Convenţia europeană din 27 ianuarie 1977

(Strasburg, 27 ianuarie 1977)

Notă *) Traducere.

Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentei convenţii,

considerind ca scopul Consiliului Europei este sa realizeze o uniune mai strinsa între membrii săi,

constiente de nelinistea crescinda cauzată de înmulţirea actelor de terorism,

dorind să se ia măsuri eficace pentru ca autorii unor astfel de acte sa nu scape de urmărire şi de pedeapsa,

convinse ca extrădarea este un mijloc deosebit de eficace pentru a se ajunge la acest rezultat,

au convenit cele ce urmează:

Articolul 1

Pentru cerinţele extrădării între statele contractante, nici o infracţiune menţionată mai jos nu va fi considerată ca o infracţiune politica, ca o infracţiune conexă la o infracţiune politica sau ca o infracţiune inspirata de scopuri politice:

a)infracţiunile cuprinse în câmpul de aplicare a Convenţiei pentru reprimarea capturării ilicite de aeronave, semnată la Haga la 16 decembrie 1970;

b)infracţiunile cuprinse în câmpul de aplicare a Convenţiei pentru reprimarea de acte ilicite îndreptate contra siguranţei aviaţiei civile, semnată la Montreal la 23 septembrie 1971;

c)infracţiunile grave constind într-un atac împotriva vieţii, integrităţii corporale sau libertăţii persoanelor care se bucura de protecţie internationala, inclusiv a agenţilor diplomatici;

d)infracţiunile care au ca obiect rapirea, luarea ca ostatici sau sechestrarea ilegala;

e)infracţiunile care au ca obiect folosirea de bombe, grenade, rachete, arme de foc automate ori scrisori sau colete-bomba, în măsura în care aceasta folosire prezintă un pericol pentru persoane;

f)tentativa la săvârşirea infracţiunilor precitate ori participarea în calitate de coautor sau de complice al unei persoane care săvârşeşte ori incearca sa savirseasca o astfel de infracţiune.

Articolul 2

1.Pentru cerinţele extrădării între statele contractante, un stat contractant poate să nu considere ca infracţiune politica sau ca infracţiune conexă la o asemenea infracţiune ori ca infracţiunea inspirata de mobiluri politice orice act grav de violenta la care nu se referă art. 1 şi care este îndreptat contra vieţii, integrităţii corporale sau libertăţii persoanelor.

2.Se va proceda tot astfel în ceea ce priveşte orice act grav îndreptat contra bunurilor, altul decît cele la care se referă art. 1, dacă acesta a cauzat un pericol colectiv pentru persoane.

3.Se va proceda tot astfel în ceea ce priveşte tentativa la săvârşirea uneia dintre infracţiunile precitate ori participarea în calitate de coautor sau de complice al unei persoane care săvârşeşte ori incearca sa savirseasca o astfel de infracţiune.

Articolul 3

Dispoziţiile tuturor tratatelor şi acordurilor de extrădare aplicabile între statele contractante, inclusiv Convenţia europeană de extrădare, se modifica, în privinta relaţiilor dintre state contractante, în măsura în care sunt incompatibile cu prezenta convenţie.

Articolul 4

Pentru cerinţele prezentei convenţii şi în măsura în care vreuna dintre infracţiunile la care se referă art. 1 sau 2 nu figurează pe lista cazurilor de extrădare într-un tratat sau într-o convenţie de extrădare în vigoare între statele contractante, aceasta se considera ca fiind inclusă pe lista.

Articolul 5

Nici o dispoziţie din prezenta convenţie nu trebuie să fie interpretată ca implicind o obligaţie de extrădare, dacă statul solicitat are temeiuri serioase sa creadă ca cererea de extrădare, motivată printr-o infracţiune la care se referă art. 1 sau 2, a fost facuta în scopul de a urmări sau de a pedepsi o persoană pentru considerente de rasa, religie, naţionalitate sau opinii politice ori ca situaţia acestei persoane risca să fie agravată datorită uneia sau alteia dintre aceste considerente.

Articolul 6

1.Orice stat contractant ia măsurile necesare pentru a-şi stabili competenţa de a urmări vreuna dintre infracţiunile la care se referă art. 1, în cazul în care autorul banuit de infracţiune se găseşte pe teritoriul sau şi dacă statul nu îl extrădează după ce a primit o cerere de extrădare de la un stat contractant a cărui competenţa de urmărire se întemeiază pe o regulă de competenţa care exista deopotrivă în legislaţia statului solicitat.

2.Prezenta convenţie nu exclude nici o competenţa exercitată în conformitate cu legile naţionale.

Articolul 7

Un stat contractant pe al cărui teritoriu a fost descoperit autorul banuit de vreuna dintre infracţiunile la care se referă art. 1 şi care a primit o cerere de extrădare în condiţiile menţionate la paragraful 1 al art. 6, dacă nu îl extrădează pe autorul banuit de infracţiune, supune cauza fără nici o excepţie şi fără întârziere nejustificată autorităţilor sale competente sa exercite acţiunea penală. Aceste autorităţi hotărăsc în aceleaşi condiţii ca şi pentru orice infracţiune cu caracter grav potrivit legilor acestui stat.

Articolul 8

1.Statele contractante îşi acorda intrajutorarea judiciară cea mai larga posibil în materie penală în orice procedura referitoare la infracţiunile vizate la art. 1 sau 2. În toate cazurile, legea aplicabilă în ceea ce priveşte asistenţa mutuala în materie penală este aceea a statului solicitat. Totuşi, intrajutorarea judiciară nu va putea fi refuzată pentru singurul motiv ca se referă la o infracţiune politica sau la o infracţiune conexă la o asemenea infracţiune ori la o infracţiune inspirata de mobiluri politice.

2.Nici o dispoziţie din prezenta convenţie nu trebuie să fie interpretată ca implicind o obligaţie de acordare a intrajutorarii judiciare, dacă statul solicitat are temeiuri serioase sa creadă ca cererea de asistenţa, motivată printr-o infracţiune la care se referă art. 1 sau 2, a fost prezentată în scopul de a urmări sau de a pedepsi o persoană pentru considerente de rasa, religie, naţionalitate sau opinii politice ori ca situaţia acestei persoane risca să fie agravată datorită unuia sau altuia dintre aceste considerente.

3.Dispoziţiile tuturor tratatelor şi acordurilor de asistenţa judiciară în materie penală, aplicabile între statele contractante, inclusiv Convenţia europeană de asistenţa judiciară în materie penală, se modifica, în privinta relaţiilor dintre state contractante, în măsura în care sunt incompatibile cu prezenta convenţie.

Articolul 9

1.Comitetul European pentru Problemele Criminale al Consiliului Europei urmăreşte executarea prevederilor prezentei convenţii.

2.El înlesneşte, dacă este necesar, reglementarea amiabila a oricărei dificultăţi care s-ar ivi în executarea convenţiei.

Articolul 10

1.Orice diferend între statele contractante, referitor la interpretarea sau aplicarea prezentei convenţii, care nu a fost rezolvat în cadrul paragrafului 2 al art. 9, va fi supus arbitrajului, la cererea uneia dintre părţile în diferend. Fiecare dintre părţi va desemna cîte un arbitru, iar cei doi arbitri vor desemna un al treilea arbitru. Dacă, în termen de 3 luni de la cererea de arbitraj, una dintre părţi nu a procedat la desemnarea unui arbitru, acesta va fi desemnat la cererea celeilalte părţi, de către preşedintele Curţii Europene a Drepturilor Omului. Dacă preşedintele Curţii Europene a Drepturilor Omului este resortisant al uneia dintre părţile în diferend, desemnarea arbitrului va fi de competenţa vicepreşedintelui Curţii sau, dacă vicepreşedintele este resortisant al uneia dintre părţile în diferend, celui mai vechi dintre membrii Curţii care nu este resortisant al uneia dintre părţile în diferend. Aceeaşi procedura se va aplica în cazul în care cei doi arbitri nu se vor putea pune de acord asupra alegerii celui de-al treilea arbitru.

2.Tribunalul arbitral va hotărî după procedura sa. Hotărârile sale vor fi luate cu majoritate de voturi. Sentinta sa va fi definitivă.

Articolul 11

1.Prezenta convenţie este deschisă semnării statelor membre ale Consiliului Europei. Ea va fi ratificată, acceptată sau aprobată. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.

2.Convenţia va intra în vigoare după 3 luni de la data depunerii celui de-al treilea instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare.

3.Convenţia va intra în vigoare, faţă de orice stat care o va ratifica, o va accepta sau o va aproba ulterior, după 3 luni de la data depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare ori de aprobare.

Articolul 12

1.Orice stat poate, în momentul semnării sau în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare ori de aprobare, sa desemneze teritoriul sau teritoriile cărora li se va aplica prezenta convenţie.

2.Orice stat poate, în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare ori de aprobare sau în orice alt moment următor, sa extindă aplicarea prezentei convenţii, prin declaraţie adresată secretarului general al Consiliului Europei, la orice alt teritoriu desemnat în declaraţie şi pentru care asigura relaţiile internaţionale sau este abilitat sa stipuleze.

3.Orice declaraţie facuta în virtutea paragrafului precedent va putea fi retrasă, în ceea ce priveşte orice teritoriu desemnat în aceasta declaraţie, prin notificare adresată secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va avea efect imediat sau la o dată ulterioară precizată în notificare.

Articolul 13

1.Orice stat poate, în momentul semnării sau în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare sau de aprobare, sa declare ca îşi rezerva dreptul de a refuza extrădarea în legătură cu orice infracţiune enumerata în art. 1, pe care o considera ca o infracţiune politica, ca o infracţiune conexă la o infracţiune politica sau ca o infracţiune inspirata de scopuri politice, cu condiţia ca el să se angajeze ca va lua în considerare în mod corespunzător, în momentul calificării infracţiunii, gravitatea deosebită a acestora, mai ales dacă:

a)a creat un pericol colectiv pentru viaţa, integritatea corporală sau libertatea persoanelor; sau b) a adus atingere unor persoane străine de mobilurile care au determinat-o; ori c) s-au folosit mijloace crude sau perfide pentru comiterea ei.

2.Orice stat poate să retragă, în total sau în parte, o rezervă pe care a formulat-o în temeiul paragrafului precedent, prin mijlocirea unei declaraţii adresate secretarului general al Consiliului Europei şi care va avea efect de la data primirii ei.

3.Orice stat care a formulat o rezervă în temeiul paragrafului 1 al acestui articol nu poate să pretindă aplicarea art. 1 de către un alt stat; totuşi el poate, dacă rezerva este parţială şi sub condiţie, sa pretindă aplicarea acestui articol în măsura în care a acceptat-o şi el însuşi.

Articolul 14

Orice stat contractant va putea sa denunţe prezenta convenţie, adresind o notificare scrisă secretarului general al Consiliului Europei. O asemenea denunţare va produce efect imediat sau la o dată ulterioară precizată în notificare.

Articolul 15

Convenţia încetează sa producă efecte faţă de orice stat contractant care se retrage din Consiliul Europei sau care încetează să-i mai apartina.

Articolul 16

Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale consiliului:

a)orice semnatura;

b)depunerea oricărui instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare;

c)orice data de intrare în vigoare a prezentei convenţii potrivit art. 11 al acesteia;

d)orice declaraţie sau notificare primită în aplicarea dispoziţiilor art. 12;

e)orice rezerva formulată în aplicarea paragrafului 1 al art. 13;

f)retragerea oricărei rezerve făcute în aplicarea paragrafului 2 al art. 13;

g)orice notificare primită în aplicarea art. 14 şi data când denunţarea va produce efecte;

h)orice încetare a efectelor convenţiei în aplicarea art. 15.

Drept pentru care, subsemnaţii, legal autorizaţi în acest scop, au semnat prezenta convenţie.

Facuta la Strasburg la 27 ianuarie 1977, în limbile franceza şi engleza, ambele texte având aceeaşi valabilitate, într-un singur exemplar care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va comunică fiecărui stat semnatar cîte o copie certificată pentru conformitate de pe acesta.