Decizie nr. 216 din 12 aprilie 2016

Augustin Zegrean - preşedinte

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 249 alin. (4) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ana Guţ şi Floare Guţ în Dosarul nr. 2.068/111/2015 al Tribunalului Bihor - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.261D/2015.

2.La apelul nominal răspunde, pentru autorii excepţiei, doamna avocat Simona Ioana Paşcu din cadrul Baroului Bihor, cu delegaţie la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.262D/2015, nr. 1.263D/2015 şi nr. 1.264D/2015, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 249 alin. (4) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Emilia-Mariana Cun, Călin-Victor Cun şi Antonia-Cătălina Cun în Dosarul nr. 2.122/111/2015, de Anca-Domnica Grigorescu şi Daniel Grigorescu în Dosarul nr. 2.148/111/2015 şi de Vasile Sălăjan şi Adriana-Marta Sălăjan în Dosarul nr. 2.150/111/2015 ale Tribunalului Bihor - Secţia penală.

4.La apelul nominal răspunde, pentru autorii excepţiei, doamna avocat Simona Ioana Paşcu din cadrul Baroului Bihor, cu delegaţie la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.

6.Reprezentantul autorilor excepţiei este de acord cu conexarea dosarelor.

7.Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu se opune conexării dosarelor.

8.Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.262D/2015, nr. 1.263D/2015 şi nr. 1.264D/2015 la Dosarul nr. 1.261D/2015, care a fost primul înregistrat.

9.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorilor excepţiei, care pune concluzii de admitere a excepţiei, deoarece prevederile legale criticate nu prevăd o limitare pentru care se pot lua măsurile asigurătorii, permiţând organelor de urmărire penală să indisponibilizeze sume de bani fără a avea o limită a valorii acestora.

10.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece la luarea unor măsuri asigurătorii se ţine seama de scopul instituirii ei. Astfel, în cazul în care aceasta a fost dispusă în vederea confiscării speciale sau extinse, se vor avea în vedere prevederile art. 112 alin. (5) şi art. 112^1 alin. (1) din Codul penal. Aceste măsuri au caracter provizoriu şi faptul că la percheziţie se vor găsi anumite sume de bani atunci instituirea unor măsuri asigurătorii este impusă de dinamica urmăririi penale şi de stabilirea întinderii prejudiciului. În cazul în care măsura asigurătorie a fost dispusă în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune şi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare, atunci aceasta va viza numai bunurile suspectului/inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a acestora.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

11.Prin încheierile nr. 127, nr. 132/DL, nr. 134/DL şi nr. 136/DL din 7 iulie 2015, pronunţate în dosarele nr. 2.068/111/2015, nr. 2.122/111/2015, nr. 2.148/111/2015 şi nr. 2.150/111/2015, Tribunalul Bihor - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 249 alin. (4) din Codul de procedură penală.

12.Excepţia a fost ridicată de Ana Guţ şi Floare Guţ, de Emilia-Mariana Cun, Călin-Victor Cun şi Antonia-Cătălina Cun, de Anca-Domnica Grigorescu şi Daniel Grigorescu şi de Vasile Sălăjan şi Adriana-Marta Sălăjan în dosarele de mai sus, având ca obiect soluţionarea unor contestaţii formulate împotriva măsurii sechestrului asigurător dispuse prin ordonanţa procurorului.

13.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii susţin că prevederile legale criticate afectează dreptul de proprietate privată, deoarece nu prevăd o limitare pentru care se pot lua măsurile asigurătorii, permiţând organelor de urmărire penală să indisponibilizeze sume de bani fără a avea o limită a valorii acestora. În acest sens se arată că numita Ana Guţ are calitate de inculpat şi este cercetată pentru săvârşirea unui număr de 178 de acte materiale ale infracţiunii de luare de mită cu o valoare cuprinsă între 50 lei şi 100 de euro. La un simplu calcul matematic reiese că valoarea totală a sumei obţinute s-ar ridica la aproximativ 17.800 euro. Cu toate acestea, numitei Floare Guţ i-au fost indisponibilizate sumele de 772.200 lei, 120.000 dolari şi 4.820 euro, deoarece este mama inculpatei.

14.De asemenea, numita Emilia-Mariana Cun are calitate de inculpat şi este cercetată pentru săvârşirea unui număr de 89 de acte materiale ale infracţiunii de luare de mită, iar suma maximă pe care ar fi obţinut-o se ridică la aproximativ 57.850 lei. Cu toate acestea, au fost indisponibilizate bunuri imobile şi sume de bani aflate în casă şi în conturi bancare cu o valoare totală mult peste suma estimată ca fiind obţinută de inculpată prin infracţiune, bunuri care aparţin atât soţului inculpatei, cât şi fiicei sale în calitate de asociată împreună cu mama sa la Societatea "Elias Invest Medimages" - S.R.L. din Oradea.

15.Totodată, numita Anca-Domnica Grigorescu are calitate de inculpat şi este cercetată pentru săvârşirea unui număr de 105 de acte materiale ale infracţiunii de luare de mită cu o valoare cuprinsă între 50 lei şi 500 lei. La un simplu calcul matematic reiese că valoarea totală a sumei obţinute s-ar ridica la aproximativ 52.500 lei. Cu toate acestea, inculpatei şi soţului său le-au fost indisponibilizate trei bunuri imobile având o valoare de circulaţie mult peste suma estimată ca fiind obţinută din săvârşirea infracţiunilor de mai sus.

16.În sfârşit, numitul Vasile Sălăjan are calitate de inculpat şi este cercetat pentru săvârşirea unui număr de 185 de acte materiale ale infracţiunii de luare de mită, iar suma maximă pe care ar fi obţinut-o se ridică la 74.000 euro. Cu toate acestea, au fost indisponibilizate prin măsura asigurătorie mai multe bunuri imobile aparţinând inculpatului şi soţiei acestuia, conturi bancare şi sume de bani găsite la percheziţia domiciliară, valori care depăşesc cu mult suma obţinută prin infracţiune.

17.De asemenea se mai susţine că sunt afectate şi exigenţele de claritate, previzibilitate şi accesibilitate, întrucât nu a fost prevăzută o limitare a dispunerii măsurilor asigurătorii asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află în vederea confiscării speciale sau extinse. Acest fapt lasă loc unei libere interpretări a legii, respectiv a unei aplicări abuzive. Aşa fiind, dacă, potrivit art. 249 alin. (5) din Codul de procedură penală, în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune şi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente măsuri asigurătorii până la concurenţa valorii probabile a acestora, în cazul măsurilor asigurătorii dispuse în vederea confiscării speciale sau extinse nu mai există o limită până la care acestea pot fi dispuse.

18.Tribunalul Bihor - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece limita valorică până la care pot fi dispuse măsuri asigurătorii este determinată de echivalentul valorii bunurilor supuse confiscării speciale sau a celei extinse, conform art. 112 alin. (5) sau art. 112^1 alin. (6) din Codul penal.

19.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

20.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece efectul măsurilor asigurătorii constă în indisponibilizarea bunurilor ce fac obiectul lor şi nu scoaterea acestora din patrimoniul proprietarului.

21.De asemenea, măsurile asigurători au un caracter provizoriu, producându-şi efectele până la momentul pronunţării hotărârii definitive, când instanţa va trebui să decidă situaţia juridică a bunurilor indisponibilizate: fie dispune confiscarea acestora, fie dispune ridicarea sechestrului.

22.Pentru a fi eficiente, pentru a împiedica suspectul să zădărnicească recuperarea prejudiciului şi restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii faptei, măsurile asigurătorii trebuie dispuse cât mai devreme în cursul urmăririi penale, deci cu mult înainte de a fi stabilită întreaga activitate infracţională, respectiv valoarea finală a prejudiciului sau produsului faptelor. Aşa fiind, organele judiciare au posibilitatea de a institui sechestrul asigurător pe mai multe dintre bunurile suspectului sau inculpatului şi pe bunurile altor persoane, despre care la momentul dispunerii măsurii se cunoaşte că provin din infracţiune, urmând ca, odată ce ancheta avansează, sechestrul să poată fi restrâns de către organul judiciar din oficiu sau la cererea suspectului/inculpatului ori a altei persoane interesate.

23.În ipoteza reglementată de art. 249 alin. (4) din Codul de procedură penală, întrucât măsurile asigurătorii se iau "în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse", ele sunt limitate în mod implicit de dispoziţiile art. 112 şi 112^1 din Codul penal, care stabilesc expres bunurile ce pot face obiectul lor.

24.În sfârşit, se mai arată că aspectele puse în discuţie de autorii excepţiei ţin de aplicarea dispoziţiilor legale, de modul în care judecătorul sesizat cu contestaţia împotriva măsurii asigurătorii apreciază în concret valoarea probabilă a bunurilor care, potrivit legii, fac obiectul confiscării, prin comparaţie cu bunurile pentru care s-a instituit sechestrul.

25.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile criticate sunt constituţionale, deoarece în activitatea sa, dar şi în virtutea rolului activ, instanţa de judecată realizează interpretarea şi aplicarea normelor legale, iar în privinţa art. 249 din Codul de procedură penală, acestea se corelează cu cele ale art. 112 şi 112^1 din Codul penal referitoare la confiscarea specială şi extinsă, motivat de faptul că bunurile care pot fi confiscate sunt cele asupra cărora se poate institui sechestrul. În materie penală, măsurile asigurătorii, şi în special cea a confiscării, au fost reglementate în vederea restabilirii unui echilibru prin preluarea din patrimoniul făptuitorului a beneficiilor infracţiunii. În plus, instanţa trebuie să se pronunţe asupra bunurilor pe care lea sechestrat la finalizarea procesului penal, care fie dispune confiscarea acestora, fie dispune ridicarea sechestrului.

26.Totodată, în ce priveşte posibila afectare a dreptului de proprietate privată, Avocatul Poporului face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 207 din 31 martie 2015, prin care s-a statuat că măsurile asigurătorii sunt o consecinţă a săvârşirii unei fapte penale şi constau în indisponibilizarea temporară a unor bunuri mobile sau imobile prin instituirea unui sechestru asupra lor. Până la dovedirea vinovăţiei în materie penală, indisponibilizarea instituită prin sechestru nu afectează substanţa dreptului avută asupra bunurilor supuse măsurii, întrucât acest lucru se poate realiza numai prin dispozitivul hotărârii care trebuie să cuprindă şi cele hotărâte cu privire la măsurile asigurătorii.

27.De asemenea, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a mai statuat că nu trebuie plecat de la premisa că prezumţia dobândirii licite a averii poate fi răsturnată doar prin probe, deoarece dacă aceasta ar fi abordarea, atunci confiscarea extinsă nu şi-ar mai găsi utilitatea. În plus, prezumţia instituită de art. 44 alin. (8) din Constituţie nu este una absolută şi nu împiedică cercetarea caracterului ilicit al dobândirii averii (a se vedea Decizia nr. 356 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 691 din 22 septembrie 2014, paragrafele 39, 40).

28.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului autorilor excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

29.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

30.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 249 alin. (4) cu denumirea marginală Condiţiile generale de luare a măsurilor asigurătorii din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut:

(4)Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate.

31.Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor şi art. 44 alin. (8) şi (9) referitor la interdicţia confiscării averii dobândite licit, a prezumţiei caracterului licit al dobândirii sale şi a confiscării bunurilor destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii numai în condiţiile legii.

32.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate dispun cu privire la condiţiile generale de luare a măsurilor asigurătorii în vederea confiscării speciale sau a confiscării extinse, sens în care acestea se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află. Autorii excepţiei au criticat aceste prevederi, deoarece nu sunt clare şi previzibile, afectează dreptul de proprietate privată şi au susţinut că valoarea bunurilor supusă măsurii asigurătorii nu ar trebui să depăşească valoarea totală a prejudiciului sau a sumelor obţinute prin săvârşirea infracţiunii.

33.Cu privire la aceste critici Curtea constată că, dimpotrivă, dispoziţiile legale contestate sunt suficient de clare şi de previzibile şi normează cu privire la posibilitatea luării unei măsuri asigurătorii în vederea confiscării speciale sau a confiscării extinse. Este de observat că legiuitorul a făcut distincţie între măsurile asigurătorii care au menirea de a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor şi cele care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune. Astfel, potrivit art. 249 alin. (3) şi (5) din Codul de procedură penală, măsurile asigurătorii pentru executarea pedepsei amenzii se pot lua numai asupra bunurilor suspectului sau inculpatului, iar cele pentru repararea pagubei produse prin infracţiune şi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua numai asupra bunurilor suspectului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a acestora. Alta este situaţia în care măsura asigurătorie îşi găseşte temei într-o eventuală confiscare specială sau extinsă, care poate fi dispusă nu numai asupra bunurilor suspectului sau inculpatului, ci şi asupra bunurilor altor persoane în proprietatea sau posesia asupra cărora acestea se află.

34.Prin urmare, procedura de instituire a măsurii asigurătorii în vederea confiscării speciale sau extinse se circumscrie condiţiilor astfel stabilite în normele de drept substanţial consacrate de dispoziţiile art. 112 şi 112^1 din Codul penal.

35.Astfel, prevederile art. 112 din Codul penal vizează bunurile care au fost produse prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, au fost folosite la săvârşirea unei fapte penale sau au fost folosite pentru a asigura scăparea făptuitorului sau păstrarea folosului ori produsului obţinut dacă acestea sunt ale făptuitorului sau dacă, aparţinând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor, bunurile care au fost date pentru a determina săvârşirea unei fapte penale sau pentru a răsplăti pe făptuitor, bunurile care au fost dobândite prin folosirea unei fapte penale dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia, bunurile care sunt interzise de legea penală. Aşa fiind, în cazul instituirii măsurii asigurătorii în vederea confiscării speciale, Curtea constată că singura situaţie posibilă a luării unei astfel de măsuri pentru bunuri aparţinând altei persoane are în vedere bunurile folosite la săvârşirea unei fapte penale sau folosite pentru a asigura scăparea făptuitorului sau păstrarea folosului ori produsului obţinut, cu condiţia ca acele persoane să fi cunoscut scopul folosirii lor. Mai mult, potrivit dispoziţiilor art. 112 alin. (2) din Codul penal, în aceste cazuri, dacă valoarea bunurilor supuse confiscării este vădit disproporţionată faţă de natura şi gravitatea faptei, se dispune confiscarea în parte, prin echivalent bănesc, ţinând seama de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce şi de contribuţia bunului la aceasta. Totodată, potrivit art. 112 alin. (3) şi (5) din Codul penal, în situaţia în care persoana căreia îi aparţin bunurile nu a cunoscut scopul folosirii lor, atunci se va confisca echivalentul bănesc al acestora, iar dacă bunurile nu se vor găsi în locul lor, se confiscă sume de bani până la concurenţa valorii acestora. Aşa fiind, confiscarea unor astfel de bunuri funcţionează în interesul general ca un factor de descurajare pentru cei care urmăresc implicarea în activităţi infracţionale şi, în acelaşi timp, garantează că astfel de activităţi nu aduc venituri (a se vedea Hotărârea din 15 ianuarie 2015, pronunţată în Cauza Rummi împotriva Estoniei, paragraful 103).

36.Totodată, dispoziţiile penale referitoare la confiscarea extinsă vizează alte bunuri decât cele menţionate la paragraful anterior, cu condiţia ca persoana condamnată să fi săvârşit una din infracţiunile limitativ enumerate în art. 112^1 din Codul penal dacă fapta a fost susceptibilă să îi procure un folos material şi pedeapsa prevăzută de lege este închisoare de 4 ani sau mai mare. În aceste situaţii, măsura confiscării extinse este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a două condiţii, şi anume valoarea bunurilor dobândite de persoana condamnată într-o perioadă de 5 ani înainte şi până la momentul emiterii actului de sesizare a instanţei depăşeşte în mod vădit veniturile obţinute de aceasta în mod licit şi instanţa are convingerea că bunurile provin din activităţi infracţionale. Cât priveşte bunurile ce pot fi supuse confiscării extinse şi care se află în proprietatea altor persoane, Curtea constată că, potrivit art. 112^1 alin. (3) din Codul penal, la stabilirea valorii bunurilor dobândite de persoana condamnată în ultimii 5 ani se va ţine seama şi de valoarea bunurilor transferate de către persoana condamnată unui membru de familie sau unei persoane juridice asupra căreia persoana condamnată deţine controlul. Prin urmare, în cazul confiscării extinse terţul poate fi un membru de familie al persoanei condamnate sau o persoană juridică asupra căreia persoana condamnată deţine controlul. O astfel de posibilitate este în acord cu jurisprudenţa Curţii de la Strasbourg, care a statuat că măsura confiscării locuinţei unui cuplu, în condiţiile în care s-a probat faptul că stilul lor de viaţă nu corespunde veniturilor declarate, iar sursele de venit provin din activitatea infracţională a fiului acestora (condamnat pentru trafic de droguri), nu reprezintă o ingerinţă disproporţionată în dreptul reclamanţilor la respectarea bunurilor lor, ci este o consecinţă a marjei largi de apreciere de care dispun statele în controlul folosinţei bunurilor, precum şi a obiectivului de interes general urmărit (a se vedea Hotărârea din 4 noiembrie 2014, pronunţată în Cauza Aboufadda împotriva Franţei, paragrafele 21-34).

37.Aşa fiind, ţinând seama de condiţiile în care poate fi dispusă o măsură asigurătorie în vederea confiscării speciale sau extinse şi de exigenţele penale mai sus arătate, Curtea constată că dispoziţiile procedural penale criticate sunt clare, precise şi previzibile şi nu afectează dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor. De altfel, în ce priveşte critica potrivit căreia bunurile supuse măsurii asigurătorii nu ar trebui să depăşească valoarea totală a prejudiciului sau a sumelor obţinute prin săvârşirea infracţiunii, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, deoarece, aşa cum s-a arătat anterior, aceste bunuri nu sunt indisponibilizate în vederea reparării pagubei produse prin infracţiuni potrivit art. 249 alin. (5) din Codul de procedură penală, ci în vederea confiscării speciale sau extinse.

38.Totodată, cât priveşte critica raportată la încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (8) şi (9), Curtea constată că măsurile asigurătorii dispuse în vederea confiscării speciale sau extinse nu afectează aceste dispoziţii, deoarece ele au caracter temporar şi sunt justificate de dinamica urmării penale, în aşa fel încât, aşa cum însuşi Constituţia dispune în art. 44 alin. (9), la finele procesului, să se asigure confiscarea, în condiţiile legii, a acelor bunuri destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni. Or, prin infracţiune se înţelege, potrivit art. 15 alin. (1) din Codul penal, fapta prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o. Mai mult decât atât, Curtea constată că luarea măsurilor asigurătorii de către procuror este cenzurată în acord cu prevederile art. 250 alin. (1) din Codul de procedură penală de către judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza pe fond, iar în cazul în care aceste măsuri sunt luate de către judecătorul de cameră preliminară ori de către instanţa de judecată, atunci ele vor putea fi contestate, potrivit soluţiei legislative cuprinsă în art. 250 alin. (6) din Codul de procedură penală astfel cenzurată de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 24 din 20 ianuarie 2016 şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 12 aprilie 2016.

39.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ana Guţ şi Floare Guţ, de Emilia-Mariana Cun, Călin-Victor Cun şi Antonia-Cătălina Cun, de Anca-Domnica Grigorescu şi Daniel Grigorescu şi de Vasile Sălăjan şi Adriana-Marta Sălăjan în dosarele nr. 2.068/111/2015, nr. 2.122/111/2015, nr. 2.148/111/2015 şi nr. 2.150/111/2015 ale Tribunalului Bihor - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 249 alin. (4) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bihor - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 12 aprilie 2016.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru