Decizie nr. 389 din 13 aprilie 2010

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 67 alin. (3) lit. a) pct. 1 şi 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Lucia Mitrofan în Dosarul nr. 266/86/2009 al Tribunalului Suceava Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază că excepţia ridicată este neîntemeiată, întrucât textul legal criticat constituie o măsură de descurajare a tranzacţiilor cu scop speculativ.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 17 aprilie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 266/86/2009, Tribunalul Suceava - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 67 alin. (3) lit. a) pct. 1 şi 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Lucia Mitrofan într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ-fiscal.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se apreciază că textul legal criticat este discriminatoriu, întrucât perioada de deţinere a titlurilor de valoare este criteriu esenţial de diferenţiere a impozitului aferent la transferul acestor titluri. Se apreciază că o atare discriminare are ca efect aplicarea unor cote diferite de impozitare pe transferul titlurilor de valoare, respectiv de 1% şi 16%.

Tribunalul Suceava - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia ridicată este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 67 alin. (3) lit. a) pct. 1 şi 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, care au următorul cuprins:

(3)Calculul, reţinerea şi virarea impozitului pe veniturile din investiţii, altele decât cele prevăzute la alin. (1) şi (2), se efectuează astfel:

"a) câştigul determinat din transferul titlurilor de valoare, altele decât părţile sociale şi valorile mobiliare în cazul societăţilor închise, se impune cu o cotă de 1%, impozitul reţinut constituind plată anticipată în contul impozitului anual datorat. Obligaţia calculării, reţinerii şi virării impozitului reprezentând plata anticipată revine intermediarilor, societăţilor de administrare a investiţiilor în cazul răscumpărării de titluri de participare la fondurile deschise de investiţii sau altor plătitori de venit, după caz, la fiecare tranzacţie. Impozitul calculat şi reţinut la sursă se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reţinut. Pentru tranzacţiile din anul fiscal contribuabilul are obligaţia depunerii declaraţiei de impunere. Impozitul anual datorat se stabileşte de către contribuabil astfel:

1.prin aplicarea cotei de 16% asupra câştigului net anual al fiecărui contribuabil, determinat potrivit prevederilor art. 66 alin. (5), pentru titlurile de valoare înstrăinate sau răscumpărate, în cazul titlurilor de participare la fonduri deschise de investiţii, începând cu data de 1 ianuarie 2007, într-o perioadă mai mică de 365 de zile de la data dobândirii;

2.prin aplicarea cotei de 1% asupra câştigului net anual al fiecărui contribuabil, determinat potrivit prevederilor art. 66 alin. (5), pentru titlurile de valoare înstrăinate sau răscumpărate, în cazul titlurilor de participare la fonduri deschise de investiţii, începând cu data de 1 ianuarie 2007, într-o perioadă mai mare de 365 de zile de la data dobândirii."

Din motivarea autorului excepţiei se constată că acesta invocă în susţinerea acesteia prevederile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind interzicerea discriminării.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată următoarele:

1.Prin înscrisul depus şi înregistrat la Curtea Constituţională sub nr. 14.998 din 12 noiembrie 2009, autorul excepţiei a invocat direct în faţa Curţii şi alte temeiuri de drept în sensul susţinerii excepţiei ridicate. În acest sens, arată că textul legal criticat încalcă şi prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii, ale art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică şi ale art. 56 alin. (2) privind aşezarea justă a sarcinilor fiscale.

Potrivit jurisprudenţei Curţii, "motivarea excepţiei, prin indicarea textelor constituţionale invocate, trebuie să fie făcută chiar prin actul de sesizare al Curţii, pentru a fi posibilă exercitarea controlului de constituţionalitate. În consecinţă, invocarea în susţinerea excepţiei a unor dispoziţii constituţionale direct în faţa Curţii şi nu în faţa instanţei de judecată care a sesizat Curtea cu excepţia de neconstituţionalitate contravine textului imperativ al art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 şi nu este de natură să înlăture această cauză de inadmisibilitate a excepţiei, neacoperindu-se astfel cerinţa imperativă a motivării excepţiei drept condiţie cu privire la legala sesizare a Curţii" (Decizia nr. 349 din 18 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 16 mai 2006).

În acelaşi sens, prin Decizia nr. 63 din 25 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 14 februarie 2007, Curtea a statuat că "în ceea ce priveşte solicitarea autorului excepţiei, exprimată în şedinţa publică, precum şi în notele scrise depuse la dosar în aceeaşi şedinţă, de a se analiza constituţionalitatea textului legal criticat şi sub aspectul încălcării art. 1 alin. (3) şi art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea constată că motivarea excepţiei, prin indicarea textelor constituţionale invocate, trebuie să fie făcută chiar prin actul de sesizare a Curţii, pentru a fi posibilă exercitarea controlului de constituţionalitate, deci în momentul ridicării excepţiei de neconstituţionalitate în faţa instanţei de judecată. Curtea Constituţională este competentă să se pronunţe numai în limitele sesizării. Or, din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost ridicată, rezultă că, în opinia autorului acesteia, prin textul de lege criticat au fost încălcate prevederile art. 16 alin. (1) şi (2), precum şi ale art. 21 alin. (3) din Constituţie. În consecinţă, invocarea în susţinerea excepţiei a unor dispoziţii constituţionale direct în faţa Curţii, şi nu în faţa instanţei de judecată care a sesizat Curtea cu excepţia de neconstituţionalitate, contravine atât dispoziţiilor art. 10 alin. (2) şi art. 29 alin. (1)-(4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, cât şi celor ale art. 146 lit. d) din Constituţie". În consecinţă, potrivit jurisprudenţei Curţii, invocarea în susţinerea excepţiei a prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii, ale art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică şi ale art. 56 alin. (2) privind aşezarea justă a sarcinilor fiscale este inadmisibilă. Aşadar, Curtea urmează să se pronunţe asupra prezentei excepţii numai în raport cu dispoziţiile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind interzicerea discriminării, invocate în susţinerea excepţiei în faţa instanţei de judecată.

2.În raport cu dispoziţiile convenţionale invocate, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. Legiuitorul este abilitat din punct de vedere constituţional să reglementeze în domeniul taxelor şi impozitelor pentru a asigura fondurile băneşti necesare asigurării ritmicităţii veniturilor la bugetul public. Totuşi, impunerea unor atari taxe şi impozite se face în raport cu anumite raţiuni şi criterii supuse cenzurii Curţii Constituţionale.

În cauza de faţă, raţiunea instituirii impozitului diferenţiat în funcţie de perioada de deţinere a titlului de valoare îl constituie evitarea sau limitarea tranzacţiilor cu scop speculativ de pe piaţă, precum şi impozitarea corespunzătoare a activităţilor care au un pronunţat caracter comercial. Criteriul ales - perioada deţinerii titlului de valoare - este unul care susţine raţiunea instituirii impozitului diferenţiat, fiind un element suficient de precis în determinarea intenţiei celui ce vinde titlurile de valori.

În fine, principiul egalităţii nu presupune uniformitate de tratament juridic, astfel încât la situaţii de fapt diferite, legiuitorul este obligat să impună un tratament juridic diferit. Or, în cauza de faţă, nu se poate susţine că toate persoanele care vând asemenea titluri de valori sunt în aceeaşi situaţie, din moment ce finalitatea urmărită, cel puţin pe termen scurt, de către acestea este diferită. Având în vedere acest aspect, precum şi cerinţele asigurării resurselor bugetare şi limitării mişcărilor speculative, statul este legitimat din punct de vedere constituţional să impună asemenea criterii în vederea impozitării diferenţiate a contribuabililor.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 67 alin. (3) lit. a) pct. 1 şi 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Lucia Mitrofan în Dosarul nr. 266/86/2009 al Tribunalului Suceava - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 aprilie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Benke Karoly