Decizie nr. 236 din 9 martie 2006

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mădălina Ştefania Diaconu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Palace" - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 4.893/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra notelor scrise depuse la dosar, prin care partea Sanda Maria Negropontes solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 4.893/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300 alin. 3 şi ale art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de către Societatea Comercială "Palace" - S.R.L. din Timişoara cu prilejul soluţionării unei cereri de pronunţare a unei ordonanţe preşedinţiale de suspendare provizorie a executării.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 300 alin. 3 şi ale art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1)-(3), art. 53, art. 124 alin. (2) şi în art. 129. În acest sens arată că imposibilitatea promovării unei căi de atac împotriva încheierii de suspendare provizorie a executării "acordă un privilegiu părţii în favoarea căreia se acordă suspendarea, contravenind dreptului la un proces echitabil şi presupunând o discriminare", iar "conceptul de proces echitabil implică existenţa mai multor grade de jurisdicţie, a căilor de atac exercitate împotriva hotărârilor judecătoreşti şi, pe cale de consecinţă, posibilitatea exercitării acestor căi de atac de către toate părţile din proces".

Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată şi ar trebui admisă, deoarece "prin imposibilitatea exercitării căii de atac se aduce atingere substanţei dreptului procesual al părţii interesate, lipsindu-l de egalitate, în raport cu cealaltă parte, precum şi de efectivitate".

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că textele legale criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Deşi autorul excepţiei se referă la dispoziţiile art. 300 alin. 3 şi ale art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, din motivarea sa rezultă cu claritate că acesta critică, în fapt, numai soluţia cuprinsă în art. 403 alin. 4, referitoare la inexistenţa unei căi de atac împotriva încheierii de suspendare provizorie a executării. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie aşadar dispoziţiile art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005. Textul criticat are următoarea formulare: "În cazuri urgente, dacă s-a plătit cauţiunea, preşedintele instanţei poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare de către instanţă. Încheierea nu este supusă nici unei căi de atac. Cauţiunea care trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cauţiunea depusă este deductibilă din cauţiunea stabilită de instanţă, dacă este cazul."

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor texte de lege autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1)-(3), art. 53, art. 124 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie, referitoare la egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie, restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, înfăptuirea justiţiei şi, respectiv, folosirea căilor de atac.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:

Art. 403 din Codul de procedură civilă reglementează regimul general al suspendării executării unei hotărâri judecătoreşti până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a unei alte cereri privind executarea silită. Dispoziţiile alin. 4 din acelaşi articol prevăd posibilitatea ca preşedintele instanţei să dispună, pe calea ordonanţei preşedinţiale, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare, care se judecă potrivit regulilor de procedură din dreptul comun. Aşadar, suspendarea provizorie se dispune ca o măsură vremelnică, în scopul păstrării unui drept care s-ar păgubi prin întârziere ori al prevenirii unei pagube iminente care nu s-ar putea repara.

Împrejurarea că împotriva încheierii instanţei prin care s-a dispus o asemenea suspendare provizorie nu se poate promova nici o cale de atac nu este de natură să înfrângă dispoziţiile constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie, la folosirea căilor de atac şi la înfăptuirea justiţiei, deoarece legiuitorul, în virtutea prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2), poate stabili reguli de procedură diferite, adecvate fiecărei situaţii juridice, iar pe de altă parte, prevederile constituţionale nu garantează folosirea tuturor căilor de atac. În acest sens s-a pronunţat Curtea Constituţională, cu valoare de principiu, în Decizia Plenului nr. 1/1994, unde s-a reţinut că "legea poate exclude folosirea unor căi de atac, fie pentru a reduce cheltuielile ocazionate de proces datorită modicităţii obiectului în litigiu, fie din motive de celeritate sau de protecţie a unor interese sociale, fie pentru că natura cauzei impune o rezolvare promptă şi definitivă".

Curtea observă, de asemenea, că art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă nu conţine măsuri discriminatorii care ar contraveni principiului egalităţii în faţa legii, întrucât măsura instituită prin acesta se ia în considerarea naturii urgente a cauzelor, iar nu a persoanelor care o solicită, acestea beneficiind de un tratament egal în faţa legii.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Palace" - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 4.893/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 martie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mădălina Ştefania Diaconu