Decizie nr. 161 din 8 februarie 2011

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 84 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, excepţie ridicată de Universitatea "Aurel Vlaicu" din Arad în Dosarul nr. 4.709/108/2008 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 18 februarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 4.709/108/2008, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 84 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, excepţie ridicată de Universitatea "Aurel Vlaicu" din Arad.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că, prin impunerea unui anumit număr de studenţi în grupă, nu se asigură calitatea în învăţământ, deoarece calitatea învăţământului este dată de calitatea resurselor umane implicate, de baza materială şi de nivelul pregătirii didactice a absolvenţilor. Calitatea prestaţiei unui cadru didactic nu este dată de numărul de studenţi, ci, astfel cum a statuat şi Curtea Constituţională în Decizia nr. 30/1998, de calificarea profesională, experienţa didactică şi seriozitatea cu care fiecare profesor îşi realizează menirea. Restricţia prevăzută de textul criticat nu ar trebui aplicată tuturor universităţilor din ţară, deoarece dezvoltarea, dotarea materială şi umană a acestora diferă. Astfel ar trebui lăsată la latitudinea universităţii, în baza autonomiei universitare garantate de Constituţie, alegerea numărului de studenţi ai grupei de studii şi ai subgrupei de studii pentru aplicaţii şi lucrări practice. De asemenea, textul criticat contravine şi prevederilor art. 53 din Legea fundamentală.

Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului arată că, deşi Legea fundamentală a consacrat prin art. 32 alin. (6) principiul autonomiei universitare fără să definească această noţiune, autonomia universitară nu înseamnă independenţa instituţiilor de învăţământ superior. De asemenea, acest principiu nu implică existenţa unei autonomii de reglementare şi de decizie a instituţiilor de învăţământ superior în afara cadrului legal, în condiţiile în care art. 32 alin. (5) din Legea fundamentală dispune că învăţământul de toate gradele se desfăşoară în condiţiile legii. În acest context, rezultă că legiuitorul constituant a lăsat legiuitorului ordinar libertatea de a stabili elementele autonomiei universitare şi condiţiile în care aceasta se exercită.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 84 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 16 iulie 1997, cu următorul conţinut: "Formaţiunile de studiu şi dimensiunile acestora se stabilesc de senatele universitare, la propunerea consiliilor facultăţilor, în următoarele condiţii:

a)în învăţământul universitar: grupa de studii cuprinde în medie 20 de studenţi, dar nu mai puţin de 13 şi nu mai mult de 25; subgrupa de studii pentru aplicaţii şi lucrări practice cuprinde în medie 10 studenţi, dar nu mai puţin de 7 şi nu mai mult de 13;".

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 32 alin. (6) referitoare la autonomia universitară.

Referitor la obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele: în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011 a fost publicată Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011. Potrivit art. 361 alin. (2), la data intrării în vigoare a Legii nr. 1/2011 se abrogă Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 16 iulie 1997, cu modificările şi completările ulterioare. De asemenea, potrivit art. 361 alin. (1) din Legea nr. 1/2011, aceasta intră în vigoare la 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României. Referitor la modul de calcul al termenului de intrare în vigoare, Curtea reţine că, potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, "Termenul de 3 zile se calculează pe zile calendaristice, începând cu data publicării în Monitorul Oficial al României, şi expiră la ora 24,00 a celei de-a treia zi de la publicare". De asemenea, Curtea constată că regulile aplicabile modului de calcul al termenului de 3 zile se aplică mutatis mutandis tuturor termenelor de intrare în vigoare prevăzute de legile şi ordonanţele emise de Guvern în baza unei legi speciale de abilitare. Aşa fiind, Curtea constată că termenul de 30 de zile prevăzut pentru intrarea în vigoare a Legii nr. 1/2011 a expirat la ora 24,00 a zilei de 8 februarie 2011, legea educaţiei naţionale intrând în vigoare la data de 9 februarie 2011. Astfel, Curtea constată că apariţia noii legi a educaţiei nu are nicio înrâurire asupra prezentei excepţii de neconstituţionalitate, obiectul acesteia constituindu-l dispoziţiile art. 84 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic.

În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 84 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Astfel, referitor la principiul autonomiei universitare reglementat de dispoziţiile constituţionale ale art. 32 alin. (6), Curtea constată că s-a mai pronunţat în privinţa unor probleme ridicate de acest concept. Astfel, prin Decizia nr. 23 din 20 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 21 februarie 2005, Curtea a reţinut că Legea fundamentală a consacrat prin art. 32 alin. (6) principiul autonomiei universitare, fără să definească însă această noţiune, de unde, văzând şi prevederile alin. (5) ale aceluiaşi articol, în conformitate cu care învăţământul de toate gradele se desfăşoară în condiţiile legii, rezultă că legiuitorul constituant a lăsat legiuitorului ordinar libertatea de a stabili elementele autonomiei universitare şi condiţiile în care aceasta se exercită.

De asemenea, prin Decizia nr. 1.646 din 16 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 16 februarie 2011, Curtea a statuat, referitor la critica privind încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 32 alin. (6), că principiul autonomiei universitare este garantat, legiuitorul constituant consacrându-l ca o componentă a dreptului la învăţătură. Acest principiu presupune un conţinut vast, ce include normele, procedurile şi standardele interne ale fiecărei universităţi, cu respectarea limitelor impuse de legislaţia în vigoare, prin care acestea tind să definească şi să individualizeze rolul lor în cadrul comunităţii. Autonomia universitară se poate exercita doar cu condiţia asumării răspunderii publice, care obligă orice instituţie de învăţământ superior să asigure eficienţă managerială.

De asemenea, prin aceeaşi decizie, Curtea Constituţională a constatat că autonomia universitară presupune respectarea standardelor legale de calitate, şi nu a standardelor proprii. Nimic nu împiedică instituţiile furnizoare de educaţie ca, în condiţiile legii, să îşi diversifice specializările ori oferta educaţională şi să instituie standarde proprii de calitate superioară celor legale, fără să contravină acestora.

Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea constată că stabilirea prin textul criticat a numărului minim/maxim de studenţi ce pot face parte din formaţiunile de studiu (grupa de studii; subgrupa de studii pentru aplicaţii şi lucrări practice) nu contravine principiului autonomiei universitare. Este adevărat că principiul autonomiei universitare dă dreptul comunităţii universitare să îşi stabilească misiunea proprie, strategia instituţională, structura, activităţile, organizarea şi funcţionarea proprie, gestionarea resurselor materiale şi umane, dar toate acestea trebuie realizate cu respectarea strictă a legislaţiei în vigoare, în limitele şi condiţiile impuse de aceasta.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 84 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, excepţie ridicată de Universitatea "Aurel Vlaicu" din Arad în Dosarul nr. 4.709/108/2008 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 februarie 2011.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Mariţiu