Decizie nr. 572 din 3 noiembrie 2005

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282^1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Radu Ciornei în Dosarul nr. 1.547/2005 al Tribunalului Iaşi.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 aprilie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 1.547/2005, Tribunalul Iaşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282^1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Radu Ciornei într-o cauză având ca obiect recursul împotriva unei sentinţe civile prin care s-a soluţionat o acţiune în revendicare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că prevederile art. 282^1 din Codul de procedură civilă contravin dispoziţiilor art. 16, 21 şi 129 din Constituţie. În acest sens arată că textul de lege criticat oferă instanţelor judecătoreşti posibilitatea de "a priva persoana care apelează la justiţie de calea de atac a apelului", încălcându-se astfel principiile egalităţii în drepturi, accesului liber la justiţie şi folosirii căilor de atac. Diferenţierea care se face între cauze având acelaşi obiect, privarea unei persoane care are un litigiu al cărui obiect este evaluat până la un miliard de lei inclusiv de a beneficia de aceleaşi căi de atac ca şi o persoană care are un litigiu al cărui obiect depăşeşte un miliard de lei, constituie o gravă încălcare a drepturilor consfinţite prin Legea fundamentală. Totodată, arată că în apel, rejudecându-se fondul, se pot administra probe, pe când în recurs, care este o cale extraordinară de atac, acestea nu pot fi administrate.

Tribunalul Iaşi apreciază că excepţia de neconstitu-ţionalitate este neîntemeiată. Astfel, dispoziţiile art. 282^1 din Codul de procedură civilă se aplică fără diferenţiere tuturor persoanelor aflate în ipoteza prevăzută de acesta, aşa încât nu se aduce atingere principiului egalităţii în drepturi prevăzut de art. 16 din Constituţie.

Pe de altă parte, în ceea ce priveşte critica potrivit căreia autorul este lipsit de accesul la un grad de jurisdicţie, încălcându-se astfel art. 129 din Constituţie, Tribunalul apreciază că Legea fundamentală nu consacră numărul gradelor de jurisdicţie ale unui proces, iar din coroborarea art. 129 cu art. 126 alin. (2) din Constituţie rezultă că stabilirea căilor de atac este de competenţa exclusivă a legiuitorului.

Aşa fiind, textul de lege criticat contribuie la urgentarea soluţionării cauzei, constituind o garanţie a aplicării principiului dreptului la un proces echitabil, reglementat de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că procedura de judecată în ansamblul său, inclusiv regimul căilor de atac, se întemeiază pe dispoziţiile constituţionale ale art. 126 alin. (2), care prevăd în mod expres că reglementarea competenţei şi a procedurii de judecată se face "numai prin lege", precum şi pe cele ale art. 129 din Constituţie care consacră dreptul la folosirea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, însă numai "în condiţiile legii".

Aşa fiind, arată că textul criticat nu reprezintă o încălcare a prevederilor constituţionale referitoare la realizarea drepturilor în justiţie, ci, dimpotrivă, reprezintă o expresie a aplicării acestora. De asemenea, apreciază că dispoziţiile procedurale deduse controlului de constituţionalitate nu creează discriminări între cetăţeni, fiind conforme cu prevederile art. 4 alin. (2) din Constituţie, precum şi cu cele ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Astfel, regimul juridic diferit instituit de legiuitor este determinat de deosebirea de situaţii care impune soluţii legislative diferite, în vederea asigurării celerităţii soluţionării cauzelor aflate pe rolul instanţelor. Ca atare, în măsura în care reglementarea criticată se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica este neîntemeiată. În final, în susţinerea punctului său de vedere, Guvernul invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, în deplin acord cu aceea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi anume Decizia nr. 226 din 18 mai 2004.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 282^1 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale. În acest sens arată că textul de lege criticat nu contravine art. 16 din Constituţie, întrucât reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare. De asemenea, consideră că instituirea unor reguli speciale privind exercitarea căilor de atac nu contravine prevederilor constituţionale ale art. 21 atât timp cât, potrivit art. 282^1 din Codul de procedură civilă, părţilor interesate le este asigurată posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva hotărârii judecătoreşti considerate defavorabilă. Legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi particulare de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac.

În acest sens, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 226 din 18 mai 2004.

Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor textului de lege criticat faţă de prevederile art. 129 din Constituţie, apreciază că exercitarea căilor de atac are loc în condiţiile legii, de unde rezultă libertatea legiuitorului de a institui şi de a reveni asupra reglementării unor căi de atac, desigur cu respectarea celorlalte norme şi principii ale Legii fundamentale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat de autorul acesteia, îl constituie dispoziţiile art. 282^1 din Codul de procedură civilă. În realitate, critica de neconstituţionalitate priveşte doar dispoziţiile alin. 1 al acestui articol, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 195/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004, dispoziţii care aveau următorul conţinut:

–Art. 282^1 alin. 1: "Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreţinere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilă, cât şi în materie comercială, acţiunile posesorii, cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege".

Ulterior datei la care Curtea Constituţională a fost sesizată, textul de lege criticat a fost modificat prin dispoziţiile art. I pct. 40 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, păstrându-se însă substanţa reglementării legale supuse controlului.

În prezent, textul de lege criticat are următorul conţinut:

–Art. 282^1 alin. 1: "Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreţinere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilă, cât şi în materie comercială, acţiunile posesorii, precum şi cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii şi în alte cazuri prevăzute de lege".

Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă dispoziţiile art. 16, 21 şi 129 din Constituţie, care au următorul conţinut:

–Art. 16: "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

(2)Nimeni nu este mai presus de lege.

(3)Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară. Statul român garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi.

(4)În condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autorităţile administraţiei publice locale".;

–Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.

(2)Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3)Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

(4)Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite".;

–Art. 129: "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Examinând excepţia, Curtea Constituţională constată că prevederile de lege ce fac obiectul controlului de constituţionalitate au mai fost criticate, în esenţă, sub aceleaşi aspecte şi prin raportare la aceleaşi principii din Constituţie.

Astfel, prin Decizia nr. 226 din 18 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 7 iunie 2004, Curtea a reţinut că "textul legal criticat nu conţine nici o dispoziţie discriminatorie, regimul juridic diferit [...] fiind determinat de deosebirea de situaţii care impune soluţii legislative diferite în vederea asigurării celerităţii soluţionării cauzelor aflate pe rolul instanţelor. Aşa fiind, cu privire la încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie", Curtea a constatat că, "în măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiată".

În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea art. 21 din Constituţie, cu acelaşi prilej, Curtea a statuat că "semnificaţia art. 21 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia accesul la justiţie nu poate fi îngrădit prin lege, este aceea că nu se poate exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale nici o categorie sau grup social. Însă legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi particulare de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac". În consecinţă, "instituirea unor reguli speciale privind exercitarea căilor de atac nu contravine [...] prevederilor constituţionale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiţie, atâta timp cât, potrivit celor prevăzute de art. 282^1 din Codul de procedură civilă, părţilor interesate le este asigurată posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva hotărârii judecătoreşti considerate defavorabilă".

De altfel, Curtea a reţinut că prin "art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia «Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege», şi art. 129, care prevede că, «împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii», se atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenţei şi procedurii de judecată, inclusiv a condiţiilor de exercitare a căilor de atac".

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele cuprinse în decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282^1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Radu Ciornei în Dosarul nr. 1.547/2005 al Tribunalului Iaşi.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu