Decizie nr. 433 din 26 martie 2009

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 104 alin. (1) lit. f) şi art. 122 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, art. 12 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, precum şi a prevederilor titlului VII din Codul civil, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Andree Prodcom" - S.R.L. în Dosarul nr. 1.761/94/2007/RJ al Judecătoriei Buftea.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca fiind inadmisibilă, deoarece autorul acesteia nu a formulat motive de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 21 noiembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 1.761/94/2007/RJ, Judecătoria Buftea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 104 alin. (1) lit. f) şi art. 122 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, art. 12 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, precum şi a prevederilor titlului VII din Codul civil. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Andree Prodcom" - S.R.L. într-o cauză ce are ca obiect o acţiune în evacuare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine, în esenţă, că textele de lege criticate creează un regim discriminatoriu între proprietatea publică şi proprietatea privată.

Judecătoria Buftea consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că preşedintele consiliului judeţean are drepturile şi obligaţiile stabilite de lege pentru îndeplinirea funcţiei pe care o exercită, iar printre acestea nu se numără luarea vreunei măsuri care să aducă atingere dreptului de proprietate sau libertăţii economice. Totodată, arată că instituirea unui regim mai restrictiv în privinţa bunurilor proprietate publică nu contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 16, 21, 44 şi 45.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că acestea nu încalcă principiul constituţional al egalităţii în drepturi a cetăţenilor, nu restrâng accesul liber la justiţie, ci reglementează atribuţiile consiliului judeţean, cadrul legal al administrării bunurilor din domeniul public şi contractul de locaţiune. Totodată, arată că prevederile criticate constituie expresia aplicării principiilor constituţionale în materia dreptului de proprietate, acestea reglementând materia administrării bunurilor aflate în proprietatea publică a statului. De asemenea, apreciază că dispoziţiile constituţionale ale art. 45 nu au incidenţă în prezenta cauză.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie:

–Prevederile art. 104 alin. (1) lit. f) şi art. 122 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, având următorul conţinut:

Art. 104 alin. (1) lit. f): "Preşedintele consiliului judeţean îndeplineşte, în condiţiile legii, următoarele categorii principale de atribuţii: [...]

f)alte atribuţii prevăzute de lege sau sarcini date de consiliul judeţean.";

Art. 122: "Toate bunurile aparţinând unităţilor administrativ-teritoriale sunt supuse inventarierii anuale. Consiliilor locale şi judeţene li se prezintă anual de către primar, respectiv de preşedintele consiliului judeţean, un raport asupra situaţiei gestionării bunurilor."

–Prevederile art. 12 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, având următorul conţinut: "(1) Bunurile din domeniul public pot fi date, după caz, în administrarea regiilor autonome, a prefecturilor, a autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, a altor instituţii publice de interes naţional, judeţean sau local.

(2)Darea în administrare se realizează, după caz, prin hotărâre a Guvernului sau a consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local.

(3)Titularul dreptului de administrare poate să posede, să folosească bunul şi să dispună de acesta, în condiţiile actului prin care i-a fost dat bunul în administrare. Dreptul de administrare va putea fi revocat numai dacă titularul său nu-şi exercită drepturile şi nu-şi execută obligaţiile născute din actul de transmitere.

(4)În litigiile privitoare la dreptul de administrare, în instanţă titularul acestui drept va sta în nume propriu. În litigiile referitoare la dreptul de proprietate asupra bunului, titularul dreptului de administrare are obLigaţia să arate instanţei cine este titularul dreptului de proprietate, potrivit prevederilor Codului de procedură civilă. Titularul dreptului de administrare răspunde, în condiţiile legii, pentru prejudiciile cauzate ca urmare a neîndeplinirii acestei obligaţii. De asemenea, neîndeplinirea acestei obligaţii poate atrage revocarea dreptului de administrare.

(5)În litigiile prevăzute la alin. (4), statul este reprezentat de Ministerul Finanţelor, iar unităţile administrativ-teritoriale, de către consiliile judeţene, de Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau de consiliile locale, care dau mandat scris, în fiecare caz, preşedintelui consiliului judeţean sau primarului. Acesta poate desemna un alt funcţionar de stat sau un avocat care să-l reprezinte în faţa instanţei.

(6)Dispoziţiile alin. (4) şi (5) sunt aplicabile şi în litigiile privitoare la dreptul de concesiune, închiriere sau la dreptul de proprietate asupra bunurilor concesionate sau închiriate."

–Prevederile titlului VII - "Despre contractul de locaţiune" din Cartea III - "Despre diferite moduri prin care se dobândeşte proprietatea" a Codului civil, care cuprinde: cap. I - "Dispoziţii generale" , cap. II - "Reguli comune la locaţiunea edificiilor şi a fondurilor rurale", cap. III - "Despre regulile particulare la închiriere", cap. IV - "Despre regulile particulare la arendare", secţiunea I - "Arendare pe bani" şi secţiunea a II-a -"Arendare pe fructe", cap. V - "Despre locaţiunea lucrărilor".

Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 44 privind garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate privată şi ale art. 45 privind libertatea economică.

Analizând motivele de neconstituţionalitate invocate, Curtea constată că acestea nu pot fi reţinute pentru următoarele considerente:

Astfel, în art. 1 din Legea nr. 215/2001 se reglementează regimul general al autonomiei locale, precum şi organizarea şi funcţionarea administraţiei publice locale. Printre autorităţile administraţiei publice locale se numără şi consiliul judeţean, ales în condiţiile legii, şi care coordonează activitatea consiliilor comunale, orăşeneşti şi municipale. Consiliul judeţean îndeplineşte atribuţii privind gestionarea patrimoniului judeţului, potrivit art. 91 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 215/2001 şi, în exercitarea acestor atribuţii, acesta hotărăşte modul de administrare, concesionare sau închiriere a bunurilor proprietate publică a judeţului, precum şi a serviciilor publice de interes judeţean, precum şi vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată a judeţului, în condiţiile legii. Totodată, preşedintele consiliului judeţean, având calitatea de ales local, în asigurarea liberului exerciţiu al mandatului, îndeplineşte o funcţie de autoritate publică şi răspunde în faţa alegătorilor de buna funcţionare a administraţiei publice judeţene. Potrivit prevederilor art. 104 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 215/2001, preşedintele consiliului judeţean îndeplineşte, în condiţiile legii, alte atribuţii sau sarcini date de consiliul judeţean, de vreme ce, potrivit art. 103 din aceeaşi lege, preşedintele asigură respectarea, printre altele, a hotărârilor acestuia, punerea în aplicare a legilor, cu respectarea dispoziţiilor Constituţiei.

Curtea reţine, totodată, că prevederile art. 12 din Legea nr. 213/1998 reprezintă o transpunere a dispoziţiilor constituţionale ale art. 136 alin. (4) potrivit cărora "Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiţiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică."

În fine, în legătură cu invocarea încălcării dispoziţiilor art. 16, 21, 44 şi 45 din Constituţie, Curtea constată că acestea sunt cuprinse în Titlul II din Constituţie "Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale", care îi priveşte pe cetăţeni, iar nu autorităţile administraţiei publice locale. Or, în cauză, textele de lege criticate dispun atât cu privire la consiliul judeţean, ca autoritate a administraţiei publice locale, cât şi cu privire la regimul juridic al bunurilor din proprietatea publică, astfel că dispoziţiile din Constituţie menţionate nu au incidenţă în cauză.

Cât priveşte prevederile titlului VII din Codul civil, Curtea constată că acestea reprezintă dreptul comun în materia contractului de locaţiune, în acord cu dispoziţiile constituţionale invocate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 104 alin. (1) lit. f) şi art. 122 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, art. 12 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, precum şi a prevederilor titlului VII din Codul civil, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Andree Prodcom" - S.R.L. în Dosarul nr. 1.761/94/2007/RJ al Judecătoriei Buftea.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 martie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu