivelul aflat în plată.
Dispozițiile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 instituie o plafonare legală a cuantumului salariilor de bază, a soldelor/salariilor de funcție și a indemnizațiilor de încadrare, la nivelul celor stabilite pentru anul 2022, de la care nu se poate deroga fără a se încălca principiul separării puterilor în stat, aceasta fiind voința legiuitorului la momentul adoptării actului normativ.
În dosarele nr. 2.478/1/2024 și nr. 2.479/1/2024, la solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanțele naționale au comunicat un număr semnificativ de hotărâri judecătorești relevante, precum și opinii teoretice în materia ce formează obiectul sesizării, din care a rezultat existența unei orientări unanime a practicii judiciare.
Astfel, curțile de apel Brașov, București, Constanța, Galați, Iași, Pitești, Ploiești, Timișoara și Târgu Mureș au arătat că, în lumina Deciziei nr. 23 din 15 noiembrie 2021, dispozițiile art. 38 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 64/2006 trebuie interpretate în sensul că, la stabilirea drepturilor bănești cuvenite polițiștilor de penitenciare pentru perioada cât se află în delegare, detașare, incapacitate temporară de muncă, alte concedii plătite, precum și învoiri plătite care se acordă în baza dispozițiilor legale în vigoare, se au în vedere sporurile pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de care aceștia au beneficiat în perioada de activitate, corespunzător timpului lucrat în locurile de muncă respective.
Astfel, atât timp cât pe parcursului unui an funcționarului i-au fost recunoscute o serie de sporuri, justificat de modul și condițiile de desfășurare a activității, acesta trebuie să beneficieze de aceleași drepturi bănești și pe durata concediului medical/incapacității de muncă/învoirilor plătite aferente anului în cauză, în caz contrar ajungându-se la o diminuare nejustificată a veniturilor.
Indemnizația de concediu trebuie să reflecte cât mai fidel structura veniturilor obișnuite ale salariatului, fiind necesar ca salariatul să nu fie descurajat în decizia sa de efectuare a concediului de odihnă de posibilitatea reducerii substanțiale a veniturilor, doar componentele ocazionale sau accesorii fiind de natură să nu intre în modul de calcul al indemnizației de concediu.
Față de cele reținute de instanța supremă în considerentele Deciziei nr. 23 din 15 noiembrie 2021, interpretarea dispozițiilor art. 38 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 64/2006 nu poate fi limitată doar la indemnizația pentru concediu de odihnă, ci, dimpotrivă, pentru identitate de raționament, aceste considerente trebuie avute în vedere și în ceea ce privește celelalte situații prevăzute de textul legal, respectiv perioadele de delegare, detașare, incapacitate temporară de muncă, alte concedii plătite, precum și în cazul învoirilor plătite care se acordă în baza dispozițiilor legale în vigoare.
În Dosarul nr. 16/1/2025, Tribunalul Ilfov, Tribunalul Teleorman, Tribunalul Iași și Tribunalul Vaslui au apreciat, teoretic, că baza de calcul pentru majorarea pentru munca suplimentară desfășurată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează o reprezintă solda de funcție/salariul de funcție/salariul de bază cuvenit, iar Tribunalul Iași a specificat faptul că elementele salariului de funcție nu sunt influențate de aplicarea majorării de 75%, întrucât solda de funcție nu se modifică.
Potrivit art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017, această lege se aplică etapizat în perioada 2017-prezent, anual fiind emise legi de salarizare prin care se stabilesc elemente salariale care fac parte din salariul brut în sensul menținerii acestora la nivelul aflat în plată corespunzător reglementărilor specifice.
Dispozițiile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 instituie o plafonare legală a cuantumului salariilor de bază, a soldelor/salariilor de funcție și a indemnizațiilor de încadrare, la nivelul celor stabilite pentru anul 2022, de la care nu se poate deroga fără a se încălca principiul separării puterilor în stat, aceasta fiind voința legiuitorului la momentul adoptării actului normativ.
S-a arătat și că o asemenea interpretare este în acord cu cele reținute prin Decizia nr. 75 din 18 noiembrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1218 din 4 decembrie 2024.
Celelalte curți de apel nu au identificat practică judiciară în materie și nici nu au comunicat opinii teoretice.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problemele de drept ce formează obiectul sesizărilor.
Prin Decizia nr. 23 din 15 noiembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 20 ianuarie 2022, admițându-se recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a stabilit că:
În interpretarea și aplicarea unitară a art. 38 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 462/2006, cu modificările ulterioare, și a art. 150 alin. (1) și (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, la stabilirea drepturilor bănești cuvenite polițiștilor de penitenciare pentru perioada concediului de odihnă trebuie avute în vedere sporurile pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de care aceștia au beneficiat în perioada de activitate, corespunzător timpului lucrat în locurile de muncă respective.
Prin Decizia nr. 46 din 19 iunie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 676 din 24 iulie 2023, a fost respinsă, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: „Dacă, în lumina Deciziei nr. 23 din 15 noiembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 20 ianuarie 2022, art. 38 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 462/2006, cu modificările ulterioare, trebuie interpretat în sensul că la stabilirea drepturilor bănești cuvenite polițiștilor de penitenciare pentru perioada cât se află în delegare, detașare, incapacitate temporară de muncă, alte concedii plătite, precum și învoiri plătite care se acordă în baza dispozițiilor legale în vigoare, trebuie avute în vedere sporurile pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de care aceștia au beneficiat în perioada de activitate, corespunzător timpului lucrat în locurile de muncă respective?“
Prin Decizia nr. 65 din 26 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 13 ianuarie 2021, s-a stabilit că:
În interpretarea și aplicarea prevederilor art. 8 și art. 10 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 raportat la art. 13 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 și art. IV alin. (1) și (6) din Legea nr. 79/2018 este permisă cumularea majorării de 75% din baza de calcul, acordată pentru activitatea desfășurată de funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, cu drepturile aferente muncii suplimentare prestate de aceiași funcționari peste programul normal de lucru, doar pentru orele efectiv lucrate ce depășesc durata normală a timpului de lucru potrivit art. 112 din Codul muncii.
Nu s-a identificat jurisprudență relevantă.
Prin raportul întocmit, judecătorii-raportori au apreciat că, în interpretarea dispozițiilor art. 7 lit. b), f) și i) din Legea-cadru nr. 153/2017 și ale art. 4 alin. (2) din capitolul II din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, majorarea pentru munca suplimentară desfășurată de polițiștii de penitenciare în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, calculată potrivit dispozițiilor art. 13 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu completări prin Legea nr. 28/2014, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013), nu influențează calculul altor drepturi salariale și nesalariale constând în sumă compensatorie, spor condiții vătămătoare, spor condiții periculoase, ore suplimentare, spor pericol ANP, indemnizație chirie, majorare de 50%. În rest, s-a propus respingerea, ca inadmisibile, a sesizărilor.XI. Înalta Curte de Casație și JustițieXI.
Admisibilitatea sesizării este circumscrisă atât condițiilor speciale instituite prin dispozițiile art. 1 și 2 ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cât și celor ce decurg din cuprinsul art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă, a căror incidență este atrasă ca efect al normei de trimitere din art. 4 al ordonanței de urgență sus-menționate la prevederile Codului de procedură civilă, cu ale cărui dispoziții arată că se completează.
În lumina acestor prevederi legale, condițiile de admisibilitate a unei sesizări formulate în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 sunt circumscrise următoarelor elemente:
–existența unei cauze în curs de judecată care să privească fie stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/ revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze;
–instanța de trimitere să judece cauza în primă instanță ori în calea de atac;
–sesizarea să privească o chestiune de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei;
–chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.
Referitor la prima condiție se reține că toate cele trei sesizări se circumscriu obiectului de reglementare al ordonanței de urgență, întrucât vizează stabilirea unor drepturi de natură salarială (modul de calcul al indemnizațiilor prevăzute de lege pentru situații în care polițistul de penitenciare, deși nu se află efectiv la locul de muncă, este îndreptățit la plata acestora, respectiv concediu de odihnă, concediu medical, concediu pentru studii, învoiri plătite, delegări, detașări).
Sub aspect terminologic este de reținut că prin adoptarea Legii nr. 145/2019 (prin care s-a abrogat Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor, republicată, cu modificările și completările ulterioare), denumirile „funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciare“ și „funcționar public cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor“ au fost înlocuite cu cele de „polițist de penitenciare“, iar sintagmele „sistemul penitenciar“ și „sistemul Administrației Naționale a Penitenciarelor“ ori altele similare au fost înlocuite cu sintagma „sistemul administrației penitenciare“ denumit poliție penitenciară.
Este îndeplinită și condiția potrivit căreia instanța de trimitere să fie învestită cu soluționarea cauzei în primă instanță.
Referitor la cea de-a treia condiție, aceea ca sesizarea să privească o chestiune de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei, se impune a se observa că, potrivit jurisprudenței constante a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, normele speciale ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 se complinesc cu cele ale dreptului comun, respectiv cu dispozițiile art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă, în ceea ce privește condiția existenței unei chestiuni de drept reale, veritabile, care să necesite recurgerea la mecanismul hotărârii prealabile, nefiind posibilă învestirea instanței supreme cu lămurirea oricărei probleme de drept subsumate cauzei acțiunii deduse judecății instanței de trimitere, care ar fi, cum eronat se reține în sesizare, „obligată“ ope legis să declanșeze mecanismul prejudicial.
Prin urmare, cerința ca dezlegarea problemei de drept să reflecte un anumit grad de dificultate se circumscrie condițiilor de admisibilitate a sesizărilor formulate atât în temeiul prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă, cât și în cel al art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, de vreme ce hotărârea prealabilă își păstrează rațiunea de a fi un mijloc eficient de prevenire a practicii neunitare exclusiv în contextul în care instanțele de trimitere se confruntă cu chestiuni de drept ce au aptitudinea de a constitui izvor al jurisprudenței neunitare, prin caracterul neclar, incomplet sau echivoc al normelor în analiză.
În acest context rămân valabile cazurile conturate în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept sesizat în temeiul art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă, în care s-a stabilit că nu se verifică condiția dificultății chestiunii de drept, cum ar fi:
a)cu privire la claritatea normei, când aplicarea corectă a dreptului se impune într-un mod atât de evident, încât nu lasă loc de îndoială cu privire la modul de soluționare a întrebării adresate;
b)când se solicită instanței supreme determinarea chiar a normei juridice aplicabile unui raport juridic, atribut ce intră și trebuie să rămână în sfera de competență a instanței de judecată;
c)când chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită și-a clarificat înțelesul în practica judiciară, din hotărârile cercetate rezultând că normele de drept în discuție au primit, într-o majoritate covârșitoare, aceeași interpretare;
d)când pe calea hotărârii prealabile se solicită completarea legii;
e)când se solicită lămurirea unor aspecte ce se regăsesc tranșate în jurisprudența constantă și clară a Curții de Justiție a Uniunii Europene, a Curții Europene a Drepturilor Omului, a Curții Constituționale ori a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Așadar, chiar dacă Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat cu privire la problema de drept dedusă judecății, în măsura în care există dezlegări asupra unor situații similare, fiind suficientă preluarea raționamentului juridic și aplicarea lui în cauză, acestea constituie repere utile în procesul de interpretare a normei juridice și astfel chestiunea de drept își pierde caracterul dificil, susceptibil de a sta la baza dezvoltării unei jurisprudențe neunitare.
În cauzele conexate, pentru verificarea îndeplinirii acestei condiții, este necesară o analiză distinctă pentru primele două sesizări în raport cu cea de-a treia.
Astfel, în primele două cauze conexate, instanțele de trimitere întreabă dacă în calculul indemnizațiilor plătite polițiștilor de penitenciare pentru situațiile prevăzute de art. 38 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 64/2006, respectiv perioada concediului de odihnă, a concediului medical, a concediului de studii, învoirilor plătite, delegărilor, detașărilor, misiunilor, intră componentele salariului lunar, astfel cum acesta este achitat în perioada de activitate efectivă (sumă compensatorie, spor condiții vătămătoare, spor condiții periculoase, ore suplimentare, spor pericol ANP, indemnizație chirie, valoare majorare 50%).
Pentru ca această chestiune să constituie o veritabilă problemă de drept, în coordonatele condiției de admisibilitate menționate anterior, se impune a se decela în ce măsură norma indicată este neclară, pe de o parte, și în ce măsură există, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, repere de interpretare care pot fi aplicate mutatis mutandis în ceea ce privește dezlegarea problemei de drept, pe de altă parte.
În acest sens se constată că instanțele de trimitere nu au exprimat un punct de vedere prin care să justifice necesitatea formulării sesizării sau să prezinte posibile interpretări ale normei ce constituie obiect al sesizării, care ar implica riscul unor dezlegări diferite în practica judiciară, ci s-au rezumat în a invoca o rezolvare parțială a chestiunii prin Decizia nr. 23 din 15 noiembrie 2021, menționată anterior, cu privire la includerea în indemnizația pentru concediul de odihnă a sporurilor acordate pentru condiții grele, vătămătoare sau periculoase de muncă.
Cu excepția acestei decizii, nu există jurisprudență în procedura de unificare care să acopere în totalitate obiectul sesizării, motiv pentru care se poate reține îndeplinirea condiției în sensul inexistenței unei dezlegări a chestiunii de drept prin hotărâri anterioare pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în mecanismele de unificare.
Cu toate acestea, astfel cum s-a precizat în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, evaluarea dificultății chestiunii de drept nu poate fi disociată de existența unor dezlegări anterioare date de instanța supremă în mecanismele de unificare a practicii judiciare în cazul unor chestiuni asemănătoare, care sunt de natură a oferi instanțelor repere suficiente, inclusiv prin considerente cu caracter de principiu, care explicitează nu doar o soluție de admitere, ci și pe una de respingere ca inadmisibilă a sesizării, pentru rezolvarea cauzelor.
Or, în cauză, se reține că art. 38 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 64/2006 a constituit obiect al interpretării în procedura de unificare a jurisprudenței prin Decizia nr. 23 din 15 noiembrie 2021, fiind dezlegată chestiunea introducerii în cuantumul indemnizației de concediu a sporurilor pentru condiții grele, vătămătoare sau periculoase.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a consemnat în considerentele acestei decizii dezlegări de principiu care pot fi aplicate mutatis mutandis și în prezenta cauză. În acest sens a statuat că sporurile asupra cărora poartă sesizarea (pentru condiții grele, vătămătoare sau periculoase) se introduc în calculul indemnizației pentru concediul de odihnă, deoarece au un caracter permanent (ce nu se confundă cu caracterul variabil), în indemnizație nefiind incluse sporurile cu caracter temporar, iar sintagma „au fost avute“ se interpretează în sensul că au intrat în compunerea salariilor plătite polițiștilor de penitenciare anterior efectuării concediului de odihnă, fiind indiferentă, din această perspectivă, împrejurarea că ele se acordă proporțional cu timpul lucrat, de vreme ce acest aspect ține de caracterul variabil al sporurilor în discuție și nu vizează caracterul lor permanent (paragrafele 98-103). Instanța supremă a apreciat că aceeași concluzie rezultă și din observarea scopului instituirii concediului de odihnă, acela de menținere a nivelului remunerației pe perioada refacerii capacității de muncă (paragrafele 104-121).
Un al doilea reper jurisprudențial îl reprezintă Decizia nr. 46 din 19 iunie 2023, prin care, deși a fost respinsă ca inadmisibilă o sesizare cu conținut similar celor prezente (respectiv dacă la stabilirea drepturilor bănești cuvenite polițiștilor de penitenciare pentru perioada cât se află în delegare, detașare, incapacitate temporară de muncă, alte concedii plătite, precum și învoiri plătite trebuie avute în vedere sporurile pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de care aceștia au beneficiat în perioada de activitate), s-a statuat, de principiu, că Decizia nr. 23 din 15 noiembrie 2021 este suficient de lămuritoare cu privire la problema stabilirii drepturilor bănești și în alte situații decât cea a concediului de odihnă, adică în perioada de delegare, detașare, incapacitate temporară de muncă, alte concedii plătite, învoiri plătite.
În acest sens s-a reținut, în esență, că, de vreme ce obiectul sesizării privește includerea unor sporuri în situațiile prevăzute de art. 38 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 64/2006 pentru categoria socioprofesională menționată, nu se poate solicita, pe calea acestui mecanism de unificare a practicii judiciare, interpretarea aceleiași dispoziții legale ori de câte ori părțile în litigiu se află într-o situație juridică tratată de către legiuitor, prin norma de drept examinată, ca fiind similară cu aceea care a condus la pronunțarea deja a unei soluții în recurs în interesul legii (paragrafele 60, 72 și 73).
S-a mai reținut în considerentele deciziei că rolul și funcția hotărârii prealabile sunt de a oferi un instrument util instanțelor de judecată prin soluțiile pe care le oferă atât la o problemă de drept punctuală, cât și la altele identice ori similare și că, existând o dezlegare obligatorie dată acestei chestiuni de drept, „urmează ca instanța de judecată să distingă, în raport cu fiecare dintre situațiile menționate în textul de lege, dacă se aplică în mod singular art. 38 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 64/2006 sau dacă aplicarea acestui articol trebuie coroborată cu norme speciale ce stabilesc o altă bază de calcul al indemnizației aferente situațiilor prevăzute de text“ (paragrafele 74 și 76).
În plus, astfel cum rezultă din relațiile depuse de instanțele naționale, nu s-au identificat elemente de jurisprudență neunitară, ci o identitate de interpretare a normei legale aplicată în situații similare.
Prin urmare, din raportarea la dezlegările anterior menționate rezultă că este în sarcina instanței de judecată să identifice, în situațiile ce excedează celor ce au constituit obiect al statuării prin Decizia nr. 23 din 15 noiembrie 2021 (includerea în indemnizația pentru concediul de odihnă a sporului pentru condiții speciale, grele sau vătămătoare), baza de calcul pentru plata drepturilor bănești aferente fiecărei situații și să deceleze între elementele componente ale salariului lunar în raport cu criteriul caracterului permanent sau temporar al acestora, pentru a stabili, aplicând raționamentul din decizia de unificare, dacă pot fi incluse în calculul acestor drepturi.
În consecință, existând dezlegări anterioare date de Înalta Curte de Casație și Justiție prin hotărâri ce se constituie în repere de interpretare suficiente și utile instanței de trimitere pentru soluționarea cauzelor deduse judecății, primele două sesizări conexate urmează a fi respinse ca inadmisibile.
În ceea ce privește cea de-a treia sesizare, aceasta tratează o chestiune distinctă, și anume dacă majorarea de 75% acordată pentru munca suplimentară în zilele nelucrătoare influențează sau nu recalcularea și creșterea drepturilor salariale și nesalariale constând în sumă compensatorie, spor condiții vătămătoare, spor condiții periculoase, ore suplimentare, spor pericol ANP, indemnizație chirie, majorare de 50% și dacă cuantumul acestora este supus plafonării prevăzute de legea-cadru și de ordonanțele anuale de salarizare.
Cu alte cuvinte, instanța de trimitere întreabă dacă majorarea acordată pentru munca suplimentară în zilele nelucrătoare se include în salariul de funcție, cu consecința majorării tuturor componentelor salariale care se calculează pe baza salariului de funcție, și dacă se aplică plafonarea prevăzută de lege atât pentru salariile lunare, cât și pentru suma sporurilor și compensațiilor.
Sesizarea a fost formulată într-un litigiu care a avut la bază o acțiune formulată de polițiștii de penitenciare prin care aceștia solicitau acordarea cumulată a celor două majorări pentru munca suplimentară, respectiv cea prevăzută de lege pentru zilele nelucrătoare (zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează) cu cea pentru orele suplimentare efectuate în aceste zile, peste programul normal de lucru, potrivit interpretării date prin Decizia nr. 65 din 26 octombrie 2020, retroactiv în termenul de prescripție, și, ca o consecință a admiterii primului capăt de cerere, plata tuturor drepturilor salariale și nesalariale rezultate ca urmare a acordării majorării suplimentare.
Deși în legătură cu această sesizare nu s-a identificat jurisprudență, fiind exprimate doar opinii teoretice, iar instanța de trimitere nu a motivat, nici în acest caz, în ce constă dificultatea problemei de drept, totuși, verificând existența unor repere de jurisprudență în procedura de unificare, se observă, inclusiv din trimiterea pe care o opinie teoretică a făcut-o la Decizia nr. 75 din 18 noiembrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1218 din 4 decembrie 2024, că au existat diferențe în ceea ce privește înțelesul dat noțiunii de „majorare“, în condițiile unei inconsecvențe terminologice a legiuitorului care, în anumite situații, se referă la majorarea bazei de calcul, iar în altele se referă la modalitatea de calcul al unui element salarial distinct, component al salariului lunar, ca procent din baza de calcul.
În lumina celor anterior expuse, se constată că sesizarea formulată întrunește condiția de admisibilitate subsumată cerinței ca aceasta să privească „o chestiune de drept“ care să fie reală, generată de nevoia lămuririi sensului și înțelesului unei norme de drept apte să devină sursă a unor interpretări divergente și, pe cale de consecință, a unei jurisprudențe neunitare.XI.
2.Asupra fondului sesizării formulate în Dosarul nr. 2.997/111/202384. Analizând textele de lege incidente, este de reținut că, potrivit dispozițiilor art. 7 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017, solda de funcție/salariul de funcție reprezintă suma de bani la care are dreptul lunar personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, corespunzător funcției îndeplinite, stabilită/stabilit conform anexelor nr. I-IX, care nu poate fi mai mică/mic decât nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, iar, conform dispozițiilor art. 7 lit. f) din același act normativ, solda lunară/salariul lunar cuprinde solda de funcție/salariul de funcție, solda de grad/salariul gradului profesional deținut, gradații și, după caz, solda de comandă/salariul de comandă, indemnizații, compensații, sporuri, prime, premii și alte drepturi salariale în bani. Sporul reprezintă, potrivit art. 7 lit. i) din legea-cadru, un element al salariului lunar/soldei lunare, acordat ca procent la salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare, în condițiile legii, pentru fiecare categorie de personal.
Conform dispozițiilor art. 21 din Legea-cadru nr. 153/2017 - Sporul pentru munca suplimentară: „(1) Munca suplimentară prestată peste programul normal de lucru, precum și munca prestată în zilele de sărbători legale, repaus săptămânal și în alte zile în care, în conformitate cu legea, nu se lucrează, se compensează prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice după efectuarea acesteia.
(2)În cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut la alin. (1), munca suplimentară prestată peste programul normal de lucru va fi plătită în luna următoare cu un spor de 75% din salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare, corespunzător orelor suplimentare efectuate.
(3)În cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut la alin. (1), munca suplimentară prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, va fi plătită în luna următoare cu un spor de 100% din salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare, corespunzător orelor suplimentare efectuate.“
Potrivit art. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, aprobată cu completări prin Legea nr. 80/2018, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017): „Prin derogare de la prevederile art. 21 din Legea-cadru nr. 153/2017, în anul 2018, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător acestora.“
Dispozițiile art. 10 alin. (3) din același act normativ statuează că: „Prin excepție de la prevederile art. 8, în anul 2018, pentru activitatea desfășurată de personalul militar, polițiștii, funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personalul civil din instituțiile publice de apărare, ordine publică și securitate națională, în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, se acordă drepturile prevăzute de legislația în vigoare în luna iunie 2017. Baza de calcul pentru acordarea acestor drepturi o reprezintă solda de funcție/salariul de funcție cuvenit(ă).“
Conform dispozițiilor art. 35 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018: „(1) Prin derogare de la prevederile art. 21 alin. (2)-(6) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, în perioada 2019-2021, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează în cadrul schimbului normal de lucru se vor compensa numai cu timp liber corespunzător acestora.
(2)Prin excepție de la prevederile alin. (1), în perioada 2020-2021, pentru activitatea desfășurată de personalul militar, polițiști, polițiștii din penitenciare și personalul civil din instituțiile publice de apărare, ordine publică și securitate națională, în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, se acordă drepturile prevăzute de legislația aferentă lunii iunie 2017. Baza de calcul pentru acordarea acestor drepturi o reprezintă solda de funcție/salariul de funcție/salariul de bază cuvenit(ă).
(3)Prin excepție de la prevederile alin. (1), munca suplimentară prestată în perioada 2019-2021 peste programul normal de lucru de către personalul cu statut special care are atribuții pentru desfășurarea activităților deosebite cu caracter operativ sau neprevăzut în domeniul ordinii și siguranței publice, în respectarea regimului frontierei de stat a României, în situații de urgență, în personalizarea, emiterea și evidența generală a documentelor de identitate și a pașapoartelor simple, în emiterea și evidența permiselor de conducere și a certificatelor de înmatriculare ale autovehiculelor rutiere, precum și de către funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, care nu se poate compensa cu timp liber corespunzător, se plătește cu o majorare de 75% din solda de funcție/salariul de funcție cuvenit(ă), proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții. Plata majorării se efectuează în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în următoarele 60 de zile după prestarea muncii suplimentare.“
Dispoziții similare sunt prevăzute pentru anul 2022 în art. II alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021, pentru anul 2023 în art. II alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022, pentru anul 2024 în art. III alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023.
Legislația aferentă lunii iunie 2017, la care dispozițiile menționate anterior fac trimitere, este reprezentată de art. 13 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013, potrivit cărora: „Prin excepție de la prevederile art. 9 alin. (1), pentru activitatea desfășurată de personalul militar, polițiștii, funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personalul civil din instituțiile publice de apărare, ordine publică și securitate națională, în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, se acordă o majorare de 75% din baza de calcul prevăzută la alin. (4).“
Prin Decizia nr. 65 din 26 octombrie 2020 s-a stabilit că: „În interpretarea și aplicarea prevederilor art. 8 și art. 10 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 raportat la art. 13 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 și art. IV alin. (1) și (6) din Legea nr. 79/2018 este permisă cumularea majorării de 75% din baza de calcul, acordată pentru activitatea desfășurată de funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, cu drepturile aferente muncii suplimentare prestate de aceiași funcționari peste programul normal de lucru, doar pentru orele efectiv lucrate ce depășesc durata normală a timpului de lucru potrivit art. 112 din Codul muncii.“
Astfel cum rezultă din considerentele deciziei menționate anterior, majorarea acordată pentru munca desfășurată în zilele nelucrătoare se cumulează cu majorarea ce se acordă pentru orele suplimentare aferente unui program normal de lucru, efectuate în aceste zile.
Sesizarea de față vizează calificarea juridică a acestei majorări de 75% și efectul pe care l-ar putea avea, dacă se consideră a fi inclusă în salariul de funcție, asupra tuturor elementelor care alcătuiesc salariul lunar care se calculează pe baza salariului de funcție. Aceasta întrucât o majorare a salariului de funcție ar determina o recalculare a tuturor elementelor al căror cuantum se stabilește prin aplicarea unui procent la salariul ce reprezintă baza de calcul.
Din interpretarea gramaticală și sistematică a textului de lege direct aplicabil, respectiv art. 13 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013, la care normele de salarizare actuale fac trimitere, rezultă însă că majorarea acordată pentru activitatea desfășurată în zilele nelucrătoare nu poate fi considerată ca modificând salariul de funcție, întrucât nu este reglementată ca o majorare a salariului de funcție cu 75%, ci ca o majorare calculată din baza reprezentată de salariul de funcție.
Dacă legiuitorul ar fi intenționat să majoreze salariul de funcție prin aplicarea procentului de 75%, ar fi dispus în consecință, astfel cum a procedat, de exemplu, prin art. 16 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, când a utilizat sintagma „beneficiază de majorarea salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare cu până la 50%“.
Însă, pentru activitatea desfășurată în zilele nelucrătoare, se acordă o majorare de 75% din salariul de funcție, care, potrivit art. 13 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013, „se stabilește proporțional cu timpul efectiv lucrat în zilele respective și se determină pe baza raportului dintre baza de calcul și durata normală a timpului de lucru“. Prin urmare, munca desfășurată în zilele nelucrătoare se plătește cu o sumă de bani ce se calculează proporțional cu activitatea desfășurată în situația respectivă, fără ca acest algoritm să influențeze celelalte drepturi care, la rândul lor, se calculează prin aplicarea unui procent prevăzut de lege la salariul de funcție. Neducând la o majorare a salariului de funcție, nu va influența nici elementele componente ale salariului lunar calculate în raport cu salariul de funcție.
Ca atare, în acest caz nu poate fi aplicat prin analogie raționamentul conținut în Decizia nr. 75 din 18 noiembrie 2024, care vizează o altă componentă salarială, aferentă unui tip de activitate reglementată de norme speciale, majorare despre care s-a statuat că are ca efect creșterea soldei de funcție.
Distinct de această concluzie, este de reținut incidența dispozițiilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, respectiv a legilor anuale de salarizare (ordonanțele de urgență ale Guvernului anuale privind unele măsuri fiscal-bugetare nr. 114/2018, nr. 226/2020, nr. 130/2021, nr. 168/2022, nr. 115/2023) care, începând cu 2018, limitează cuantumul salariului de bază la nivelul celui prevăzut pentru anul 2022, respectiv al sporurilor, compensațiilor și majorărilor, la nivelul anului precedent. În acest ultim sens se prevede că, pentru anul respectiv, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar/solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține cel mult la nivelul acordat pentru anul precedent, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
Or, deși art. 142 alin. (2) din Codul muncii și art. 21 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 conțin dispoziții similare prin care munca suplimentară prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează este plătită în luna următoare expirării termenului de compensare cu ore libere plătite, cu un spor de 100%, dispozițiile conținute în legile anuale de salarizare menționate anterior derogă în mod expres de la norma de drept comun în materie, stabilind că, în această situație, se acordă o majorare de 75% prin care se indemnizează munca desfășurată în zilele nelucrătoare. Această majorare nu poate fi asimilată unui spor, ci constituie un element distinct, încadrabil în ultima teză a art. 7 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017 „alte drepturi salariale în bani“, care, deși se calculează prin raportare la o bază de calcul plafonată, este proporțional cu timpul de lucru desfășurat în aceste condiții și se adaugă drepturilor salariale, fără a influența celelalte componente ale salariului brut lunar, plafonate prin dispozițiile speciale menționate anterior.
Pentru toate aceste considerente,
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
În numele legii
DECIDE:
Admite sesizarea formulată de Tribunalul Bihor - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 2.997/111/2023 și, în consecință, stabilește că:
În interpretarea dispozițiilor art. 7 lit. b), f) și i) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 4 alin. (2) din capitolul II din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, majorarea pentru munca suplimentară desfășurată de polițiștii de penitenciare în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, calculată potrivit dispozițiilor art. 13 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu completări prin Legea nr. 28/2014, cu modificările și completările ulterioare, nu influențează calculul altor drepturi salariale și nesalariale constând în sumă compensatorie, spor condiții vătămătoare, spor condiții periculoase, ore suplimentare, spor pericol ANP, indemnizație chirie, majorare de 50%.
Respinge, ca inadmisibile, sesizările conexate formulate de Tribunalul Bihor - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal în dosarele nr. 4.602/111/2023 și nr. 2.996/111/2023, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept:
În interpretarea dispozițiilor art. 38 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 462/2006, cu modificările ulterioare, și art. 150 alin. (1) și (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, la calculul indemnizațiilor cuvenite pentru perioada concediului de odihnă, concediului medical, concediului de studii, învoirilor plătite, polițiștii de penitenciare beneficiază de aceleași drepturi salariale și nesalariale (sumă compensatorie, spor condiții vătămătoare, spor condiții periculoase, ore suplimentare, spor pericol ANP, indemnizație chirie, valoare majorare 50%) ca acelea cuvenite pentru perioada în care au desfășurat activitate efectivă?
Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 aprilie 2025.
VICEPREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
MARIANA CONSTANTINESCU
Magistrat-asistent,
Elena Adriana Stamatescu
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
