Decizie nr. 381 din 19 martie 2009

Acsinte Gaspar - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 alin. (1) lit. b), alin. (3) şi (6) şi ale art. 113 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Tudor Sîrbu în Dosarul nr. 836/97/2008 al Tribunalului Hunedoara - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că art. 23 alin. (11), art. 41, 44 şi 47 din Legea fundamentală, art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 11 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, invocate de autorul excepţiei, nu sunt aplicabile în cauza de faţă. Pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca fiind inadmisibilă, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 111 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, având în vedere Decizia nr. 742/2008 a Curţii Constituţionale, prin care aceasta a constatat neconstituţionalitatea respectivelor prevederi legale. Totodată, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca fiind neîntemeiată, cu privire la dispoziţiile art. 111 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) şi ale art. 113 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, făcând trimitere, în acest sens, la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 9 septembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 836/97/2008, Tribunalul Hunedoara - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 alin. (1) lit. b), alin. (3) şi (6) şi ale art. 113 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Excepţia a fost ridicată de Tudor Sîrbu cu ocazia soluţionării unei acţiuni în contenciosul administrativ privind anularea măsurii reţinerii permisului de conducere şi a măsurii eliberării unei dovezi înlocuitoare fără drept de circulaţie.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textele de lege criticate, prin impunerea de plano a reţinerii permisului în situaţia presupunerii comiterii unei infracţiuni la regimul circulaţiei pe drumurile publice, în absenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive de condamnare, încalcă egalitatea în drepturi a cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, prezumţia de nevinovăţie, dreptul la muncă, dreptul de proprietate privată, condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi dispoziţiile constituţionale referitoare la nivelul de trai.

Tribunalul Hunedoara - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu încalcă dispoziţiile din Legea fundamentală şi din actele normative internaţionale invocate de autorul excepţiei.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 111 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) şi ale art. 113 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 sunt constituţionale, întrucât nu încalcă dispoziţiile din Legea fundamentală şi din actele normative internaţionale invocate. Arată că, întrucât, prin Decizia nr. 742/2008, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 111 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 sunt neconstituţionale, potrivit prevederilor art. 29 alin. (3) şi (6) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 este inadmisibilă.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 111 alin. (1) lit. b), alin. (3) şi (6) şi ale art. 113 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006. Prin Decizia nr. 742 din 24 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 570 din 29 iulie 2008, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată direct de Avocatul Poporului, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituţie, şi a constatat că dispoziţiile art. 111 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 sunt neconstituţionale. Astfel, ulterior sesizării Curţii, art. 111 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 146/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 754 din 7 noiembrie 2008, cu păstrarea, însă, a soluţiei legislative anterioare în ceea ce priveşte dispoziţiile alin. (1) lit. b) şi alin. (3). Totodată, prevederile alin. (6) al art. 111 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 146/2008, fac trimitere la dispoziţiile art. 111 alin. (1) lit. b) din aceeaşi ordonanţă. Astfel, textele de lege criticate au următorul cuprins:

–Art. 111 alin. (1) lit. b), alin. (3) şi (6): "(1) Permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se reţine în următoarele cazuri: [...] b) când titularul acestuia a săvârşit una dintre infracţiunile prevăzute la art. 85, art. 86 alin. (2), art. 87 alin. (1), (2), (4) şi (5), art. 89 alin. (1), art. 90 alin. (1) şi la art. 92 alin. (3) şi (5);

[...] (3) În situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi d), precum şi în cele menţionate la art. 85 alin. (2) şi (4), art. 86 alin. (2), art. 87 alin. (1), (2), (4) şi (5), art. 89 alin. (1), art. 90 alin. (1), art. 92 alin. (3) şi (5) şi la art. 102 alin. (3) lit. a) şi c), dovada înlocuitoare a permisului de conducere se eliberează fără drept de circulaţie.

[...] (6) La cererea titularului permisului de conducere reţinut în condiţiile alin. (1) lit. b) sau ale alin. (4), procurorul care efectuează urmărirea penală sau exercită supravegherea cercetării penale ori, în faza de judecată, instanţa de judecată învestită cu soluţionarea cauzei poate dispune prelungirea dreptului de circulaţie, cu câte cel mult 30 de zile, până la dispunerea neînceperii urmăririi penale, scoaterii de sub urmărire penală ori încetării urmăririi penale sau, după caz, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti. Modul de soluţionare a cererii de prelungire a dreptului de circulaţie se comunică şi şefului poliţiei rutiere pe raza căreia s-a comis fapta.";

–Art. 113 alin. (1) lit. e): "(1) Permisul de conducere se restituie titularului: [...] e) în baza hotărârii judecătoreşti rămase definitive prin care s-a dispus achitarea inculpatului ori procesul-verbal de constatare a contravenţiei a fost anulat."

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumţia de nevinovăţie, ale art. 41 privind dreptul la muncă şi protecţia socială a muncii, ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată, ale art. 47 cu privire la nivelul de trai, ale art. 53 referitoare la condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi ale art. 11 privind raportul dintre dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 referitoare la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 11 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului care consacră prezumţia de nevinovăţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:

I. Excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 a fost ridicată cu ocazia soluţionării unei acţiuni în contenciosul administrativ privind anularea măsurii reţinerii permisului de conducere şi a măsurii eliberării unei dovezi înlocuitoare fără drept de circulaţie. Art. 111 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 reglementează însă procedura prelungirii dreptului de circulaţie, sfera sa de aplicabilitate vizând doar acele situaţii de reţinere a permisului de conducere în care dovada înlocuitoare se eliberează cu drept de circulaţie. Or, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate poate avea ca obiect numai prevederi dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă care au legătură cu soluţionarea cauzei. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 este inadmisibilă.

II. Prevederile art. 111 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) şi ale art. 113 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la dispoziţii din Legea fundamentală invocate şi în prezenta cauză şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 1.262 din 25 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 12 ianuarie 2009, Curtea a respins critica de neconstituţionalitate adusă prevederilor art. 111 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) şi ale art. 113 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, pentru motivele acolo arătate.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să conducă la schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Dispoziţiile constituţionale ale art. 23 alin. (11), art. 41, 44 şi 47, precum şi prevederile art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 11 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, invocate de autorul excepţiei, nu sunt incidente în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, excepţie ridicată de Tudor Sîrbu în Dosarul nr. 836/97/2008 al Tribunalului Hunedoara - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.

II. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) şi ale art. 113 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 martie 2009.

PREŞEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică