Decizie nr. 623 din 12 iunie 2012

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Societatea Comercială Sprint 2001 Import Export - S.R.L din Bucureşti în Dosarul nr. 21.309/303/2011 al Judecătoriei Alexandria şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 573D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 23 februarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 21.309/303/2011, Judecătoria Alexandria a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Societatea Comercială Sprint 2001 Import Export - S.R.L. din Bucureşti cu ocazia soluţionării unei cauze având ca obiect o plângere formulată împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii prevăzute de dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că prevederile criticate sunt neconstituţionale, deoarece legiuitorul a instituit un tratament discriminatoriu între persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare al autovehiculului, respectiv utilizatorii români sau utilizatorii străini, şi persoanele care au săvârşit efectiv fapta prevăzută la art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 - aceea de a circula pe reţeaua de drumuri naţionale din România fără a deţine rovinietă valabilă, care constituie contravenţie, fiind sancţionată cu amendă -, respectiv conducătorii auto. Sancţiunea se aplică numai persoanei înscrise în certificatul de înmatriculare, nu şi conducătorului auto, ceea ce duce la încălcarea principiului răspunderii juridice, neputându-se justifica o extindere a răspunderii contravenţionale la o persoană a cărei vină constă în aceea de a fi înscrisă în certificatul de înmatriculare, dar care nu a circulat pe reţeaua de drumuri publice. În speţă, fiind vorba de o societate de taxi, nu se justifică achiziţionarea de roviniete pentru autovehiculele sale, atâta vreme cât transporturile de persoane sau de bunuri în regim de taxi fac parte, potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 38/2003, din categoria serviciilor publice de transport local, nefiind autorizate să se deplaseze pe reţeaua de drumuri naţionale din România.

Judecătoria Alexandria opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul criticat nu contravine normelor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece susţinerile autoarei nu constituie veritabile critici de neconstituţionalitate, aceasta fiind nemulţumită de soluţia legislativă a aplicării sancţiunii contravenţionale, expunând modul propriu de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor criticate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile criticate sunt constituţionale, menţionând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002.

Prevederile criticate au următorul cuprins: "(1) În înţelesul prezentei ordonanţe, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: [...]

b)utilizatori - persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini."

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitor la egalitatea în drepturi, art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi art. 135 alin. (2) lit. a) referitor la economia de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

Art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 se referă la termenii şi expresiile utilizate de acest act normativ, sens în care le defineşte. Astfel, la art. 1 alin. (1) lit. b) defineşte termenul de "utilizator", în înţelesul acestei ordonanţe, ca fiind persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România - utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state - utilizatori străini.

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate este nemulţumit de faptul că sancţiunea, ca urmare a nerespectării obligativităţii deţinerii unei roviniete pentru circulaţia pe reţeaua de drumuri naţionale din România, se aplică persoanelor fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare al autovehiculului, care au în proprietate sau pot folosi în baza unui drept legal vehiculele, respectiv utilizatorii români sau utilizatorii străini, şi nu conducătorului auto, ceea ce conduce la crearea unei discriminări între cele două categorii.

Această critică nu poate fi reţinută, întrucât, pe de o parte, certificatul de înmatriculare al autovehiculului este acel act în baza căruia autovehiculul poate circula legal pe drumurile publice, astfel încât se poate prezuma, cum de altfel reiese şidin textul criticat, că autovehiculul se află în proprietatea persoanei sau, după caz, în folosinţa persoanei înscrise în acest certificat.

Pe de altă parte, nicio normă legală nu interzice încredinţarea spre folosinţă a autovehiculului unei alte persoane, cu singura condiţie să posede permis de conducere valabil pentru categoria respectivă de autovehicul. În acest din urmă caz, persoana înscrisă în certificatul de înmatriculare îşi asumă întreaga responsabilitate, inclusiv riscul ca autovehiculul să fie folosit şi pe reţeaua de drumuri naţionale, unde deţinerea unei roviniete este obligatorie, aşa încât vina de a nu deţine rovinietă îi aparţine.

Totodată, deţinătorul sau, după caz, cel care foloseşte în mod legal autovehiculul are acţiunea în regres împotriva persoanei căreia i-a fost încredinţat autovehiculul, dacă aceasta a depăşit termenii şi condiţiile în care i-a fost încredinţat autovehiculul şi a circulat pe reţeaua de drumuri naţionale fără rovinietă.

În ce priveşte celelalte aspecte prezentate de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că acestea sunt chestiuni particulare, concrete speţei, ce nu constituie probleme de constituţionalitate, ci ţin de modul în care o societate ce efectuează transport în regim de taxi şi în regim de închiriere îşi gestionează activitatea, cu respectarea condiţiilor legale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Societatea Comercială Sprint 2001 Import Export - S.R.L din Bucureşti în Dosarul nr. 21.309/303/2011 al Judecătoriei Alexandria.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 iunie 2012.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţa Cochinţu