Decizie nr. 55 din 6 februarie 2003

Nicolae Popa - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Şerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Ioana Marilena Chiva - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Spitalul Judeţean de Urgenta "Sfantul Apostol Andrei" din Galaţi în Dosarul nr. 7.865/2002 al Judecătoriei Galaţi.

La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, apreciind ca dispoziţiile criticate nu contravin accesului liber la justiţie şi invocand în acest sens jurisprudenta Curţii Constituţionale în materie (de exemplu, deciziile nr. 150/2002 şi 160/2002).

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 9 septembrie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 7.865/2002, Judecătoria Galaţi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Spitalul Judeţean de Urgenta "Sfantul Apostol Andrei" din Galaţi într-o cauza având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare formulate împotriva intimatei Societatea Comercială "Izolatin 94" - S.R.L. din Galaţi.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile legale criticate împiedica accesul liber la justiţie, incalcand astfel art. 21 din Constituţie, prin lăsarea la latitudinea exclusiva a judecătorului a stabilirii cuantumului cauţiunii, neexistand criterii obiective de determinare a acestuia.

Judecătoria Galaţi apreciază ca dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă sunt în concordanta cu prevederile constituţionale ale art. 21, deoarece "scopul introducerii cauţiunii prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 este acela ca intimatul sa beneficieze de protecţie împotriva formulării cu rea-credinţa a cererilor de suspendare a executării silite, precum şi posibilitatea obţinerii cat mai curând a despăgubirilor ce i se vor acorda ca urmare a constatării caracterului sicanator al contestaţiei la executare".

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece susţinerea autorului excepţiei conform căreia judecătorul poate stabili cauţiunea "după simpla sa placere" reprezintă o situaţie de fapt, de aplicare a legii, şi nicidecum o problemă de constituţionalitate, care să între în competenţa Curţii Constituţionale.

Guvernul apreciază ca textul criticat trebuie privit în contextul reglementării unitare conţinute de art. 403 din Codul de procedură civilă, reglementare concepută cu respectarea prevederilor constituţionale referitoare la realizarea drepturilor în justiţie. Astfel, potrivit alin. 3 al art. 403 din Codul de procedură civilă, partea interesată are posibilitatea sa atace încheierea data asupra suspendării executării, realizandu-se astfel atât exercitarea neingradita a drepturilor procesuale ale părţilor, cat şi controlul jurisdicţional al soluţiei pronunţate cu privire la cererea de suspendare. Pe de altă parte, Guvernul apreciază ca stabilirea cauţiunii reprezintă o garanţie în favoarea creditorului, având şi o funcţie de prevenire a exercitării abuzive a unor drepturi procesuale şi a tergiversarii executării unor obligaţii stabilite prin titlu executoriu.

Avocatul Poporului apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, pentru considerentele arătate în deciziile Curţii Constituţionale nr. 150/2002 şi 160/2002.

Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin pct. 156 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 138/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000. Ca urmare a acestor modificări, dispoziţiile criticate de autor au următorul conţinut: "Până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanţa competenţa poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţa, în afară de cazul în care legea dispune altfel."

În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia apreciază ca prin dispoziţiile legale criticate sunt incalcate prevederile constituţionale ale art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.

(2)Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca dispoziţiile legale criticate prevăd obligativitatea depunerii unei cauţiuni în cuantumul fixat de instanţa, în cazul suspendării executării silite. Aceste prevederi trebuie apreciate în raport de întregul sistem de garanţii procedurale instituite de lege pentru asigurarea posibilităţii debitorului de a se apara prin mijloace judiciare.

În acest sens, judecătorul nu are libertatea de a stabili cauţiuni exorbitante, chiar dacă legea nu stabileşte anumite limite, dat fiind ca un eventual abuz în acest sens poate fi sancţionat prin exercitarea de către debitor a căilor de atac prevăzute de lege. Astfel, potrivit art. 403 alin. 3 din Codul de procedură civilă, încheierea de soluţionare a cererii de suspendare poate fi atacată cu recurs, debitorul beneficiind astfel de toate garanţiile accesului liber la justiţie.

Totodată, Curtea constata ca s-a mai pronunţat cu privire la dispoziţiile criticate, prin Decizia nr. 150 din 9 mai 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 15 iulie 2002, prin care a respins excepţia de neconstituţionalitate invocată. Neintervenind elemente noi, de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, soluţia şi considerentele acestei decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza.

Faţa de cele mai sus arătate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Spitalul Judeţean de Urgenta "Sfantul Apostol Andrei" din Galaţi în Dosarul nr. 7.865/2002 al Judecătoriei Galaţi.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 februarie 2003.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiva

────────────