Ordin nr. 861 din 17 septembrie 2003

Având în vedere prevederile art. 12 lit. d) din Legea nr. 100/1998 privind asistenţa de sănătate publică,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 743/2003 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii,

vazand Referatul de aprobare al Direcţiei generale de sănătate publică şi inspecţie sanitară de stat nr. MB.3.371/2003,

ministrul sănătăţii emite următorul ordin:

Articolul 1

Se aprobă Normele privind organizarea şi funcţionarea inspecţiei sanitare de stat, prevăzute în anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezentul ordin.

Articolul 2

Se aprobă anexa nr. 2 care cuprinde calcularea punctajului pentru împuternicirea inspectorilor sanitari de stat, care face parte integrantă din prezentul ordin.

Articolul 3

Se aprobă anexa nr. 3 privind conţinutul raportului de inspecţie, care face parte integrantă din prezentul ordin.

Articolul 4

La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abroga prevederile Ordinului ministrului sănătăţii nr. 330/1999 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi funcţionarea inspecţiei sanitare de stat, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 16 iunie 1999.

Articolul 5

Direcţia generală de sănătate publică şi inspecţie sanitară de stat din Ministerul Sănătăţii şi Familiei şi direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Articolul 6

Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ministrul sănătăţii,

Mircea Beuran

Bucureşti, 17 septembrie 2003.

Nr. 861.

Anexa 1

NORME

privind organizarea şi funcţionarea inspecţiei sanitare de stat

Capitolul IDispoziţii generale

Articolul 1

Inspecţia sanitară este activitatea de verificare a respectării condiţiilor igienico-sanitare prevăzute de reglementările legale în domeniul sănătăţii publice, parte a controlului oficial, în domeniul sănătăţii publice.

Articolul 2

Activitatea de inspecţie sanitară de stat se organizează de către Direcţia generală de sănătate publică şi inspecţie sanitară de stat din cadrul Ministerului Sănătăţii. Activitatea curenta se desfăşoară în coordonarea secretarului de stat desemnat din cadrul Ministerului Sănătăţii.

Articolul 3

Activităţile integrate de control care vizează şi activitatea inspecţiei sanitare de stat se desfăşoară în coordonarea ministrului delegat al Autorităţii Naţionale de Control.

Articolul 4

Activitatea de inspecţie sanitară se exercită de către persoane împuternicite de către Ministerul Sănătăţii, cu avizul conform al Autorităţii Naţionale de Control, conform legii.

Articolul 5

Domeniile specifice ale activităţii de inspecţie sanitară de stat se referă la:

–verificarea conformitatii cu prevederile normelor igienico-sanitare în vigoare a: amplasamentelor, activităţilor (inclusiv activitatea nucleara), serviciilor, produselor, factorilor de mediu de viaţa şi de muncă, inclusiv alimentul;

–verificarea respectării reglementărilor privind starea de sănătate a personalului angajat, cunoştinţele, atitudinile şi practicile acestuia în raport cu normele igienico-sanitare;

–depistarea pericolelor la adresa sănătăţii publice, evaluarea şi analiza riscurilor reprezentate de acestea pentru sănătate, instituirea şi/sau impunerea măsurilor de eliminare sau, după caz, de diminuare a riscurilor;

–comunicarea informaţiilor despre existenta, dimensiunea şi consecinţele potenţiale sau reale asupra sănătăţii publice ale riscului identificat, persoanelor responsabile cu managementul riscului în domeniul investigat, consumatorilor şi altor potenţiali receptori interesaţi.

Articolul 6

Scopul activităţii de inspecţie sanitară de stat este:

–identificarea pericolelor la adresa sănătăţii publice, evaluarea şi analiza riscului potenţial sau real, prin aprecierea probabilitatii de producere a unor efecte sau evenimente adverse omului sau mediului, ca urmare a expunerii la surse de risc reprezentate de pericole;

–managementul riscului, în scopul diminuării şi/sau eliminării ameninţării şi, implicit, a riscurilor pe care acestea le reprezintă pentru sănătatea publică;

–comunicarea riscului, prin schimbul reciproc de informaţii bazate pe date ştiinţifice între evaluatorii de risc, persoanele responsabile cu managementul riscului în domeniul investigat, consumatori şi alţi potenţiali receptori interesaţi.

Articolul 7

Activitatea de inspecţie sanitară de stat consta în exercitarea controlului de stat cu privire la caracteristicile unităţilor, activităţilor şi produselor, în vederea stabilirii şi impunerii conformarii la cerinţele prevăzute de normele legale de sănătate publică din domeniile:

–producţiei, fabricării, prelucrării, depozitarii, transportului, distribuţiei şi comercializării alimentelor, inclusiv în sectorul alimentaţiei publice şi colective;

–calităţii apei pentru consum uman şi a celei folosite la alte activităţi umane, inclusiv a celei utilizate în scop recreativ;

–gestionării deşeurilor lichide şi solide şi în special a celor potenţial periculoase;

–calităţii habitatului;

–ocrotirii şi educării copiilor şi tinerilor;

–bolilor profesionale, în relaţia cu mediul de muncă;

–activităţilor de îngrijiri de sănătate;

–prevenirii şi combaterii bolilor transmisibile;

–furnizarii de servicii care presupun riscuri potenţiale pentru viaţa sau sănătatea populaţiei ori a persoanelor care executa serviciile respective;

–unităţilor de producere, depozitare, desfacere a pesticidelor, a substanţelor toxice şi a cosmeticelor, sapunurilor şi detergentilor;

–unităţilor cu risc radioactiv.

Articolul 8

Activitatea de inspecţie sanitară de stat se desfăşoară pe baza normelor, ghidurilor şi standardelor specifice fiecărui domeniu de activitate.

Capitolul IIPrincipii de funcţionare

Articolul 9

Activitatea de inspecţie sanitară de stat se desfăşoară şi funcţionează pe baza următoarelor principii:

–principiul imparţialităţii: inspectorii sanitari de stat nu trebuie să fie supuşi nici unei presiuni comerciale, financiare, politice sau de alta natura care le-ar putea influenţa rationamentul;

–principiul independentei: inspectorii sanitari de stat trebuie să fie independenţi în raport cu partea inspectata şi nu trebuie să se angajeze în nici o activitate care să afecteze independenta lor în rationament;

–principiul confidenţialităţii: inspectorii sanitari de stat trebuie să asigure confidenţialitatea acelor informaţii care nu sunt de interes public şi care sunt obţinute în cursul desfăşurării activităţii de inspecţie;

–principiul transparenţei: inspecţia sanitară de stat şi inspectorii sanitari de stat au obligaţia să-şi desfăşoare activitatea într-o maniera transparenta, deschisă faţă de public, prin care accesul liber şi neingradit la informaţiile fundamentate ştiinţific, de interes public sa constituie regula, iar limitarea accesului la informaţii sa constituie excepţia, în condiţiile legii;

–principiul aplicării unitare: inspecţia sanitară de stat şi inspectorii sanitari de stat asigura respectarea legislaţiei din domeniul sănătăţii publice în mod unitar, în conformitate cu prevederile acesteia, indiferent de forma de proprietate a obiectivelor inspectate, pe întreg teritoriul tarii.

Capitolul IIIOrganizarea inspecţiei sanitare de stat

Articolul 10

(1)La nivelul Ministerului Sănătăţii activitatea de inspecţie sanitară de stat se organizează de către Direcţia generală de sănătate publică şi inspecţie sanitară de stat, condusă de un director general cu atribuţii de inspector sanitar de stat şef, medic primar de specialitate.

(2)Numirea inspectorului sanitar de stat şef se face prin ordin al ministrului sănătăţii, în condiţiile legii, cu avizul conform al ministrului delegat al Autorităţii Naţionale de Control.

(3)Organizarea, îndrumarea şi coordonarea executivă a activităţii de inspecţie sanitară de stat se realizează de către directorul general, directorii generali adjuncţi şi de către personalul de specialitate din cadrul Direcţiei generale de sănătate publică şi inspecţie sanitară de stat din cadrul Ministerului Sănătăţii, în coordonarea ministrului delegat al Autorităţii Naţionale de Control.

Articolul 11

(1)La nivel teritorial, inspecţia sanitară de stat funcţionează ca serviciu în cadrul direcţiei de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti şi este condusă de un şef de serviciu, medic primar, având una dintre specialitatile următoare: epidemiologie, igiena, medicina muncii, sănătate publică.

(2)În judeţele în care condiţiile permit încadrarea cu medici din specialitatile enumerate, precum şi în municipiul Bucureşti, inspecţia sanitară de stat se organizează pe compartimente specializate de inspecţie: igiena alimentului, igiena mediului, igiena şcolară, unităţi sanitare şi medicina muncii.

Articolul 12

(1)Inspecţia sanitară de stat se exercită de către personalul de specialitate din cadrul Ministerului Sănătăţii, Direcţia generală de sănătate publică şi inspecţie sanitară de stat, precum şi de personalul de specialitate din cadrul direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, împuternicit de către Ministerul Sănătăţii, prin secretarul de stat desemnat prin ordin al ministrului sănătăţii, cu avizul ministrului delegat al Autorităţii Naţionale de Control, pentru a exercita aceasta activitate, la propunerea directorului general al Direcţiei generale de sănătate publică şi inspecţie sanitară de stat din Ministerul Sănătăţii.

(2)Personalul de specialitate care este împuternicit sa exercite activitatea de inspecţie sanitară de stat este reprezentat de persoane cu studii superioare medicale din specialitatile epidemiologie, igiena, medicina muncii, sănătate publică, laborator clinic (microbiologie) numite inspectori sanitari de stat, asistate de personal cu pregătire medie: asistenţi principali de igiena şi farmacie, numiţi asistenţi-inspectori; în situaţia în care personalul medical de specialitate este deficitar, pot fi împuterniciţi şi farmacisti, biologi, chimisti, fizicieni, ingineri, cu aprobarea direcţiei coordonatoare din Ministerul Sănătăţii şi pe perioada limitată de maximum un an.

(3)Legitimatiile nominale pentru inspectorii sanitari de stat şi pentru asistenţii-inspectori se tiparesc şi se gestionează de către Ministerul Sănătăţii, ele având semnatura secretarului de stat coordonator al activităţii de inspecţie sanitară de stat din Ministerul Sănătăţii.

(4)Inspectorii sanitari de stat pot face parte din echipe constituite împreună cu reprezentanţi ai altor instituţii de stat împuternicite sa desfăşoare acţiuni de inspecţie, în condiţiile respectării prevederilor cuprinse în prezentul ordin.

Articolul 13

Inspecţia sanitară de stat are competente privind desfăşurarea acţiunilor de inspecţie a obiectivelor, activităţilor, produselor şi persoanelor din unităţile aflate în aria administrativ-teritorială de autoritate, cu excepţia celor arondate ministerelor cu reţea sanitară proprie.

Articolul 14

Activitatea de inspecţie sanitară de stat este finanţată de la bugetul de stat, din fondurile alocate de Ministerul Sănătăţii în cadrul Programului comunitar de sănătate publică şi din fonduri extrabugetare, în condiţiile legii.

Articolul 15

Inspectorii sanitari de stat îndeplinesc o funcţie care implica exerciţiul autorităţii de stat şi au dreptul să între în unităţile de orice tip din raza lor de autoritate, cu excepţia locuinţelor, pe care le pot inspecta doar cu acordul celor care ocupa locuinta sau cu autorizarea din partea procurorului pentru efectuarea inspecţiei sanitare de stat sau pentru instituirea măsurilor de prevenire şi control al bolilor transmisibile.

Articolul 16

Cetăţenii, angajaţii, precum şi conducătorii unităţilor de orice tip sunt obligaţi să respecte normele de sănătate publică, să ofere informaţiile solicitate de inspectorii sanitari de stat şi să aplice măsurile recomandate în scopul diminuării/eliminării riscurilor pentru sănătatea publică şi prevenirii imbolnavirilor.

Articolul 17

Pentru desfăşurarea activităţii de inspecţie sanitară de stat, direcţiile de sănătate publică trebuie să asigure mijloace tehnice, de transport şi materiale necesare.

Articolul 18

Inspecţia sanitară de stat trebuie să folosească în activitatea sa imprimate tipizate specifice: proces-verbal de constatare a contravenţiei, proces-verbal de recoltare de probe, raport de inspecţie, decizie de suspendare a activităţii, decizie de anulare a autorizaţiei sanitare de funcţionare, ştampila, ghiduri, norme, standarde specifice fiecărui domeniu de activitate, precum şi alte documente de autoritate sanitară.

Capitolul IVAtribuţii ale inspectorilor sanitari de stat

Articolul 19

Inspectorul sanitar de stat şef, directorul general al Direcţiei generale de sănătate publică şi inspecţie sanitară de stat şi directorul general adjunct coordonator al activităţii de inspecţie sanitară de stat au următoarele atribuţii în organizarea şi coordonarea activităţii de inspecţie sanitară de stat curenta:

–coordonează întreaga activitate de inspecţie sanitară de stat pe plan naţional;

–propune secretarului de stat coordonator şi ministrului delegat al Autorităţii Naţionale de Control încadrarea, împuternicirea, promovarea, sancţionarea şi eliberarea din funcţie a inspectorilor din subordine, în condiţiile legii;

–monitorizează realizarea obiectivelor inspecţiei sanitare de stat la nivel naţional;

–coordonează, organizează şi propune ministrului delegat al Autorităţii Naţionale de Control, după caz, acţiuni speciale, în cazul producerii de calamitati naturale, evenimente deosebite, epidemii, în limita atribuţiilor ce îi revin pe linie de inspecţie sanitară de stat;

–fundamentează şi elaborează proiectul de buget pentru venituri şi cheltuieli al inspecţiei sanitare de stat la nivel naţional, pe care îl propune spre aprobare conducerii Ministerului Sănătăţii, în condiţiile legii;

–iniţiază elaborarea de reglementări în domeniul inspecţiei sanitare de stat;

–emite documentele de autoritate sanitară: sesizarea altor instituţii publice abilitate şi carantinarea unor colectivităţi sau localităţi;

–constata şi sancţionează contravenţiile la normele igienico-sanitare, la normele de prevenire şi combatere a bolilor transmisibile şi a bolilor profesionale;

–colaborează cu alte structuri similare din alte organe de specialitate internaţionale şi ale administraţiei publice centrale sau locale, în condiţiile legii;

–îndeplineşte şi alte atribuţii ce îi revin din actele normative în vigoare stabilite de Ministerul Sănătăţii şi Autoritatea Naţionala de Control;

–elaborează periodic, semestrial, anual şi ori de câte ori este nevoie rapoarte privind activitatea de inspecţie sanitară de stat.

Articolul 20

Inspectorii sanitari de stat din cadrul Direcţiei generale de sănătate publică şi inspecţie sanitară de stat din Ministerul Sănătăţii au următoarele atribuţii:

–monitorizează realizarea planurilor anuale de activitate a inspecţiilor sanitare de stat judeţene şi a municipiului Bucureşti;

–acorda asistenţa tehnica şi metodologică inspecţiei sanitare de stat din teritoriu;

–colaborează cu specialişti din Ministerul Sănătăţii şi din unităţile subordonate la elaborarea de proiecte de acte normative în domeniul activităţii de inspecţie sanitară de stat;

–constata şi sancţionează contravenţiile la normele igienico-sanitare, normele de prevenire şi combatere a bolilor transmisibile şi a bolilor profesionale, pe întregul teritoriu naţional;

–elaborează metodologii, proceduri şi ghiduri de aplicare a legislaţiei specifice activităţii de inspecţie sanitară de stat;

–participa în cadrul unor comisii de analiza a reclamatiilor care privesc calitatea inspecţiei sanitare de stat la nivel teritorial şi propun măsurile ce trebuie luate;

–stabilesc relaţii de colaborare cu alte organizaţii de profil din ţara şi străinătate;

–colaborează cu personalul de specialitate din structuri similare ale altor organe de specialitate ale administraţiei publice centrale.

Articolul 21

Coordonatorul activităţii de inspecţie sanitară de stat de la nivelul direcţiilor de sănătate publică teritoriale este directorul executiv adjunct de medicina preventivă. În exercitarea responsabilităţilor specifice acesta are următoarele atribuţii:

–coordonează şi controlează întreaga activitate de inspecţie sanitară de stat pe plan teritorial, asigurând integrarea activităţii în cadrul programului comunitar de sănătate publică;

–avizează planul anual de activitate al inspecţiei sanitare de stat teritoriale cu programarea nominală a inspecţiilor tematice şi programarea numerică, saptamanala şi lunară a inspecţiilor sistematice;

–reprezintă inspecţia sanitară de stat în relaţiile cu alte instituţii şi organizaţii, inclusiv cu mass-media, şi informează populaţia, prin anunţ public, cu privire la produsele, substantele, procedurile şi practicile periculoase pentru sănătatea publică;

–propune directorului general al Direcţiei generale de sănătate publică şi inspecţie sanitară de stat din Ministerul Sănătăţii, dacă este cazul, împuternicirea ca inspectori sanitari de stat şi a medicilor aflaţi în serviciul de supraveghere a stării de sănătate;

–propune directorului general al Direcţiei generale de sănătate publică şi inspecţie sanitară de stat din Ministerul Sănătăţii încadrarea, împuternicirea, promovarea, sancţionarea şi eliberarea din funcţie a inspectorilor din subordine, în condiţiile legii;

–stabileşte şi aplica măsurile necesare pentru îmbunătăţirea activităţii de inspecţie sanitară de stat la nivel teritorial;

–organizează şi conduce la nivel teritorial acţiuni speciale în cazuri de calamitati naturale, evenimente deosebite, epidemii, conform cu atribuţiile ce îi revin pe linie de inspecţie sanitară de stat;

–fundamentează şi elaborează proiectul de buget pentru venituri şi cheltuieli al inspecţiei sanitare de stat la nivel teritorial, pe care îl propune spre aprobare directorului general al Direcţiei generale de sănătate publică şi inspecţie sanitară de stat din Ministerul Sănătăţii;

–evalueaza periodic performanţele profesionale pentru personalul din subordine şi acorda calificativul anual;

–aproba măsurile propuse de inspectorii sanitari şi emite documentele de autoritate sanitară: decizii de anulare a autorizaţiei sanitare de funcţionare, respectiv decizii de suspendare a activităţii, retragerea notificărilor emise de Biroul de avize şi autorizaţii din cadrul direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, sesizarea altor instituţii publice abilitate şi carantinarea unor colectivităţi sau localităţi şi informează periodic asupra acestora direcţia coordonatoare din Ministerul Sănătăţii;

–propune institutelor de sănătate publică şi Ministerului Sănătăţii retragerea avizelor acordate în cazul constatării neconformitatilor cu legislaţia în vigoare pentru produsele avizate de către aceste instituţii;

–verifica, prin sondaje sistematice, calitatea inspecţiei sanitare de stat efectuate de inspectorii sanitari de stat din subordine, atât prin studierea documentelor, cat şi în teren;

–coordonează informarea, formarea şi perfecţionarea profesională a inspectorilor la nivelul instituţiei;

–în situaţia în care, din anumite motive, nu îşi poate exercita atribuţiile (concediu de odihnă, concediu medical, deplasări), directorul executiv adjunct de medicina preventivă desemnează un înlocuitor din personalul aflat în subordine.

Articolul 22

Atribuţiile şefului serviciului de inspecţie sanitară de stat sunt:

–organizează întreaga activitate de inspecţie sanitară de stat pe plan teritorial;

–întocmeşte planul anual de activitate al inspecţiei sanitare de stat teritoriale cu programarea nominală a inspecţiilor tematice şi programarea numerică, saptamanala şi lunară a inspecţiilor sistematice;

–urmăreşte realizarea obiectivelor inspecţiei sanitare de stat la nivel teritorial;

–analizează periodic şi ori de câte ori este nevoie eficienta activităţii de inspecţie sanitară de stat la nivel teritorial;

–întocmeşte fişa postului pentru personalul din subordine;

–asigura desfăşurarea activităţilor de inspecţie sanitară de stat conform programului aprobat;

–asigura confidenţialitatea privind iminenta inspecţiei sanitare de stat, cu excepţia unităţilor la care sunt necesare pregatiri ale procesului de producţie sau intrarea în funcţiune a unor componente, situaţii în care inspecţia se comunică cu cel mult 24 de ore înainte;

–evalueaza conformitatea rapoartelor de inspecţie sanitară de stat întocmite de inspectorii sanitari de stat din subordine;

–constata şi sancţionează contravenţiile la normele i gi enico-sanitare, la normele de igiena în unităţile ce desfăşoară activitate nucleara, la normele de prevenire şi combatere a bolilor transmisibile şi a bolilor profesionale la nivel teritorial şi naţional, la solicitarea Ministerului Sănătăţii;

–dispune rezolvarea sesizarilor şi reclamatiilor care privesc neconformarile la normele de igiena şi de sănătate publică sau pe cele privitoare la calitatea inspecţiei sanitare de stat la nivel teritorial;

–asigura securitatea şi confidenţialitatea documentelor referitoare la obiectivele care au fost inspectate;

–colaborează cu alte structuri de control din alte organe de specialitate naţionale şi internaţionale şi ale administraţiei publice centrale sau locale;

–propune directorului executiv adjunct de medicina preventivă sesizarea institutelor de sănătate publică şi Ministerului Sănătăţii privind retragerea avizelor acordate în cazul constatării neconformitatilor la legislaţia în vigoare pentru produsele avizate de către aceste instituţii;

–îndeplineşte şi alte atribuţii ce îi revin din actele normative în vigoare.

Articolul 23

Inspectorii sanitari de stat din cadrul direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti au următoarele atribuţii:

–constata şi sancţionează contravenţiile la normele de igiena, conform legii;

–studiază, înainte de efectuarea inspecţiei sanitare de stat, dosarul de obiectiv, metodologia de control şi rapoartele de inspecţie anterioare;

–solicita unităţilor controlate registrul unic de control, toate documentele şi informaţiile necesare evaluării riscurilor pentru sănătate;

–păstrează confidenţialitatea privind iminenta inspecţiei sanitare de stat, înainte de începerea propriu-zisa a acesteia, şi confidenţialitatea datelor pe care unităţile inspectate le pun la dispoziţie;

–solicita, după caz, unităţilor controlate, copii de pe documentele prezentate spre examinare, care să fie verificate privind certificarea pentru conformitate de către persoane/instituţii abilitate;

–prescriu unităţilor controlate pentru înlăturarea deficienţelor de igiena constatate măsuri de remediere, cu stabilirea de termene şi responsabilităţi;

–propun directorului executiv adjunct de medicina preventivă judeţean suspendarea temporară a activităţii până la remedierea deficienţelor, precum şi anularea autorizaţiei sanitare de funcţionare în cazul nerespectării programului de conformare;

–propun directorului executiv adjunct de medicina preventivă retragerea avizului sanitar pentru proiectele de activităţi, inclusiv construcţii, în cazul în care nu sunt respectate normele de igiena;

–propun directorului executiv adjunct de medicina preventivă retragerea avizului sanitar sau a notificării de produs, în situaţia în care substantele sau produsele sunt neconforme cu specificăţiile din dosarul tehnic;

–opresc sau condiţioneaza darea în consum public a alimentelor care nu corespund normelor de igiena, precum şi folosirea obiectelor, materialelor şi a substanţelor care, prin natura lor sau prin modul de utilizare, periclitează starea de sănătate a populaţiei;

–recolteaza şi sigileaza probe necesare pentru identificarea şi analiza riscului pentru sănătate, precum şi contraprobe;

–dispun măsuri speciale pentru bolnavii, suspectii şi contactii de boli transmisibile sau purtatorii de germeni patogeni, precum şi alte măsuri cu caracter obligatoriu pentru combaterea bolilor transmisibile şi a celor profesionale;

–verifica şi răspund de respectarea legislaţiei în vigoare privind prevenirea şi controlul infectiilor nozocomiale în toate unităţile sanitare;

–opresc folosirea preparatelor biologice utilizate în scop diagnostic, profilactic şi de tratament, care se dovedesc necorespunzătoare sau nocive sănătăţii;

–respecta şi aplica principiile de etica şi deontologie profesională;

–participa şi la alte activităţi specifice.

Articolul 24

Inspectorii sanitari de stat sunt asistaţi în desfăşurarea activităţii de inspecţie de asistenţi principali de igiena sau de farmacie, numiţi asistenţi inspectori, care au următoarele atribuţii:

–însoţesc inspectorul sanitar de stat la efectuarea inspecţiei sanitare de stat;

–efectuează activităţi de îndrumare şi consultanţa în unităţile cu risc epidemiologic major;

–participa, sub coordonarea inspectorului sanitar de stat, la completarea documentelor întocmite cu prilejul inspecţiei sanitare de stat;

–efectuează determinări fizico-chimice în teren, utilizând aparatura şi truse rapide din dotare;

–participa, sub coordonarea inspectorului sanitar de stat, la recoltarea probelor de laborator necesare pentru identificarea şi evaluarea riscului pentru sănătate şi asigura manipularea şi transportul corecte ale acestora;

–pot fi desemnaţi, cu acordul inspectorului sanitar de stat şef de la nivelul Ministerului Sănătăţii, sa desfăşoare activităţi de inspecţie sanitară de stat în unităţi cu riscuri minore, în situaţia în care numărul inspectorilor sanitari de stat nu permite acoperirea întregului teritoriu;

–pot efectua, după caz, şi alte activităţi;

–în situaţia în care, în cursul unei activităţi de îndrumare, constata existenta unui conflict de interese sau a unor deficiente care depăşesc limita competentei lor, comunică în scris directorului executiv adjunct de medicina preventivă la nivel judeţean situaţia, pentru ca acesta sa delege un alt inspector.

Articolul 25

(1)Personalul care desfăşoară activitatea de inspecţie sanitară de stat va fi împuternicit în conformitate cu legislaţia în vigoare.

(2)Personalul care desfăşoară activitatea de inspecţie sanitară de stat este supus unei proceduri de evaluare a cunoştinţelor profesionale de specialitate. Reconfirmarile în funcţiile de inspectori sanitari de stat se fac cu o periodicitate de 2 ani, în urma promovării unei evaluări după următoarele criterii:

–studii: medicina, farmacie, chimie, biologie, fizica;

–cunoştinţe tehnice de specialitate;

–gradul de instruire: medici primari şi specialişti, farmacisti primari şi specialişti, chimisti, fizicieni şi biologi principali şi specialişti;

–cursuri de perfecţionare în specialitate.

Articolul 26

Personalul superior care, la data intrării în vigoare a prezentelor norme, îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 12 alin. (2) şi condiţiile de minimum 40 de puncte calculate conform punctajului aferent criteriilor prevăzute în anexa nr. 2 se împuterniceşte pentru desfăşurarea activităţilor de inspecţie sanitară de stat. În cazul împuternicirii ca inspectori sanitari de stat a persoanelor cu alte specialităţi decât cele medicale, grila existenta se va adapta specificului acestora, numărul minim de puncte fiind de 30.

Capitolul VOrganizarea acţiunilor de inspecţie sanitară de stat

Articolul 27

(1)La nivel teritorial, fiecare serviciu de inspecţie sanitară de stat trebuie să-şi organizeze şi să-şi actualizeze periodic evidenta obiectivelor arondate, într-un registru special şi pe suport magnetic.

(2)Aceasta evidenta va cuprinde în mod obligatoriu:

–datele de identificare a obiectivelor, codul CAEN sau domeniul de activitate;

–identitatea persoanei care a efectuat activitatea de inspecţie.

(3)În organizarea evidentei obiectivele vor fi clasificate pe localităţi, pe categorii de activităţi şi pe gradul de risc sanitar pe care îl implica, conform evaluărilor anterioare.

(4)Vor fi inspectate cu prioritate:

–unităţile noi cu risc;

–unităţile care înregistrează sistematic neconformităţi;

–unităţile care au înregistrat evenimente sanitare (epidemii, toxiinfectii alimentare, boli profesionale, intoxicatii, infectii nozocomiale);

–unităţile care distribuie produsele în alte zone.

(5)Aplicarea scorurilor de risc sanitar se va face pe categorii de activitate:

–producţia, fabricarea, prelucrarea, depozitarea, transportul, distribuţia şi comercializarea alimentelor, inclusiv în sectorul alimentaţiei publice şi colective;

–calitatea apei pentru consum uman şi a celei folosite la alte activităţi umane, inclusiv a celei utilizate în scop recreativ;

–gestionarea deşeurilor lichide şi solide şi în special a celor potenţial periculoase;

–calitatea habitatului;

–ocrotirea şi educarea copiilor şi tinerilor;

–bolile profesionale în relaţia cu mediul de muncă;

–activităţile de îngrijiri de sănătate;

–prevenirea şi combaterea bolilor transmisibile;

–furnizarea de servicii care presupun riscuri potenţiale pentru viaţa sau sănătatea populaţiei ori a persoanelor care executa serviciile respective;

–unităţile de producere, depozitare, desfacere a pesticidelor, a altor substanţe toxice, precum şi a cosmeticelor, sapunurilor şi detergentilor;

–unităţile cu risc radioactiv.

Articolul 28

Tipurile de controale desfăşurate de personalul cu atribuţii de inspecţie sanitară de stat sunt:

–tematice, când se inspecteaza un singur domeniu de activitate sau un singur tip de obiective, produse ori servicii;

–sistematice, când se inspecteaza periodic un singur obiectiv planificat anterior, cu o frecventa proporţională cu gradul de risc;

–de necesitate, în cazul apariţiei unor fenomene naturale sau provocate artificial, care presupun urgente majore în domeniul igienei, epidemiologiei şi medicinei muncii;

–la solicitări/sesizări: inspecţiile solicitate de către cetăţeni (după identificarea acestora), de instituţii şi autorităţi centrale şi locale ale administraţiei publice, de alte organisme şi organizaţii, de mass-media sau la autosesizare;

–de recontrol, inspecţie de reverificare, la expirarea termenului de remediere a neconformitatilor constatate anterior.

Articolul 29

Inspecţiile sanitare de stat se desfăşoară după proceduri generale şi specifice:

a)etapa de pregătire, când au loc:

–studierea dosarului de obiectiv;

–studierea rapoartelor de inspecţie anterioare;

–alegerea ghidurilor de control şi a listelor de verificare specifice, a imprimatelor şi tipizatelor necesare;

–stabilirea, de principiu, a probelor de laborator care urmează a fi recoltate;

–pregătirea recipientelor şi aparatelor necesare;

b)etapa de teren:

–la începerea controlului se stabileşte legătură cu conducerea obiectivului inspectat, care va desemna un reprezentant pentru a-i însoţi pe inspectorii sanitari de stat pe toată perioada desfăşurării acţiunii de inspecţie;

–în timpul inspecţiei sanitare de stat se urmăresc şi se noteaza toate etapele şi elementele prevăzute în procedura de control specifică obiectivului, pentru a se evita pierderea informaţiilor relevante, şi se solicita toate documentele necesare pentru aprecierea riscului pentru sănătatea publică;

–se executa măsurători pe loc, după caz, şi se înregistrează rezultatele;

–se recolteaza probele de laborator necesare examinarilor complete (organoleptic, fizico-chimic, biologic), în conformitate cu standardele în vigoare. Prelevarea de probe nu este obligatorie dacă produsele prezintă semne evidente de alterare, falsificare, infestare cu paraziti, mucegairea sau poluarea cu substanţe nocive evidente, semnele de mai sus fiind suficiente pentru dovedirea neconformitatii;

–probele se sigileaza şi se pregătesc pentru transport în condiţii corespunzătoare la un laborator acreditat, în timpul cel mai scurt, conform normelor, şi se însoţesc de procese-verbale de recoltare, care ţin loc de adresa de inaintare şi în care se vor menţiona datele de identificare a obiectivului, datele de identificare a produsului, cantitatea şi caracteristicile stocului din care au fost recoltate;

–se recolteaza, după caz, contraprobe care se sigileaza şi se păstrează la sediul direcţiei de sănătate publică. La solicitarea proprietarului produselor, contraprobe din acelaşi produs se pot păstra în unitatea inspectata, cu obligaţia sigilarii şi asigurării conservării lor corespunzătoare;

–se verifica şi se noteaza parametrii prevăzuţi în ghidul de inspecţie, din care pot fi deduse neconformităţile constatate, utilizându-se şi listele de verificare în care se completează calificativele acordate fiecărui parametru.

Capitolul VIFinalizarea acţiunilor de inspecţie sanitară de stat

Articolul 30

Fiecare acţiune de inspecţie sanitară de stat se înregistrează în registrul unic de control şi se finalizează printr-un raport de inspecţie, conform anexei nr. 3, care poate să fie întocmit pe loc sau, dacă s-au recoltat probe de laborator, se întocmeşte după obţinerea rezultatelor analizelor efectuate.

–Raportul de inspecţie trebuie să conţină toate rezultatele examinarilor din teren şi de laborator, stabilirea conformitatilor/neconformitatilor pe baza acestor date, recomandări pentru remediere cu termene şi responsabilităţi, alte măsuri aplicate.

–Raportul de inspecţie se redactează lizibil, cu acuratete şi claritate, fără corecturi sau adaugari ulterioare.

–Raportul de inspecţie se înregistrează, se arhiveaza şi se păstrează în condiţii de securitate şi confidenţialitate, în condiţiile legii.

–Conţinutul rapoartelor de inspecţie poate fi consultat cu ocazia altor inspecţii şi poate fi valorificat la întocmirea de sinteze adresate Ministerului Sănătăţii sau administraţiei publice locale.

Articolul 31

În situaţia în care prin actul de inspecţie sanitară de stat s-au identificat pericole ce constituie surse de risc pentru sănătatea publică, se vor aplica:

–sancţiuni contravenţionale, în conformitate cu dispoziţiile legii;

–suspendarea temporară a funcţionarii unor obiective sau instalaţii;

–anularea avizului sanitar şi/sau a autorizaţiei sanitare de funcţionare, în condiţiile legii;

–scoaterea din consum sau utilizare a unor produse;

–izolarea sau scoaterea din mediu a unor persoane;

–sesizarea autorităţilor competente;

–notificarea neconformitatilor către instituţiile cu competente în domeniu.

Anexa 2

CALCULAREA

punctajului pentru împuternicirea inspectorilor sanitari de stat

Notă *) Media obţinută la examenul de confirmare ca medic specialist şi/sau medic primar se va înscrie astfel:

–în cazul notarii de la 0 la 10 media se aduna ca atare;

–în cazul notarii de la 0 la 20 se acordă 50% din punctajul obţinut.

Anexa 3

RAPORT DE INSPECŢIE

Unitatea inspectata .......................

Numele şi prenumele persoanelor împuternicite de a efectua controlul:

............................................................................

............................................................................

Unitatea de care aparţin ...................................................

Tipul controlului ..........................................................

Numărul legitimatiei de control ............................................

Numărul şi data delegaţiei/ordinului de deplasare ..........................

Obiectivele controlului: ...................................................

............................................................................

............................................................................

............................................................................

Perioada controlului .......................................................

Perioada controlată ........................................................

Temeiul legal în baza căruia se efectuează controlul .......................

............................................................................

............................................................................

............................................................................

............................................................................

Constatări:

............................................................................

............................................................................

............................................................................

............................................................................

............................................................................

............................................................................

............................................................................

Măsuri:

Recomandări - termene - responsabilităţi

............................................................................

............................................................................

............................................................................

............................................................................

............................................................................

............................................................................

Sancţionare contravenţională - baza legală

............................................................................

............................................................................

............................................................................

............................................................................

Suspendare de activitate

............................................................................

............................................................................

Scoateri din consum de alimente

............................................................................

............................................................................