Decizie nr. 715 din 27 octombrie 2015

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, excepţie ridicată de Emil Balazs în Dosarul nr. 1.098/305/2015 al Judecătoriei Sfântu Gheorghe şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 958D/2015.

2.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul - asistent arată că, la solicitarea Curţii, este prezentă în sală Veronka Ruică, traducător şi interpret de limba maghiară, în vederea asigurării traducerii pentru părţile Emil Balazs, Norbert Szabolcs Antal şi Beata Szende Balazs.

3.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4.Prin Sentinţa penală nr. 58/2015 din 18 mai 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.098/305/2015, Judecătoria Sfântu Gheorghe a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal. Excepţia a fost ridicată de Emil Balazs în procesul penal ce are ca obiect infracţiunile de furt calificat şi influenţarea declaraţiilor.

5.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din cuprinsul Sentinţei penale nr. 58/2015 din 18 mai 2015, prin care a fost sesizată Curtea, autorul excepţiei susţine că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale raportat la prevederile art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală şi la Decizia Curţii nr. 265 din 6 mai 2014, prin care s-a stabilit că aplicarea legii penale mai favorabile se apreciază în mod global. Arată că a fost trimis în judecată pentru comiterea unei infracţiuni după intrarea în vigoare a noului Cod penal, legea aplicabilă fiind astfel legea nouă, or, dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 fac referire la situaţii tranzitorii, stabilind faptul că regimul suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzut la alin. (1) din textul de lege menţionat, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969, astfel încât, în prezenta speţă, ar fi incidente atât dispoziţii din legea penală nouă, cât şi dispoziţii din legea penală veche, iar, într-o astfel de situaţie, inculpatul nu ar putea beneficia de aplicabilitatea art. 91 din Codul penal nou referitor la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei eventual aplicate.

6.Judecătoria Sfântu Gheorghe opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că textul de lege criticat a fost instituit pentru situaţiile tranzitorii în care, anterior intrării în vigoare a noului Cod penal, inculpatul săvârşise o infracţiune pentru care a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea în modalitatea suspendării condiţionate prevăzute de vechiul Cod penal, prin textul art. 81. Prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 a Curţii Constituţionale s-a stabilit faptul că dispoziţiile art. 5 din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile. Astfel, legea penală mai favorabilă se stabileşte având în vedere momentul comiterii faptei, precum şi (în situaţia în care de la momentul comiterii faptei şi până la soluţionarea cauzei a existat o succesiune de legi) condiţiile de incriminare, limitele de pedeapsă, modalitatea efectivă de executare etc., stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile fiind efectuată în mod global. Textul art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 a avut însă în vedere acele situaţii tranzitorii când inculpatul a comis o altă infracţiune anterior intrării în vigoare a noului Cod penal pentru care i se aplicase o pedeapsă cu închisoarea în modalitatea suspendării condiţionate, suspendare ce nu fusese revocată. De altfel, în practica judiciară s-a invocat problema aplicării dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 sau a dispoziţiilor referitoare la pluralitatea intermediară, practica instanţelor de judecată şi decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în materie fiind în sensul aplicării dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 în atare situaţie, nefiind vorba de stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile pentru o infracţiune în curs de judecată, ci de o situaţie tranzitorie în sensul reţinut anterior. Aşa încât, arată că nu pot fi reţinute susţinerile autorului excepţiei în sensul că prin aplicarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 s-ar ajunge la o combinare a prevederilor din legi succesive, inculpatul săvârşind fapta dedusă judecăţii după intrarea în vigoare a noului Cod penal, legea penală aplicabilă fiind în atare situaţie legea penală nouă, însă, faţă de condamnarea sa anterioară la o pedeapsă cu închisoarea în modalitatea suspendării condiţionate, sunt incidente dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, tocmai pentru astfel de situaţii fiind reglementate aceste prevederi de lege.

7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

8.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 sunt constituţionale şi, în acest sens, face referire la Decizia Curţii nr. 648 din 11 noiembrie 2014.

9.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11.Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal. Legea nr. 187/2012 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012. Dispoziţiile de lege criticate au următorul conţinut: "Regimul suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute la alin. (1), inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969."

12.Autorul excepţiei susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) referitor la principiul aplicării legii penale mai favorabile.

13.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate, exercitat din perspectiva unor critici similare cu cele invocate în prezenta cauză, prin Decizia nr. 648 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 14 ianuarie 2015, Curtea respingând, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a acestor prevederi.

14.În motivarea acestei soluţii, Curtea a reţinut că situaţia din speţa dedusă controlului de constituţionalitate se caracterizează prin faptul că cel condamnat, fiindu-i aplicată suspendarea condiţionată a executării pedepsei potrivit Codului penal din 1969, a săvârşit o nouă infracţiune descoperită în termenul de încercare, procesul său fiind pendinte la data intrării în vigoare a noului Cod penal. Această situaţie tranzitorie este reglementată de art. 15 din Legea nr. 187/2012, care prevede că măsura suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate în baza Codului penal din 1969 se menţine şi după intrarea în vigoare a Codului penal, iar regimul suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute la alin. (1), inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969.

15.Totodată, Curtea a constatat că instituţia suspendării condiţionate a executării pedepsei nu se mai regăseşte în Codul penal intrat în vigoare la 1 februarie 2014. Având în vedere că instituţia suspendării condiţionate a executării pedepsei nu a mai fost preluată în noua reglementare, iar această instituţie priveşte modul de executare a pedepsei, Curtea a apreciat că, din perspectiva aplicării legii penale în timp, este justificat ca regimul suspendării condiţionate a executării pedepsei, precum şi motivele care pot duce la revocarea măsurii să fie supuse legii în vigoare de la momentul aplicării acesteia.

16.Curtea a reţinut, de asemenea, că autorul excepţiei de neconstituţionalitate a pus în balanţă, în momentul formulării criticilor de neconstituţionalitate, modul de revocare a măsurii suspendării condiţionate şi de individualizare a pedepsei pentru noua infracţiune, având în vedere, pe de-o parte, instituţia suspendării condiţionate a executării pedepsei (art. 81 din Codul penal din 1969), iar, pe de altă parte, instituţia suspendării executării pedepsei sub supraveghere (art. 91 din Codul penal). Or, cele două instituţii sunt instituţii diferite, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere fiind reglementată atât în vechea legislaţie, la art. 86^1, cât şi în Codul penal, la art. 91-98.

17.Astfel, chiar dacă, potrivit art. 96 alin. (5) din Codul penal, pedeapsa principală pentru noua infracţiune, în cazul revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere, se stabileşte şi se execută, după caz, potrivit dispoziţiilor referitoare la recidivă sau la pluralitatea intermediară, această nouă reglementare nu poate fi considerată lege penală mai favorabilă în raport cu vechea reglementare a suspendării condiţionate a executării pedepsei, ci doar în ceea ce priveşte, eventual, vechea reglementare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

18.Aşa fiind, Curtea a apreciat că declararea neconstituţionalităţii textului de lege criticat din perspectiva susţinută nu poate atrage aplicarea în speţă a reglementărilor referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere din Codul penal.

19.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a modifica jurisprudenţa Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei precitate sunt aplicabile şi în prezenta cauză.

20.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Emil Balazs în Dosarul nr. 1.098/305/2015 al Judecătoriei Sfântu Gheorghe şi constată că dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sfântu Gheorghe şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 27 octombrie 2015.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu