Lege nr. 488 din 28 decembrie 2006

Parlamentul României adopta prezenta lege.

Articolul I

Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 27 octombrie 2000, cu modificările şi completările ulterioare, se modifica şi se completează după cum urmează:

1.Articolul 1 va avea următorul cuprins:

Art. 1. – (1) Prezenta lege instituie regimul juridic al bunurilor aparţinând patrimoniului cultural naţional mobil, ca parte a patrimoniului cultural naţional, şi reglementează activităţile specifice de protejare a acestora.

(2)Patrimoniul cultural naţional cuprinde ansamblul bunurilor identificate ca atare, indiferent de regimul de proprietate asupra acestora, care reprezintă o mărturie şi o expresie a valorilor, credinţelor, cunoştinţelor şi traditiilor aflate în continua evoluţie; cuprinde toate elementele rezultate din interactiunea, de-a lungul timpului, între factorii umani şi cei naturali.

2.Articolul 2 va avea următorul cuprins:

Art. 2. – (1) Statul garantează proprietatea şi asigura, potrivit legii, protejarea bunurilor care fac parte din patrimoniul cultural naţional mobil.

(2)Exercitarea dreptului de proprietate şi a altor drepturi reale, precum şi a dreptului de administrare asupra unui bun din patrimoniul cultural naţional mobil este supusă reglementărilor prezentei legi.

(3)Statul asigură, potrivit legii, baza materială şi resursele financiare necesare pentru protejarea patrimoniului cultural naţional mobil.

(4)În sensul prezentei legi, prin protejarea patrimoniului cultural naţional mobil se înţelege ansamblul de măsuri având caracter ştiinţific, juridic, administrativ, financiar, fiscal şi tehnic, menite să asigure identificarea, cercetarea, inventarierea, clasarea, conservarea, asigurarea securităţii, întreţinerea, prepararea, restaurarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural naţional mobil, în vederea asigurării accesului democratic la cultura şi a transmiterii acestui patrimoniu generaţiilor viitoare.

(5)Protejarea patrimoniului cultural naţional mobil este realizată prin intermediul autorităţilor administraţiei publice, al unor instituţii specializate, cum sunt muzeele, colectiile publice, casele memoriale, arhivele şi bibliotecile, al cultelor religioase şi instituţiilor ecleziastice, precum şi al organizaţiilor neguvernamentale cu activitate în domeniu.

3.Articolul 3 va avea următorul cuprins:

Art. 3. – (1) Patrimoniul cultural naţional mobil este alcătuit din bunuri cu valoare istorica, arheologică, documentara, etnografica, artistică, ştiinţifică şi tehnica, literară, cinematografica, numismatica, filatelica, heraldica, bibliofila, cartografica şi epigrafica, reprezentând mărturii materiale ale evoluţiei mediului natural şi ale relaţiilor omului cu acesta, ale potenţialului creator uman şi ale contribuţiei româneşti, precum şi a minorităţilor naţionale la civilizatia universala.

(2)Bunurile care alcătuiesc patrimoniul cultural naţional mobil sunt:

1.bunuri arheologice şi istorico-documentare, precum:

a)descoperirile arheologice terestre şi subacvatice, unelte, ceramica, inscripţii, monede, sigilii, bijuterii, piese de vestimentatie şi harnasament, arme, însemne funerare, cu excepţia esantioanelor de materiale de construcţie, materiale din situri, care constituie probe arheologice pentru analize de specialitate;

b)elemente provenite din dezmembrarea monumentelor istorice;

c)mărturii materiale şi documentare privind istoria politica, economică, socială, militară, religioasă, ştiinţifică, artistică, sportiva sau din alte domenii;

d)manuscrise, incunabule, cărţi rare şi cărţi vechi, cărţi cu valoare bibliofila;

e)documente şi tiparituri de interes social: documente de arhiva, harti şi alte materiale cartografice;

f)obiecte cu valoare memorialistica;

g)obiecte şi documente cu valoare numismatica, filatelica, heraldica: monede, ponduri, decoraţii, insigne, sigilii, brevete, mărci poştale, drapele şi stindarde;

h)piese epigrafice;

i)fotografii, clisee fotografice, filme, înregistrări audio şi video;

j)instrumente muzicale;

k)uniforme militare şi accesorii ale acestora;

l)obiecte cu valoare tehnica;

2.bunuri cu semnificaţie artistică, precum:

a)opere de arta plastica: pictura, sculptura, grafica, desen, gravura, fotografie şi altele;

b)opere de arta decorativa şi aplicată din sticlă, ceramica, metal, lemn, textile şi alte materiale, podoabe;

c)obiecte de cult: icoane, broderii, orfevrarie, mobilier şi altele;

d)proiecte şi prototipuri de design;

e)materiale primare ale filmelor artistice, documentare şi de animatie;

f)monumente de for public, componente artistice expuse în aer liber;

3.bunuri cu semnificaţie etnografica, precum:

a)unelte, obiecte de uz casnic şi gospodăresc;

b)piese de mobilier;

c)ceramica;

d)textile, piese de port, pielarie;

e)alte obiecte din metal, lemn, os, piatra, sticlă;

f)obiecte de cult;

g)podoabe;

h)ansambluri de obiecte etnografice;

i)monumente din muzeele etnografice în aer liber;

4.bunuri de importanţa ştiinţifică, precum:

a)specimene rare şi colecţii de zoologie, botanica, mineralogie şi anatomie;

b)trofee de vanat;

5.bunuri de importanţa tehnica, precum:

a)creatii tehnice unicat;

b)raritati, indiferent de marca;

c)prototipurile aparatelor, dispozitivelor şi maşinilor din creaţia curenta;

d)creatii tehnice cu valoare memoriala;

e)realizari ale tehnicii populare;

f)matrite de compact-discuri, de CD-ROM, de DVD şi altele asemenea.

4.Articolul 4 va avea următorul cuprins:

Art. 4. – Bunurile aparţinând patrimoniului cultural naţional mobil fac parte, în funcţie de importanţa sau de semnificatia lor istorica, arheologică, documentara, etnografica, artistică, ştiinţifică şi tehnica, literară, cinematografica, numismatica, filatelica, heraldica, bibliofila, cartografica şi epigrafica, de vechimea, unicitatea sau raritatea lor, din:

a)tezaurul patrimoniului cultural naţional mobil, denumit în continuare tezaur, alcătuit din bunuri culturale de valoare excepţionala pentru umanitate;

b)fondul patrimoniului cultural naţional mobil, denumit în continuare fond, alcătuit din bunuri culturale cu valoare deosebită pentru România.

5.La articolul 6, alineatele (1) şi (3) vor avea următorul cuprins:

Art. 6. – (1) Ministerul Culturii şi Cultelor şi Comisia Naţionala a Muzeelor şi Colectiilor coordonează activităţile specifice din domeniul patrimoniului cultural naţional mobil.

....................................................................

(3)Ministerul Culturii şi Cultelor reprezintă statul român în relaţiile interne şi internaţionale care au ca obiect patrimoniul cultural naţional mobil.

6.Articolul 8 va avea următorul cuprins:

Art. 8. – Autorităţile publice, proprietarii, titularii altor drepturi reale, precum şi titularii dreptului de administrare asupra bunurilor ce fac parte din patrimoniul cultural naţional mobil au obligaţia de a le proteja împotriva oricăror acte comisive sau omisive care pot duce la degradarea, distrugerea, pierderea, sustragerea sau exportul ilegal al acestora.

7.Titlul capitolului II va avea următorul cuprins:

Capitolul IICercetarea, inventarierea şi clasarea

8.Articolul 9 va avea următorul cuprins:

Art. 9. – Activitatea de cercetare, desfăşurată de cercetatorii ştiinţifici în instituţii publice specializate, deţinătoare de bunuri care fac parte din patrimoniul cultural naţional mobil, are ca obiect cercetarea, dezvoltarea şi valorificarea ştiinţifică a patrimoniului cultural naţional mobil, în principal a celui deţinut de instituţia respectiva.

9.Articolul 10 va avea următorul cuprins:

Art. 10. – În sensul prezentei legi, prin clasare se înţelege procedura de stabilire a bunurilor culturale mobile care fac parte din categoriile juridice ale patrimoniului cultural naţional mobil, tezaur şi fond.

10.La articolul 11 punctul 1, literele a) şi e) vor avea următorul cuprins:

a)pentru bunurile culturale mobile aflate în proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale şi administrate de instituţii publice, regii autonome, companii naţionale, societăţi naţionale sau alte societăţi comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar;

....................................................................

e)pentru bunurile culturale mobile descoperite intamplator ori în cadrul unor cercetări arheologice, etnologice, paleontologice sau geologice;.

11.La articolul 11 punctul 1, după litera h) se introduc doua noi litere, literele i) şi j), cu următorul cuprins:

i)pentru bunurile culturale mobile ce urmează a fi restaurate;

j)pentru bunurile culturale mobile ce fac obiectul declanşării unei cercetări penale.

12.Articolul 13 va avea următorul cuprins:

Art. 13. – (1) Instituţiile publice deţinătoare de bunuri culturale mobile aparţinând patrimoniului cultural naţional mobil au obligaţia de a inventaria aceste bunuri, atât analitic, prin fişa standard, conform normelor emise de Ministerul Culturii şi Cultelor, cat şi sinoptic, prin banca de date, conţinând şi arhiva imagistica.

(2)Autorităţile publice în subordinea cărora funcţionează instituţiile deţinătoare de bunuri aparţinând patrimoniului cultural naţional mobil au obligaţia de a asigura resursele financiare necesare, în vederea inventarierii informatizate a bunurilor.

(3)Bunurile culturale aflate în colectiile administrate de instituţiile specializate, de culte şi de instituţiile ecleziastice sunt inventariate potrivit prevederilor prezentei legi.

13.La articolul 14, alineatele (1) şi (2) vor avea următorul cuprins:

Art. 14. – (1) Ministerul Culturii şi Cultelor comunică, în scris, proprietarului, titularului altor drepturi reale sau, după caz, titularului dreptului de administrare ordinul de clasare, în termen de 10 zile de la aprobare.

(2)Ministerul Culturii şi Cultelor eliberează, pentru fiecare bun clasat, un certificat de clasare şi fişa standard a obiectului.

14.Articolul 15 va avea următorul cuprins:

Art. 15. – (1) Clasarea are ca efect înscrierea bunurilor culturale mobile în Inventarul patrimoniului cultural naţional mobil, în una dintre cele două categorii, tezaur sau fond.

(2)Inventarul patrimoniului cultural naţional mobil, întocmit pe baza ordinelor privind bunurile culturale mobile clasate, centralizarea, evidenta informatizata şi administrarea documentelor care au stat la baza întocmirii acestuia se efectuează de Institutul de Memorie Culturală.

(3)Datele privind patrimoniul cultural naţional mobil, cu excepţia listei cuprinzând bunurile culturale mobile şi imaginea acestora, nu au destinaţie publică, fără acordul proprietarilor bunurilor.

(4)Date privind patrimoniul cultural naţional mobil pot fi furnizate, la cerere, de Institutul de Memorie Culturală instituţiilor specializate, cercetatorilor şi altor experţi şi specialişti acreditaţi, în vederea desfăşurării unor activităţi specifice de identificare şi cercetare. Valorificarea datelor astfel dobândite poate fi facuta numai cu consimţământul deţinătorului. Comunicarea publică a datelor de identificare a proprietarului se poate face numai cu acordul prealabil al acestuia.

(5)Informaţiile cuprinse în inventarul prevăzut la alin. (1) pot fi furnizate organelor de poliţie, organelor de urmărire penală şi instanţelor judecătoreşti, numai pentru soluţionarea unor cauze, în directa legătură cu respectivele bunuri culturale mobile clasate şi numai cu respectarea prevederilor legale în materie.

15.Articolul 17 va avea următorul cuprins:

Art. 17. – În timpul desfăşurării procedurii de clasare din oficiu a unui bun cultural mobil, acesta se afla sub regimul de protecţie prevăzut, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, pentru bunurile clasate în tezaur.

16.La articolul 19, alineatul (3) va avea următorul cuprins:

(3)Ordinul de declasare este luat în evidenta Inventarului patrimoniului cultural naţional mobil, procedându-se la radierea bunului respectiv din inventarul prevăzut la art. 15 alin. (1).

17.După articolul 19 se introduce un nou articol, articolul 19^1, cu următorul cuprins:

Art. 19^1. – Trecerea unui bun cultural mobil dintr-o categorie a patrimoniului cultural naţional mobil în alta se poate face numai cu respectarea aceloraşi proceduri prevăzute pentru clasare.

18.La articolul 21, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

Art. 21. – (1) Ordinul de clasare, de declasare sau de trecere dintr-o categorie în alta a patrimoniului cultural naţional a unui bun cultural mobil poate fi contestat de proprietarul sau de titularul dreptului de administrare la Ministerul Culturii şi Cultelor, în termen de 30 de zile de la comunicare.

19.După articolul 21 se introduce un nou articol, articolul 21^1, cu următorul cuprins:

Art. 21^1. – (1) Bunurile culturale mobile proprietate publică, aflate în patrimoniul unor companii naţionale, societăţi naţionale sau altor societăţi comerciale cu capital integral ori majoritar de stat, care se privatizează, vor fi supuse procedurii de clasare înainte de declanşarea procesului de privatizare.

(2)Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului sau, după caz, autoritatea publică centrala ori locală care privatizează o persoană juridică din cele prevăzute la alin. (1) are obligaţia de a anunta, cu 30 de zile înainte, declanşarea procedurii de privatizare, în scris, serviciului public deconcentrat al Ministerului Culturii şi Cultelor în a cărui raza teritorială îşi are sediul societatea.

(3)În termen de 10 zile de la data înregistrării comunicării prevăzute la alin. (2), serviciul public deconcentrat al Ministerului Culturii şi Cultelor va verifica la persoana juridică în curs de privatizare bunurile culturale mobile susceptibile de a fi clasate şi, dacă va fi cazul, va declansa procedura de clasare.

(4)Bunurile culturale mobile clasate ca urmare a situaţiei prevăzute în prezentul articol vor fi date în administrarea unei instituţii publice specializate, desemnate de Comisia Naţionala a Muzeelor şi Colectiilor.

20.La articolul 22 alineatul (2), litera b) va avea următorul cuprins:

b)sa încredinţeze executarea lucrărilor de restaurare exclusiv restauratorilor acreditaţi de Comisia Naţionala a Muzeelor şi Colectiilor.

21.La articolul 22, alineatul (4) va avea următorul cuprins:

(4)Fac excepţie de la prevederile alin. (1) lit. e) proprietarii, persoane fizice şi juridice de drept privat, care pot permite, în condiţii contractuale, cu respectarea normelor de conservare şi restaurare a bunurilor culturale mobile clasate, utilizarea bunurilor culturale mobile clasate, în fond la organizarea de spectacole, parade ale modei şi ca recuzita teatrala şi cinematografica.

22.La articolul 24, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

Art. 24. – (1) Instituţiile publice au obligaţia să permită accesul experţilor şi specialiştilor acreditaţi, precum şi al cercetatorilor la bunurile culturale mobile deţinute în administrare, pentru efectuarea de studii şi lucrări de specialitate, în condiţii convenite de comun acord.

23.La articolul 27, alineatele (1)-(4) vor avea următorul cuprins:

Art. 27. – (1) Lucrările de conservare şi restaurare a bunurilor culturale mobile clasate se efectuează numai de către conservatori şi restauratori acreditaţi, pe baza unui contract încheiat potrivit dispoziţiilor dreptului comun.

(2)Acreditarea conservatorilor şi restauratorilor care efectuează lucrări de conservare şi restaurare a bunurilor culturale mobile clasate se face de Comisia Naţionala a Muzeelor şi Colectiilor, potrivit normelor de acreditare a conservatorilor şi restauratorilor.

(3)Pe baza acreditării obţinute, Ministerul Culturii şi Cultelor eliberează conservatorilor şi restauratorilor certificate de libera practica, potrivit normelor de acreditare a conservatorilor şi restauratorilor.

(4)Laboratoarele şi atelierele care efectuează lucrări de conservare şi restaurare a bunurilor culturale mobile clasate funcţionează pe baza unei autorizaţii eliberate de Ministerul Culturii şi Cultelor, cu avizul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colectiilor, potrivit normelor privind autorizarea laboratoarelor şi a atelierelor de conservare şi restaurare.

24.Articolul 34 se abroga.

25.La articolul 35, alineatele (1) şi (2) vor avea următorul cuprins:

Art. 35. – (1) Vânzarea publică a bunurilor culturale mobile aflate în proprietate privată sau intermedierea vânzării se efectuează numai prin operatori economici autorizaţi, cu respectarea prevederilor prezentei legi.

(2)Autorizarea operatorilor economici prevăzuţi la alin. (1) se face de Ministerul Culturii şi Cultelor, cu avizul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colectiilor, cu respectarea normelor privind comerţul cu bunuri culturale mobile.

26.La articolul 37, alineatul (4) va avea următorul cuprins:

(4)Exportul temporar pentru bunurile culturale mobile clasate în tezaur, indiferent de proprietar sau de titularul dreptului de administrare, va fi avizat de Comisia Naţionala a Muzeelor şi Colectiilor şi va fi aprobat de ministrul culturii şi cultelor.

27.La articolul 40, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

Art. 40. – (1) Bunurile culturale mobile clasate în fond, aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat, pot fi exportate definitiv, numai în cadrul unui schimb de bunuri culturale, cu valoare şi semnificaţie comparabile, care pot constitui unicate sau raritati pentru patrimoniul muzeal din România.

28.La articolul 40^1, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

Art. 40^1. – (1) Prin derogare de la prevederile art. 38 alin. (1), bunurile culturale mobile clasate în fond, aflate în domeniul privat al statului, respectiv al judeţelor, municipiilor, oraşelor sau comunelor, pot fi exportate definitiv, numai în cadrul unui schimb de bunuri culturale de aceeaşi importanţa şi semnificaţie culturală şi numai în cazuri cu totul excepţionale, în care prevalează interesul istoric, ştiinţific ori cultural.

29.După articolul 44 se introduce un nou articol, articolul 44^1, cu următorul cuprins:

Art. 44^1. – (1) Bunurile culturale mobile clasate, aflate în proprietate publică, ce sunt scoase din funcţiune, pot fi valorificate de persoanele juridice de drept public deţinătoare, numai prin transmiterea cu titlu gratuit Ministerului Culturii şi Cultelor, pentru a fi repartizate instituţiilor publice specializate.

(2)Destructurarea, dezmembrarea sau, după caz, fragmentarea bunurilor prevăzute la alin. (1), în vederea scoaterii lor din funcţiune, este interzisă.

30.La articolul 45, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

Art. 45. – (1) Bunurile arheologice, epigrafice, numismatice, paleontologice sau geolitice, descoperite în cadrul unor cercetări sistematice cu scop arheologic ori geologic sau în cadrul unor cercetări arheologice de salvare ori având caracter preventiv, precum şi cele descoperite intamplator prin lucrări de orice natura, efectuate în locuri care fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice, conform art. 136 alin. (3) din Constituţia României, republicată, intră în proprietate publică, potrivit dispoziţiilor legale.

31.La articolul 46, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

Art. 46. – (1) Cercetările arheologice sistematice, precum şi cele preventive sau de salvare, efectuate de persoane juridice, sunt autorizate, coordonate şi controlate de Comisia Naţionala de Arheologie şi de Ministerul Culturii şi Cultelor, potrivit legislaţiei în domeniul protejării patrimoniului arheologic.

32.La articolul 47, alineatul (6) va avea următorul cuprins:

(6)Emiterea certificatului privind eliberarea de sarcina arheologică a unui teren, precum şi finanţarea cercetărilor arheologice preventive necesare, indiferent de regimul proprietăţii terenului, este obligatorie înaintea începerii oricăror lucrări care pot afecta situl şi se realizează potrivit prevederilor legislaţiei privitoare la protejarea patrimoniului arheologic.

33.La articolul 48, alineatele (2) şi (4) vor avea următorul cuprins:

(2)Primarul este obligat sa înştiinţeze serviciul public deconcentrat al Ministerului Culturii şi Cultelor, în termen de 72 de ore, cu privire la bunurile descoperite, luând totodată măsuri de paza şi de conservare a acestora.

....................................................................

(4)Autorii descoperirilor intamplatoare, care au predat, în condiţiile prevăzute la alin. (1), bunurile descoperite, au dreptul la o recompensa bănească de 30% din valoarea bunului, calculată în momentul acordării recompensei, iar, în cazul unor descoperiri arheologice de valoare excepţionala, se poate acorda şi o bonificaţie suplimentară de până la 15% din valoarea bunului.

34.Titlul capitolului VII va avea următorul cuprins:

Capitolul VIIFinanţarea activităţilor specifice de protejare a patrimoniului cultural naţional mobil

35.La articolul 49, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

Art. 49. – (1) Finanţarea activităţilor de descoperire, colectare, cercetare, expertizare, clasare, inventariere, depozitare, conservare, preparare, restaurare, protejare şi punere în valoare a bunurilor culturale mobile clasate, indiferent de proprietar, de titularii altor drepturi reale şi de titularii dreptului de administrare, se poate face de Ministerul Culturii şi Cultelor, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, Academia Română şi de alte instituţii publice, după caz, din venituri proprii şi din alocaţii bugetare.

36.Articolul 51 va avea următorul cuprins:

Art. 51. – (1) Descoperirea, colectarea, cercetarea, expertizarea, clasarea, inventarierea, depozitarea, conservarea, prepararea, restaurarea, protejarea, achiziţionarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural naţional mobil se realizează prin organisme şi instituţii specializate, care au competente generale şi speciale în domeniu, precum şi prin persoane fizice sau juridice, în condiţiile prezentei legi.

(2)Persoanele fizice, care nu deţin documente de atestare a calităţii de expert, emise de Ministerul Culturii şi Cultelor, dar care sunt autorizate ca expert tehnic de alte autorităţi ale administraţiei publice centrale, pot realiza expertize, în condiţiile prezentei legi, numai în baza acreditării prealabile a acestora, de către Comisia Naţionala a Muzeelor şi Colectiilor.

37.Articolul 52 va avea următorul cuprins:

Art. 52. – (1) Comisia Naţionala a Muzeelor şi Colectiilor este organismul ştiinţific consultativ şi de avizare în domeniu al Ministerului Culturii şi Cultelor şi este condusă de un preşedinte numit, prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, dintre specialiştii cu autoritate recunoscută în domeniu.

(2)Comisia Naţionala a Muzeelor şi Colectiilor este alcătuită din 21 de specialişti, numiţi prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, pe o perioadă de 4 ani, propuşi de:

a)preşedintele comisiei - 6 membri;

b)instituţiile publice specializate şi colectionarii de bunuri culturale mobile - 7 membri;

c)cultele, Academia Română şi instituţiile publice de învăţământ superior de profil - 7 membri.

(3)Comisia Naţionala a Muzeelor şi Colectiilor îşi desfăşoară activitatea pe baza unui regulament de organizare şi funcţionare, elaborat de membrii Comisiei şi aprobat prin ordin al ministrului culturii şi cultelor.

(4)Comisia Naţionala a Muzeelor şi Colectiilor se constituie din subcomisii pentru domeniile prevăzute la art. 3. Secretarul Comisiei şi secretarii subcomisiilor sunt numiţi din cadrul direcţiei de specialitate a Ministerului Culturii şi Cultelor. Subcomisiile funcţionează conform regulamentului Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colectiilor, prevăzut la alin. (3). Preşedinţii subcomisiilor sunt vicepreşedinţi ai Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colectiilor.

(5)Comisia Naţionala a Muzeelor şi Colectiilor poate alege ca membri de onoare specialişti din ţara sau din străinătate, personalităţi ştiinţifice de recunoaştere internationala din domeniul protejării patrimoniului cultural naţional mobil şi al muzeografiei, care sunt propuşi de preşedinte şi care sunt validati cu votul majorităţii simple a Comisiei.

(6)Cheltuielile de finanţare a Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colectiilor se efectuează din bugetul Ministerului Culturii şi Cultelor. Membrii Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colectiilor primesc o indemnizaţie lunară, pentru lunile în care aceasta se întruneşte, reprezentând 20% din salariul unui secretar de stat, la care se adauga decontarea cheltuielilor de participare la lucrările Comisiei.

38.După articolul 52 se introduce un nou articol, articolul 52^1, cu următorul cuprins:

Art. 52^1. – (1) Se înfiinţează 8 comisii zonale ale muzeelor şi colectiilor, ca organisme ştiinţifice descentralizate ale Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colectiilor.

(2)Atribuţiile, numărul, teritoriul de competenţa, organizarea şi funcţionarea comisiilor zonale ale muzeelor şi colectiilor sunt stabilite prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colectiilor.

(3)Comisiile zonale ale muzeelor şi colectiilor au câte 7 membri, iar preşedinţii acestora sunt membri ai Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colectiilor.

(4)Componenta comisiilor zonale ale muzeelor şi colectiilor se aproba prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. (5) Indemnizaţia lunară a fiecărui membru al unei comisii zonale, pentru lunile în care Comisia lucrează, reprezintă 20% din salariul unui secretar de stat, la care se adauga decontarea cheltuielilor de participare la lucrările Comisiei.

39.La articolul 58, literele b) şi d) vor avea următorul cuprins:

b)administrează bazele de date privind evidenta informatizata şi circulaţia bunurilor culturale mobile, precum şi Repertoriul Arheologic Naţional;

....................................................................

d)cercetează şi valorifica documentar, inclusiv prin publicare, informaţiile cuprinse în baza de date privind bunurile culturale mobile şi în Repertoriul Arheologic Naţional şi acorda asistenţa de specialitate, pe bază de contract, privind valorificarea documentar-ştiinţifică a informatiei deţinute, cu acordul proprietarilor şi cu avizul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colectiilor;.

40.La articolul 58, după litera f) se introduce o noua litera, litera g), cu următorul cuprins:

g)instituie, administrează şi publică pe internet, în baza informaţiilor furnizate de Ministerul Culturii şi Cultelor, Registrul bunurilor culturale distruse, dispărute, furate sau exportate ilegal.

41.Articolul 58^1 va avea următorul cuprins:

Art. 58^1. – Prezentul capitol reglementează restituirea de către statul român a bunurilor culturale care au părăsit ilegal teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, începând cu data de 1 ianuarie 1993, şi transpune prevederile Directivei 93/7/CEE a Consiliului din 15 martie 1993 privind restituirea bunurilor culturale ce au părăsit în mod ilegal teritoriul unui stat membru, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 074 din 27 martie 1993. Categoriile din care trebuie să facă parte bunurile culturale ce fac obiectul prezentului capitol sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege.

42.Articolul 58^2 va avea următorul cuprins:

Art. 58^2. – (1) În înţelesul prezentului capitol, prin bun cultural se înţelege, după caz, bunul care face parte din:

a)tezaur sau fond, fiind clasat în una dintre aceste categorii juridice înainte ori după părăsirea ilegala a teritoriului României;

b)tezaurul unui stat membru al Uniunii Europene, în conformitate cu legislaţia statului respectiv, fiind clasat în această categorie înainte ori după părăsirea ilegala a teritoriului unui stat membru al Uniunii Europene;

c)colectiile publice care figurează în patrimoniul şi în inventarele muzeelor, arhivelor şi fondurilor bibliotecilor din România sau din unul dintre statele membre ale Uniunii Europene;

d)patrimoniul şi inventarele cultelor religioase şi ale instituţiilor ecleziastice din România sau din unul dintre statele membre ale Uniunii Europene;

e)una dintre categoriile incluse în anexa la prezenta lege.

(2)În înţelesul prezentului capitol, colectiile publice desemnează colectiile care sunt proprietatea statelor membre ale Uniunii Europene, ale autorităţilor locale ori regionale din statele membre ale Uniunii Europene sau ale instituţiilor publice aflate pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, instituţii definite ca publice potrivit legislaţiei respectivului stat al Uniunii Europene, aceste instituţii fiind semnificativ finanţate ori în proprietatea statului respectiv sau în proprietatea autorităţilor locale ori regionale.

43.Articolul 58^3 va avea următorul cuprins:

Art. 58^3. – (1) În înţelesul prezentului capitol, părăsirea ilegala a teritoriului unui stat membru al Uniunii Europene desemnează, după caz:

a)ieşirea unui bun cultural de pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, cu încălcarea legislaţiei acestui stat în materie de protecţie a bunurilor culturale;

b)nerevenirea la sfârşitul unui export temporar legal sau orice încălcare a uneia dintre condiţiile acestui export temporar a unui bun cultural.

(2)În înţelesul prezentului capitol, prin posesor al bunului cultural care a părăsit ilegal teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene se înţelege persoana fizica sau juridică ce deţine, fizic, în nume propriu, respectivul bun cultural.

(3)În înţelesul prezentului capitol, prin deţinător al bunului cultural care a părăsit ilegal teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene se înţelege persoana fizica sau juridică ce deţine, fizic, respectivul bun cultural, în numele unei alte persoane fizice sau juridice, alta decât proprietarul de drept al bunului respectiv.

44.La articolul 58^4, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

Art. 58^4. – (1) Dacă în cadrul unei urmăriri penale, efectuată în condiţiile legii, sunt descoperite indicii ca un bun cultural, care se găseşte pe teritoriul statului român, a părăsit ilegal teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, Parchetul de pe lângă Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie notifica statului interesat, în condiţiile Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internationala în materie penală, cu modificările şi completările ulterioare.

45.Articolul 58^5 va avea următorul cuprins:

Art. 58^5. – (1) Orice stat membru al Uniunii Europene poate cere Parchetului de pe lângă Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie, în condiţiile Legii nr. 302/2004, cu modificările şi completările ulterioare, efectuarea de cercetări în vederea descoperirii locului unde se afla, precum şi a posesorului sau deţinătorului unui bun cultural determinat. Cererea trebuie să cuprindă date cu privire la descrierea bunului cultural care face obiectul cererii, precum şi informaţii cu privire la localizarea efectivă sau prezumtiva a bunului cultural.

(2)Dacă, în condiţiile alin. (1), bunul cultural este descoperit, Parchetul de pe lângă Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie notifica aceasta statului membru al Uniunii Europene, proprietar al bunului, iar procurorul solicita instanţei competente sa dispună măsuri privind transmiterea bunului cultural respectiv unei instituţii specializate, în vederea conservării, în condiţiile Legii nr. 302/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

46.La articolul 58^6, după alineatul (2) se introduc trei noi alineate, alineatele (3)-(5), cu următorul cuprins:

(3)Autorităţile române competente vor lua toate măsurile necesare pentru a preveni orice tentativa de a eluda procedura de restituire a bunului cultural care a părăsit ilegal teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene.

(4)Autorităţile române competente vor acţiona ca mediator între posesorul sau, după caz, deţinătorul bunului cultural care a părăsit ilegal teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene şi statul solicitant, în vederea restituirii bunului cultural respectiv, fără ca prin aceasta să se aducă atingere dreptului statului solicitant de a iniţia acţiune în instanţa, în vederea restituirii bunului cultural.

(5)Autorităţile române competente vor informa statul solicitant cu privire la iniţierea procedurii de restituire, în condiţii de siguranţă, a bunului cultural respectiv.

47.La articolul 58^7, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (4), cu următorul cuprins:

(4)Guvernul României, prin Ministerul Culturii şi Cultelor, va prezenta Comisiei Europene, o dată la 3 ani, un raport privind acţiunile introduse cu privire la restituirea bunurilor culturale care au părăsit ilegal teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene.

48.La articolul 58^12, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

Art. 58^12. – (1) Ministerul Culturii şi Cultelor poate cere oricărui stat, în condiţiile legii, efectuarea de cercetări în vederea descoperirii locului unde se afla, precum şi a identificarii posesorului sau deţinătorului unui anume bun cultural care a părăsit ilegal teritoriul României; cererea trebuie să cuprindă date cu privire la descrierea bunului cultural, precum şi informaţii cu privire la localizarea prezumtiva a bunului cultural în cauza.

49.La articolul 58^12, după alineatul (1) se introduc doua noi alineate, alineatele (1^1) şi (1^2), cu următorul cuprins:

(1^1)Acţiunea în restituirea bunului cultural care a părăsit ilegal teritoriul statului român poate fi introdusă de Ministerul Culturii şi Cultelor.

(1^2)Categoriile din care trebuie să facă parte bunurile culturale ce fac obiectul prezentului capitol sunt prevăzute în anexa la prezenta lege.

50.După articolul 58^12 se introduc trei noi articole, articolele 58^13 - 58^15, cu următorul cuprins:

Art. 58^13. – (1) Ministerul Culturii şi Cultelor ia măsuri pentru restituirea către statul reclamant a bunului cultural care a părăsit ilegal teritoriul acestuia, precum şi pentru efectuarea de către statul reclamant a plăţii despăgubirilor acordate de instanţa de judecată posesorului sau deţinătorului de buna-credinţa, precum şi instituţiei specializate care a efectuat cheltuielile privind conservarea bunului cultural.

(2)Ministerul Culturii şi Cultelor ia măsuri pentru revenirea în ţara a bunurilor culturale care au părăsit ilegal teritoriul statului român, precum şi pentru efectuarea de către statul român a părţii despăgubirilor acordate de instanţa de judecată posesorului sau deţinătorului bunului, precum şi instituţiei specializate care a efectuat cheltuielile privind conservarea bunului cultural.

Art. 58^14. – Ministerul Culturii şi Cultelor are dreptul la acţiune în regres împotriva persoanei responsabile de ieşirea ilegala a bunului cultural de pe teritoriul statului român, în cazul în care bunul cultural a fost recuperat, iar statul român a fost obligat la plata unor despăgubiri posesorului sau detentorului şi, după caz, instituţiei specializate care a efectuat cheltuielile privind conservarea materială a bunului cultural.

Art. 58^15. – Ministerul Culturii şi Cultelor va notifica autorităţilor competente ale statelor membre ale Uniunii Europene cu privire la recuperarea bunurilor culturale ce au părăsit ilegal teritoriul României.

51.La articolul 60 alineatul (1), literele g) şi h) vor avea următorul cuprins:

g)neîndeplinirea de către autorităţi a obligaţiilor ce le revin potrivit prevederilor art. 21^1 alin. (2);

h)înfiinţarea şi funcţionarea operatorilor economici specializaţi în comercializarea bunurilor culturale mobile, fără autorizarea Ministerului Culturii şi Cultelor, emisă potrivit art. 35 alin. (2);.

52.La articolul 60, alineatele (2)-(4) vor avea următorul cuprins:

(2)Contravenţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) se sancţionează cu amendă de la 2.000 lei la 10.000 lei.

(3)Contravenţiile prevăzute la alin. (1) lit. c)-f) se sancţionează cu amendă de la 4.000 lei la 20.000 lei.

(4)Contravenţiile prevăzute la alin. (1) lit. g)-r) se sancţionează cu amendă de la 6.000 lei la 24.000 lei.

53.La articolul 65, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

Art. 65. – (1) Executarea de copii, mulaje, tiraje postume sau facsimile de pe bunuri culturale mobile clasate, fără acordul scris al titularului dreptului de administrare ori al proprietarului, potrivit art. 26 alin. (1) sau (2), după caz, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă.

54.Articolul 66 va avea următorul cuprins:

Art. 66. – Executarea de falsuri ale bunurilor culturale mobile clasate, în scopuri comerciale sau în orice alte scopuri, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.

55.La articolul 69, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (4), cu următorul cuprins:

(4)Tentativa se pedepseşte.

56.Articolul 71 va avea următorul cuprins:

Art. 71. – Furnizarea de date confidenţiale privind patrimoniul cultural naţional mobil altor persoane fizice sau juridice decât cele prevăzute la art. 15 alin. (4) şi (5) constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amendă.

57.Articolul 72 va avea următorul cuprins:

Art. 72. – Trecerea unui bun cultural mobil dintr-o categorie juridică a patrimoniului cultural în alta, precum şi declasarea unui bun cultural mobil, fără respectarea procedurilor prevăzute la art. 19 şi 20, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amendă.

58.La articolul 73, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

Art. 73. – (1) Efectuarea de către persoanele fizice sau juridice neautorizate, conform art. 46, a unor detectii sau săpături în siturile arheologice constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi confiscarea detectoarelor.

59.Articolul 74 va avea următorul cuprins:

Art. 74. – Executarea de către persoanele fizice, fără acreditare şi certificat de libera practica, prevăzute la art. 27 alin. (2) şi (3), a unor lucrări de conservare sau de restaurare de bunuri culturale mobile clasate constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amendă.

60.Articolul 75 va avea următorul cuprins:

Art. 75. – Funcţionarea fără autorizaţia prevăzută la art. 27 alin. (4) a laboratoarelor sau atelierelor care executa lucrări de restaurare şi conservare a bunurilor culturale mobile clasate constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amendă.

61.Articolul 76 va avea următorul cuprins:

Art. 76. – Topirea sau modificarea, sub orice formă, a bunurilor culturale mobile clasate, care sunt deţinute cu orice titlu de Banca Naţionala a României, de Monetaria Statului sau de celelalte bănci constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.

62.La articolul 78, litera b) se abroga.

63.După articolul 86 se introduce o anexa cu următorul cuprins:

Anexa

CATEGORII DE BUNURI CULTURALE

ce pot face obiectul restituirii, respectiv al recuperării, în înţelesul cap. VIII^1 şi VIII^2

1.Obiecte arheologice mai vechi de 100 de ani, care provin din:

a)descoperiri şi săpături arheologice, terestre sau subacvatice;

b)situri arheologice;

c)colecţii arheologice.

2.Elemente provenite din dezmembrarea unui monument artistic, istoric sau religios, ce constituie parte integrantă din acesta, mai vechi de 100 de ani.

3.Picturi sau tablouri realizate integral de mana, în orice tehnica şi pe orice tip de suport.

4.Mozaicuri, altele decât cele incluse la pct. 1 sau la pct. 2, şi desene realizate integral de mana, în orice tehnica şi pe orice tip de suport.

5.Gravuri originale, stampe, serigrafii şi litografii, impreuma cu matritele şi primele exemplare imprimate ale acestora.

6.Producţii originale de arta statuara sau sculpturi şi copii executate prin acelaşi procedeu ca şi originalul, altele decât cele incluse la pct. 1.

7.Fotografii, filme şi negativele acestora.

8.Incunabule şi manuscrise, inclusiv harti şi partituri muzicale, ca exemplare individuale sau în colecţii.

9.Cărţi mai vechi de 100 de ani, ca exemplare izolate sau în colecţii.

10.Harti imprimate mai vechi de 200 de ani.

11.Arhive şi componente ale acestora, de orice tip, în orice tehnica, având elemente mai vechi de 50 de ani.

12.a) Colecţii şi specimene provenind din colecţii de zoologie, botanica, mineralogie sau anatomie.

b)Colecţii cu semnificaţie istorica, paleontologica, etnografica sau numismatica.

13.Mijloace de transport mai vechi de 75 de ani.

14.Orice alt bun cultural mobil neinclus în categoriile prevăzute la pct. 1-13, mai vechi de 50 de ani.

Articolul II

În cuprinsul Legii nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil, cu modificările şi completările ulterioare, sintagmele direcţia/direcţiile judeteana/judeţene pentru cultura şi patrimoniul cultural naţional şi direcţia/direcţiile judeteana/judeţene pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional, respectiv a municipiului Bucureşti, se vor înlocui cu sintagma servicii publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor.

Articolul III

În cuprinsul Legii nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil, cu modificările şi completările ulterioare, sintagma Laboratorul Naţional de Cercetare în Domeniul Conservării şi Restaurarii se înlocuieşte cu sintagma Institutul Naţional de Cercetare în Domeniul Conservării şi Restaurarii.

Articolul IV

Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 27 octombrie 2000, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o noua numerotare.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, în condiţiile art. 77 alin. (2), cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

BOGDAN OLTEANU

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

DORU IOAN TARACILA

Bucureşti, 28 decembrie 2006.

Nr. 488.