Protocol din 2 mai 1996

Notă *) Traducere.

Părţile la prezentul protocol,

considerând că este oportună amendarea Convenţiei privind limitarea răspunderii pentru creanţe maritime, încheiată la Londra la 19 noiembrie 1976, pentru obţinerea unei compensaţii sporite şi pentru stabilirea unei proceduri simplificate de actualizare a sumelor de limitare,

au decis următoarele:

Articolul 1

În scopul prezentului protocol:

1.Convenţie înseamnă Convenţia privind limitarea răspunderii pentru creanţe maritime, 1976;

2.Organizaţie înseamnă Organizaţia Maritimă Internaţională;

3.secretar general înseamnă secretarul general al Organizaţiei.

Articolul 2

Subparagraful a) al articolului 3 din Convenţie este înlocuit cu următorul text:

a)creanţele pentru salvare, incluzând, după caz, orice creanţă pentru compensare specială în baza art. 14 din Convenţia internaţională privind salvarea, 1989, amendată, sau pentru contribuţia la avaria comună;.

Articolul 3

Paragraful 1 al articolului 6 din Convenţie este înlocuit cu următorul text:

1.Limitele răspunderii pentru alte creanţe decât cele menţionate în art. 7, care apar într-o situaţie distinctă, trebuie calculate după cum urmează:

a)cele privind creanţele pentru pierderea vieţii sau vătămare corporală:

(i)2 milioane unităţi de cont pentru o navă cu un tonaj până la 2.000;

(îi) pentru o navă cu un tonaj mai mare decât cel prevăzut la pct. (i), următoarea sumă se adaugă la cea menţionată la pct. (i):

–pentru fiecare tonă de la 2.001 la 30.000, 800 unităţi de cont;

–pentru fiecare tonă de la 30.001 la 70.000, 600 unităţi de cont; şi

–pentru fiecare tonă peste 70.000, 400 unităţi de cont;

(b) cele privind orice alte creanţe:

(i)1 milion unităţi de cont pentru o navă cu un tonaj până la 2.000;

(îi) pentru o navă cu un tonaj mai mare decât cel prevăzut la pct. (i), următoarea sumă se adaugă la cea menţionată la pct. (i):

–pentru fiecare tonă de la 2.001 la 30.000, 400 unităţi de cont;

–pentru fiecare tonă de la 30.001 la 70.000, 300 unităţi de cont; şi

–pentru fiecare tonă peste 70.000, 200 unităţi de cont.

Articolul 4

Paragraful 1 al articolului 7 din Convenţie este înlocuit cu următorul text:

Pentru creanţele apărute ca urmare a oricărei ocazii distincte de pierderea vieţii sau vătămare corporală a pasagerilor unei nave, limita răspunderii proprietarului de navă în acest caz va fi în sumă de 175.000 unităţi de cont multiplicată cu numărul de pasageri pe care nava este autorizată să-l transporte conform certificatului său.

Articolul 5

Paragraful 2 al articolului 8 din Convenţie este înlocuit cu următorul text:

Totuşi, acele state care nu sunt membre ale Fondului Monetar Internaţional şi ale căror legi nu permit aplicarea prevederilor paragrafului 1 pot, la momentul semnării fără rezerve privind ratificarea, acceptarea sau aprobarea ori la momentul ratificării, acceptării, aprobării sau aderării ori în orice moment ulterior, să declare faptul că limitele răspunderii prevăzute a fi aplicate în teritoriile lor prin această convenţie vor fi fixate după cum urmează:

a)cu privire la art. 6 paragraful 1 subparagraful a), la o sumă de:

(i)30 milioane unităţi monetare pentru o navă cu un tonaj până la 2.000;

(îi) pentru o navă cu un tonaj mai mare decât cel prevăzut la pct. (i), următoarea sumă se adaugă la cea menţionată la pct. (i):

–pentru fiecare tonă de la 2.001 la 30.000, 12.000 unităţi monetare;

–pentru fiecare tonă de la 30.001 la 70.000, 9.000 unităţi monetare; şi

–pentru fiecare tonă care depăşeşte 70.000, 6.000 unităţi monetare; şi

b)cu privire la art. 6 paragraful 1 subparagraful b), la o sumă de:

(i)15 milioane unităţi monetare pentru o navă cu un tonaj până la 2.000;

(îi) pentru o navă cu un tonaj mai mare decât cel prevăzut la pct. (i), următoarea sumă se adaugă la cea menţionată la pct. (i):

–pentru fiecare tonă de la 2.001 la 30.000, 6.000 unităţi monetare;

–pentru fiecare tonă de la 30.001 la 70.000, 4.500 unităţi monetare;

–pentru fiecare tonă care depăşeşte 70.000, 3.000 unităţi monetare; şi

c)cu privire la art. 7 paragraful 1, la o sumă de 2.625.000 unităţi monetare multiplicată cu numărul pasagerilor pe care nava este autorizată să-l transporte în conformitate cu certificatul său.

Paragrafele 2 şi 3 ale art. 6 se aplică corespunzător subparagrafelor a) şi b) ale acestui paragraf.

Articolul 6

Următorul text este adăugat ca paragraful 3 bis în articolul 15 din Convenţie:

3 bis. Fără a aduce atingere limitei de răspundere stipulate în paragraful 1 al art. 7, un stat parte poate reglementa prin prevederi legale naţionale particulare sistemul răspunderii care trebuie aplicat creanţelor pentru pierderea vieţii sau pentru vătămarea corporală a pasagerilor unei nave, cu condiţia ca limita răspunderii să nu fie mai mică decât cea stipulată în paragraful 1 al art. 7. Un stat parte care face uz de opţiunea prevăzută în acest paragraf trebuie să informeze secretarul general cu privire la limitele răspunderii adoptate sau despre faptul că nu există limite.

Articolul 7

Paragraful 1 al articolului 18 din Convenţie este înlocuit cu următorul text:

1.Orice stat poate, la momentul semnării, ratificării, acceptării, aprobării ori aderării sau în orice alt moment ulterior, să îşi rezerve dreptul:

a)de a exclude aplicarea art. 2 paragraful 1 subparagrafele d) şi e);

b)de a exclude creanţele pentru daunele sub incidenţa Convenţiei internaţionale privind răspunderea şi compensarea pentru daune în legătură cu transportul substanţelor nocive şi periculoase pe mare, 1996, sau a oricărui amendament ori protocol la aceasta.

Nicio altă rezervă de la prevederile fundamentale ale acestei convenţii nu trebuie acceptată.

Articolul 8Amendarea limitelor

1.În baza cererii a cel puţin unei jumătăţi, dar în niciun caz mai puţin de 6 din statele părţi la acest protocol, orice propunere de amendare a limitelor specificate în art. 6 paragraful 1, art. 7 paragraful 1 şi art. 8 paragraful 2 din Convenţia amendată prin prezentul protocol trebuie să fie transmisă de către secretarul general tuturor membrilor Organizaţiei şi tuturor statelor contractante.

2.Orice amendament propus şi transmis aşa cum se menţionează mai sus trebuie înaintat Comitetului legislativ al Organizaţiei (Comitetul legislativ), spre examinare, la o dată cu cel puţin 6 luni ulterioară datei transmiterii.

3.Toate statele contractante ale Convenţiei amendate de prezentul protocol, indiferent dacă sunt sau nu membre ale Organizaţiei, trebuie să aibă dreptul să participe la lucrările Comitetului legislativ pentru examinarea şi adoptarea amendamentelor.

4.Amendamentele trebuie adoptate cu o majoritate de două treimi din numărul statelor contractante ale Convenţiei amendate de prezentul protocol, prezente şi votante în Comitetul legislativ, lărgit conform prevederilor paragrafului 3, cu condiţia ca cel puţin o jumătate din statele contractante ale Convenţiei amendate de prezentul protocol să fie prezente la momentul votării.

5.Atunci când acţionează asupra unei propuneri de amendare a limitelor, Comitetul legislativ trebuie să ţină seama de experienţa incidentelor şi, în particular, de totalul daunelor rezultate din acestea, de schimbări ale valorilor monetare şi de efectele amendamentelor propuse asupra costului asigurării.

6.a) Niciun amendament la limitările prevăzute de prezentul articol nu va fi luat în considerare înainte de 5 ani de la data la care acest protocol a fost deschis pentru semnare şi nici înainte de 5 ani de la data intrării în vigoare a unui amendament anterior în baza acestui articol.

b)Nicio limită nu poate fi stabilită la o valoare mai mare decât suma care corespunde limitei prevăzute în Convenţia amendată de prezentul protocol, mărită cu 6% pe an, calculată pe baza compusă, de la data la care acest protocol a fost deschis pentru semnare.

c)Nicio limită nu poate fi stabilită la o valoare mai mare decât suma care corespunde limitei menţionate în Convenţia amendată de prezentul protocol, înmulţită cu 3.

7.Orice amendament adoptat în conformitate cu paragraful 4 trebuie adus la cunoştinţă tuturor statelor contractante de către Organizaţie. Amendamentul trebuie considerat ca fiind acceptat la sfârşitul unei perioade de 18 luni de la data notificării, cu excepţia cazului în care în acea perioadă cel puţin un sfert din statele care sunt state contractante la momentul adoptării amendamentului au comunicat secretarului general că nu acceptă amendamentul, caz în care amendamentul este respins şi nu intră în vigoare.

8.Un amendament considerat ca fiind acceptat în conformitate cu paragraful 7 va intra în vigoare după 18 luni de la acceptarea lui.

9.Toate statele contractante se vor supune prevederilor acestui amendament, cu excepţia cazului în care acestea denunţă prezentul protocol în conformitate cu paragrafele 1 şi 2 ale art. 12, cu cel puţin 6 luni înainte ca amendamentul să între în vigoare. O astfel de denunţare va avea efect atunci când amendamentul va intra în vigoare.

10.Atunci când un amendament a fost adoptat, dar perioada de 18 luni pentru acceptarea sa nu a expirat încă, amendamentul va trebui respectat de un stat care devine stat contractant pe parcursul acelei perioade, dacă acesta intră în vigoare. Un amendament care a fost acceptat în conformitate cu paragraful 7 se va aplica unui stat care devine stat contractant după acea perioadă. În cazurile la care s-a făcut referire în acest paragraf, amendamentul se aplică unui stat atunci când acesta intră în vigoare sau când prezentul protocol intră în vigoare pentru acel stat, dacă acest lucru se întâmplă mai târziu.

Articolul 9

1.Convenţia şi prezentul protocol trebuie să fie citite şi interpretate împreună ca un singur instrument între părţile la acest protocol.

2.Un stat care este parte la prezentul protocol, dar nu este parte la Convenţie trebuie să respecte prevederile Convenţiei în forma amendată de prezentul protocol în ceea ce priveşte relaţiile cu alte state părţi la acesta, dar nu este obligat să respecte prevederile Convenţiei în relaţiile cu statele părţi numai la Convenţie.

3.Convenţia în forma amendată prin prezentul protocol se va aplica doar creanţelor apărute ca urmare a evenimentelor care au avut loc după intrarea în vigoare a acestui protocol pentru fiecare stat.

4.Nicio prevedere a prezentului protocol nu va afecta obligaţiile unui stat care este parte atât la Convenţie, cât şi la protocol în ceea ce priveşte un stat care este parte la Convenţie, dar nu este parte la prezentul protocol.

CLAUZE FINALE

Articolul 10Semnarea, ratificarea, acceptarea, aprobarea şi aderarea

1.Prezentul protocol va fi deschis pentru semnare la sediul central al Organizaţiei, începând cu 1 octombrie 1996 până la 30 septembrie 1997, tuturor statelor.

2.Orice stat îşi poate exprima consimţământul de a respecta acest protocol prin:

a)semnare fără rezerve în ceea ce priveşte ratificarea, acceptarea ori aprobarea; sau b) semnarea cu condiţia ratificării, acceptării sau aprobării, urmată de ratificare, acceptare ori aprobare; sau c) aderare.

3.Ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea va intra în vigoare prin depunerea unui instrument în acest sens la secretarul general.

4.Orice instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, depus după intrarea în vigoare a unui amendament la Convenţia în forma amendată prin prezentul protocol, va fi considerat a se aplică Convenţiei astfel amendată, în forma modificată printr-un asemenea amendament.

Articolul 11Intrarea în vigoare

1.Prezentul protocol va intra în vigoare după 90 de zile de la data la care 10 state şi-au exprimat consimţământul de a respecta prevederile acestuia.

2.Pentru orice stat care îşi exprimă consimţământul de a respecta prevederile prezentului protocol, după ce condiţiile din paragraful 1 privind intrarea în vigoare s-au îndeplinit, acest protocol va intra în vigoare după 90 de zile de la data exprimării acestui consimţământ.

Articolul 12Denunţarea

1.Prezentul protocol poate fi denunţat de orice stat parte, în orice moment ulterior datei intrării acestuia în vigoare pentru acel stat parte.

2.Denunţarea va fi efectuată prin depunerea unui instrument de denunţare la secretarul general.

3.Denunţarea va avea efect după 12 luni sau o perioadă mai lungă, după cum este specificat în instrumentul de denunţare, de la depunerea sa la secretarul general.

4.Între statele părţi la prezentul protocol, denunţarea Convenţiei de către oricare dintre acestea, în conformitate cu art. 19 din aceasta, nu trebuie interpretată în niciun fel ca o denunţare a Convenţiei în forma amendată de prezentul protocol.

Articolul 13Revizuirea şi amendarea

1.Organizaţia poate convoca o conferinţă în scopul revizuirii sau amendării prezentului protocol.

2.Organizaţia va convoca o conferinţă a statelor contractante la prezentul protocol pentru revizuirea sau amendarea acestuia, la cererea a cel puţin unei treimi din statele contractante.

Articolul 14Depozitarea

1.Prezentul protocol şi orice amendamente acceptate conform art. 8 trebuie depozitate la secretarul general.

Secretarul general:

a)va informa toate statele care au semnat sau au aderat la acest protocol cu privire la:

(i)fiecare nouă semnare sau depunere a unui instrument şi data acestuia;

(îi) fiecare declaraţie şi comunicare conform art. 8 paragraful 2 din Convenţia în forma amendată de prezentul protocol şi art. 8 paragraful 4 din Convenţie;

(iii)data intrării în vigoare a prezentului protocol;

(iv)orice propunere de amendare a limitelor efectuată în conformitate cu art. 8 paragraful 1;

(v)orice amendament care a fost adoptat în conformitate cu art. 8 paragraful 4;

(vi)orice amendament considerat ca fiind acceptat conform art. 8 paragraful 7 şi data la care acest amendament va intra în vigoare conform paragrafelor 8 şi 9 ale acelui articol;

(vii)depunerea oricărui instrument de denunţare a prezentului protocol şi data depunerii, precum şi data la care acesta va intra în vigoare;

b)va transmite copii legalizate ale prezentului protocol tuturor statelor semnatare şi tuturor statelor care aderă la acesta.

2.La intrarea în vigoare a prezentului protocol, textul său va fi transmis de către secretarul general Secretariatului Naţiunilor Unite pentru înregistrare şi publicare, conform art. 102 din Carta Naţiunilor Unite.

Articolul 15Limbi

Prezentul protocol este elaborat într-un singur exemplar original în limbile arabă, chineză, engleză, franceză, rusă şi spaniolă, fiecare text fiind autentic în egală măsură.

Elaborat la Londra la 2 mai 1996.

Ca mărturie la aceasta, subsemnaţii, fiind pe deplin autorizaţi de guvernele lor în acest scop, au semnat prezentul protocol.