Decizie nr. 296 din 8 iulie 2003

Nicolae Popa - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, excepţie ridicată de Bartok Ana în Dosarul nr. 6.975/2002 al Judecătoriei Targu Mures.

La apelul nominal se prezintă partea Eugeniu Jantoan, lipsind autoarea excepţiei, precum şi celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Partea prezenta susţine ca a dobândit imobilul în litigiu cu respectarea condiţiilor prevăzute de Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, astfel încât, în prezent, este titularul dreptului de proprietate, drept ce este protejat constituţional.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, sustinand ca dispoziţiile art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autoarea excepţiei, termenul mai scurt prevăzut pentru exercitarea dreptului la acţiunea în constatarea nulităţii absolute a actelor juridice de înstrăinare având ca obiect imobile care cad sub incidenţa prevederilor legii fiind justificat de necesitatea asigurării stabilitatii şi certitudinii raporturilor juridice.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 31 ianuarie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 6.975/2002, Judecătoria Targu Mures a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Bartok Ana.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arata ca prin instituirea termenului special de prescripţie, prevăzut de art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, s-a creat premisa restrângerii dreptului de petiţionare, în condiţiile în care procedura de restituire a imobilelor este oricum destul de greoaie şi îndelungată, şi s-a limitat posibilitatea persoanelor îndreptăţite în temeiul Legii nr. 10/2001 de a se adresa instanţelor judecătoreşti pentru stabilirea legalităţii.

În opinia autoarei excepţiei, de vreme ce dreptul comun stabileşte termenul de prescripţie de 3 ani pentru dreptul la acţiunea în anulare, respectiv imprescriptibilitatea dreptului la acţiunea în constatarea nulităţii absolute, dispoziţiile art. 46 alin. (5), care nu corespund ratiunilor de ordin juridic şi social instituite de aceste norme, nu îşi găsesc justificarea.

Judecătoria Targu Mures apreciază ca dreptul constituţional de petiţionare nu este încălcat prin instituirea unor termene, deoarece persoana interesată nu este împiedicată să se adreseze autorităţilor publice în termenele prevăzute în actele normative.

Derogarea de la dreptul comun în materia prescripţiei extinctive, prin instituirea termenului de un an şi şase luni (prin prelungirea termenului iniţial de un an prin ordonanţele de urgenta ale Guvernului nr. 109/2001 şi nr. 145/2001), nu reprezintă o încălcare a art. 47 din Constituţie, ci constituie o norma juridică specială faţă de reglementarea generală, necesară pentru clarificarea situaţiei juridice a unor imobile.

În concluzie, instanţa apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi solicita respingerea acesteia.

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

Guvernul arata ca dispoziţiile art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 sunt menite sa grabeasca clarificarea situaţiei juridice a imobilelor ce cad sub incidenţa acestei legi şi sa curme pentru viitor orice contestaţii sau procese privind titlul juridic în temeiul căruia sunt stapanite şi folosite asemenea imobile.

Derogarea de la dreptul comun în materia prescripţiei extinctive, prin instituirea unui termen special în care persoanele interesate se pot adresa autorităţilor publice, nu reprezintă o încălcare a art. 47 din Constituţie, ci o norma juridică specială faţă de reglementarea generală, impusa de necesitatea clarificarii situaţiei juridice a unor imobile.

Prin urmare, se apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 este neîntemeiată.

Avocatul Poporului considera ca textul legal criticat nu reglementează posibilitatea persoanelor de a adresa petiţii autorităţilor publice, ci se referă la prescripţia dreptului la acţiunea în anulare a actelor juridice de înstrăinare. Se apreciază ca textul de lege criticat este conform principiului accesului liber la justiţie, invocarea art. 47 din Constituţie fiind nerelevanta în cauza.

Accesul liber la justiţie se realizează printr-o acţiune prescriptibila într-un termen de 18 luni, finalitatea acestei reglementări fiind aceea de a facilita aplicarea în condiţii optime a principiului constituţional menţionat, prin asigurarea unui climat de ordine, prevenindu-se eventualele abuzuri şi limitându-se efectele perturbatoare asupra stabilitatii şi securităţii raporturilor juridice civile.

Termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001 garantează accesul efectiv la justiţie, asigurând stabilitatea şi certitudinea necesare în raporturile juridice, mobilizarea titularilor de drepturi pentru realizarea lor într-un timp mai scurt, cu posibilităţi mai mari de probare a drepturilor subiective, precum şi cu consecinţe pozitive pentru asigurarea unei mai bune administrări a justiţiei.

Se considera astfel ca prevederile art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001. Textul legal criticat are următorul conţinut:

–Art. 46 alin. (5): "Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acţiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi."

Termenul de un an prevăzut de textul de lege criticat a fost prelungit succesiv, cu câte 3 luni, prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 109/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 13 august 2001, şi prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 145/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 12 noiembrie 2001.

Autorul excepţiei susţine ca dispoziţiile legale criticate încalcă următoarele prevederi constituţionale:

–Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.

(2)Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

–Art. 47: "(1) Cetăţenii au dreptul să se adreseze autorităţilor publice prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor.

(2)Organizaţiile legal constituite au dreptul sa adreseze petiţii exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintă.

(3)Exercitarea dreptului de petiţionare este scutită de taxa.

(4)Autorităţile publice au obligaţia sa răspundă la petiţii în termenele şi în condiţiile stabilite potrivit legii."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea retine ca, în privinta criticii referitoare la liberul acces la justiţie, Plenul Curţii Constituţionale a statuat, prin Decizia nr. 1/1994, ca liberul acces la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte actul de justiţie. S-a considerat ca legiuitorul are competenţa exclusiva de a stabili regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, soluţie ce rezultă din dispoziţiile constituţionale ale art. 125 alin. (3), potrivit cărora "Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege". În considerentele aceleiaşi decizii se retine ca, pentru situaţii deosebite, legiuitorul poate stabili reguli speciale de procedura, precum şi modalităţi de exercitare a drepturilor procesuale, astfel încât liberul acces la justiţie sa nu fie afectat.

Asa fiind, Curtea constata ca instituţia prescripţiei, în general, şi termenele în raport cu care îşi produce efectele aceasta nu pot fi considerate de natura sa ingradeasca accesul liber la justiţie, finalitatea lor fiind, dimpotriva, de a-l facilita, prin asigurarea unui climat de ordine, indispensabil exercitării în condiţii optime a acestui drept constituţional, prevenindu-se eventualele abuzuri şi limitându-se efectele perturbatoare asupra stabilitatii şi securităţii raporturilor juridice civile.

Exercitarea unui drept de către titularul sau nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigente, cărora li se subsumeaza şi instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibila. Departe de a constitui o negare a dreptului în sine, asemenea exigente dau expresie ordinii de drept, absolutizarea exerciţiului unui anume drept având consecinţa fie negarea, fie amputarea drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, cărora statul este ţinut să le acorde ocrotire, în egala măsura.

În condiţiile în care, potrivit principiului ca nimeni nu se poate apara invocand necunoaşterea legii ("nemo ignorare legem censetur"), titularul unui drept este prezumat ca a avut cunoştinţa de reglementarea care prevedea ca valorificarea dreptului sau se circumscrie unui anumit termen pe care, de altfel, în aceasta materie, legiuitorul l-a prelungit în doua randuri -, fără a înţelege sa îl respecte, acesta nu are decât a-şi imputa propriei lipse de diligenta consecinţele negative pe care este ţinut să le suporte şi catusi de puţin textului de lege criticat. Art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 recunoaşte dreptul titularului la exercitarea acţiunii în constatarea nulităţii absolute a actelor juridice de înstrăinare a imobilelor preluate în mod abuziv şi asigura posibilitatea de valorificare a acestuia în cadrul unui termen, impus de ratiuni sociale majore, respectiv de evitarea unor stări de incertitudine prelungite în ceea ce priveşte raporturile juridice civile, precum şi de asigurarea stabilitatii şi securităţii acestora, cu atât mai importante cu cat au ca obiect dreptul de proprietate.

Prin urmare, Curtea constata ca textul dedus controlului de constituţionalitate nu releva nici o contradictie cu prevederile art. 21 din Constituţie.

Pe de altă parte, Curtea retine ca, potrivit art. 47 din Constituţie, cetăţenii au dreptul să se adreseze autorităţilor publice prin petiţii care sunt scutite de taxe de timbru. Dreptul de petiţionare se concretizează în cereri, reclamaţii, sesizări şi propuneri în legătură cu rezolvarea unor probleme personale sau de grup, care nu presupun calea justiţiei, la care autorităţile au obligaţia de a răspunde în termenele şi condiţiile stabilite potrivit legii. În aceste condiţii sesizarea instanţelor judecătoreşti pentru valorificarea unui drept subiectiv nesocotit ori încălcat sau pentru realizarea unui interes care se poate obţine numai pe calea justiţiei nu este un aspect al dreptului de petiţionare, ci se circumscrie unor reguli specifice, proprii activităţii de judecată. În acest sens s-a pronunţat Curtea Constituţională prin mai multe decizii, de exemplu Decizia nr. 39/1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 179 din 27 iulie 1993.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Bartok Ana în Dosarul nr. 6.975/2002 al Judecătoriei Targu Mures.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 iulie 2003.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu

──────────────