Norme tehnice din 3 februarie 2006

Capitolul CAP. I

Exploatarea mijloacelor tehnice de protecţie civilă

1.1.Planificarea, organizarea şi realizarea exploatării

Articolul 1

Exploatarea mijloacelor tehnice de protecţie civilă cuprinde totalitatea activităţilor care privesc planificarea, organizarea şi folosirea legală şi corectă a acestora, stabilirea personalului abilitat pentru conducerea autovehiculelor de intervenţie şi definirea, clasificarea, raportarea, cercetarea accidentelor de circulaţie, precum şi a evenimentelor tehnice.

Articolul 2

Pentru asigurarea calităţii exploatării autovehiculelor, utilajelor, accesoriilor şi echipamentelor de intervenţie, autorităţile administraţiei publice centrale, instituţiile publice şi operatorii economici trebuie să îndeplinească, în principal, următoarele cerinţe:

a)nivelul corespunzător al pregătirii de specialitate a personalului tehnic;

b)executarea la timp, în volum complet şi de calitate a lucrărilor de întreţinere şi reparaţii, denumite în continuare lucrări de mentenanţă;

c)respectarea cu stricteţe a regulilor de prevenire a accidentelor de circulaţie şi a evenimentelor tehnice;

d)planificarea corectă şi evidenţa strictă a folosirii autovehiculelor şi utilajelor de intervenţie;

e)executarea de controale asupra stării tehnice şi de întreţinere a autovehiculelor, utilajelor, accesoriilor şi echipamentelor de intervenţie;

f)asigurarea condiţiilor corespunzătoare de depozitare a mijloacelor destinate intervenţiei în situaţii de urgenţă.

Articolul 3

Planificarea şi evidenţa exploatării au ca scop corelarea necesarului de kilometri pentru îndeplinirea misiunilor specifice cu normele anuale de rulaj şi cu cantităţile de carburanţi şi lubrifianţi la dispoziţie, optimizarea folosirii autovehiculelor şi constau în:

a)stabilirea necesarului anual de carburanţi-lubrifianţi şi de materiale de întreţinere;

b)stabilirea anuală şi lunară, pe bază de grafic, a autovehiculelor şi utilajelor la care urmează să se execute reviziile tehnice;

c)cunoaşterea stării tehnice şi de întreţinere a autovehiculelor şi utilajelor de intervenţie.

Articolul 4

Norma anuală de kilometri (ore) se repartizează lunar pe fiecare autovehicul şi utilaj de intervenţie, iar evidenţa consumului se ţine în planul de exploatare de către şeful compartimentului auto (similari).

Articolul 5

Datele privind funcţionarea autovehiculelor şi utilajelor de intervenţie şi consumul de carburanţi-lubrifianţi se înscriu în documentele de evidenţă a exploatării astfel:

a)în foaia de parcurs, care se completează conform prevederilor legale şi constituie documentul de bază la ieşirea autovehiculelor şi utilajelor de intervenţie din unitate şi la justificarea consumului de kilometri (ore) pe perioada pe care a fost emisă;

b)în planul de exploatare;

c)în carnetul de bord al autovehiculului sau al utilajului, care se completează lunar.

1.2.Personalul abilitat pentru conducerea autovehiculelor de intervenţie

Articolul 6

Autovehiculele vor fi conduse de personal autorizat care posedă permis de conducere corespunzător categoriei din care face parte autovehiculul. Aceştia vor lua în primire autovehiculele cu proces-verbal, la începutul fiecărui an calendaristic sau când situaţia impune. Personalul ce are în primire autovehicule le va exploata şi le va întreţine conform prevederilor prezentelor norme şi va purta întreaga responsabilitate privind modul de exploatare, întreţinere şi folosire a acestora.

Articolul 7

Pentru a exista garanţia exploatării normale şi corecte a autovehiculelor, personalul respectiv va fi verificat asupra cunoaşterii noţiunilor tehnice de bază, regulilor de circulaţie pe drumurile publice, precum şi asupra deprinderilor în conducerea auto.

1.3.Folosirea mijloacelor tehnice de protecţie civilă

Articolul 8

Mijloacele tehnice de protecţie civilă se folosesc numai în scopul pentru care sunt destinate conform prezentului normativ.

Articolul 9

Intrarea/ieşirea în/din cursă a autovehiculelor de intervenţie se menţionează de cei în drept în Registrul de intrare/ieşire în/din unitate a autovehiculelor.

Capitolul IIMentenanţa mijloacelor tehnice de protecţie civilă

2.1.Mentenanţa preventivă sistematică

Articolul 10

Mentenanţa preventivă sistematică este o formă a mentenanţei preventive şi se realizează prin activităţi de întreţinere, revizii şi reparaţii, constituite într-un plan tehnic de mentenanţă, specific fiecărui mijloc tehnic.

Articolul 11

Lucrările de mentenanţă preventivă au caracter obligatoriu, lucru ce implică urmărirea executării lor necondiţionat, la îndeplinirea normelor de timp.

Articolul 12

Activitatea de mentenanţă preventivă sistematică se organizează şi se desfăşoară pe bază de plan pentru toate categoriile de mijloace tehnice de protecţie civilă.

Articolul 13

Planul anual de mentenanţă se întocmeşte de către şeful serviciului logistic (similar) şi cuprinde reviziile tehnice de gradul 2, reviziile sezoniere, verificările tehnice semestriale şi anuale la accesorii, precum şi toate categoriile de reparaţii la mijloacele tehnice din dotare. Termenul de întocmire a planului anual de mentenanţă este data de 10 ianuarie a anului respectiv.

Articolul 14

(1)Pe baza planului anual se întocmesc planurile lunare de mentenanţă.

(2)În planul lunar de mentenanţă, care se întocmeşte de şeful de garaj, se trec toate categoriile de revizii şi reparaţii.

Articolul 15

La planificarea şi executarea reviziilor tehnice şi a reparaţiilor se va avea în vedere faptul că orice lucrare de categorie superioară substituie lucrarea de rang mai mic, peste care se suprapune (de exemplu, toate categoriile de revizii sunt substituite de orice reparaţie planificată; R.T.1 este substituită de R.T.2 etc.).

Articolul 16

Lucrările de mentenanţă preventivă sistematică la autovehiculele de intervenţie se execută la perioadele şi de către personalul indicate în tabelul nr. 1.

Tabelul nr. 1

Articolul 17

Înlocuirea uleiului din motor şi din celelalte agregate înainte de a se realiza norma de rulaj (durată) se poate face numai în cazul executării reparaţiilor capitale la acestea sau când se produc unele defecţiuni tehnice a căror consecinţă este pierderea uleiului ori degradarea acestuia (prin amestecarea cu apă, benzină, motorină, lichid antigel etc.).

Articolul 18

Înlocuirea elementelor filtrelor de aer, de ulei şi de combustibil, întreţinerea filtrelor de tip centrifugal din instalaţia de ungere a motoarelor, precum şi schimbarea uleiului din filtru de tip umed se efectuează conform prevederilor cărţilor tehnice ale autovehiculelor.

Articolul 19

Pe timpul rodajului, la autovehiculele noi ori reparate, schimbarea uleiului la toate agregatele se va face conform indicaţiilor date de uzinele constructoare, respectiv de atelierele reparatoare.

Articolul 20

La introducerea autospecialelor de intervenţie în atelier, pentru executarea reviziilor tehnice sau a reparaţiilor se face o constatare tehnică amănunţită, inclusiv prin probe de parcurs 10-15 km, în vederea precizării lucrărilor necesare.

Articolul 21

În termenul de garanţie al autovehiculelor de intervenţie, operaţiunile prevăzute în procedurile tehnice ale lucrărilor de mentenanţă se vor executa respectându-se interdicţiile în perioada de garanţie. Defecţiunile intervenite în termenul de garanţie se vor remedia conform reglementărilor legale în vigoare.

Articolul 22

Toate schimburile de ulei, reviziile tehnice de gradul 1 şi 2, precum şi remedierile uzuale importante (care presupun înlocuiri de agregate) se vor înscrie în carnetele de bord ale autospecialelor.

Articolul 23

Repararea mijloacelor tehnice de intervenţie cuprinde totalitatea lucrărilor ce se efectuează pentru restabilirea, în cel mai scurt timp, a stării tehnice a autovehiculelor, utilajelor şi accesoriilor defecte sau deteriorate, la nivelul condiţiilor tehnice stabilite.

Articolul 24

Introducerea în reparaţie a mijloacelor tehnice de intervenţie se va face cel mai târziu la apariţia uzurilor maxime admisibile, stabilite în documentaţiile tehnice ale produselor, întrucât exploatarea mijloacelor respective după apariţia unor uzuri avansate devine neeconomicoasă şi chiar periculoasă sub aspectul siguranţei în funcţionare.

Articolul 25

Reparaţiile se execută, de regulă, după îndeplinirea normelor de funcţionare, stabilite diferenţiat pentru fiecare tip de produs, pe baza recomandărilor făcute de întreprinderile constructoare şi a experienţei acumulate pe timpul exploatării mijloacelor respective în condiţiile specifice.

Articolul 26

Reparaţiile au caracter preventiv şi planificat. La stabilirea necesităţii reparaţiilor, rolul determinant îl are starea tehnică reală a mijloacelor din înzestrare. Acest criteriu de evaluare a necesităţii reparaţiilor permite ca unele mijloace cu uzuri mai pronunţate să fie introduse în reparaţie înainte de îndeplinirea normei de funcţionare. În astfel de situaţii se va executa obligatoriu cercetarea administrativă a cauzelor care au determinat uzura prematură a mijloacelor respective.

Articolul 27

Este interzisă menţinerea în exploatare a mijloacelor cu uzuri avansate numai în scopul de a îndeplini sau depăşi normele stabilite, întrucât se periclitează siguranţa funcţionării acestora la intervenţie, iar exploatarea lor devine neeconomicoasă.

Articolul 28

Reparaţia capitală (R.K.) constă în demontarea totală a autovehiculului, verificarea, trierea, recondiţionarea şi eventual înlocuirea subansamblelor şi pieselor componente, în scopul aducerii maşinii la o stare tehnică cât mai apropiată de cea iniţială.

Articolul 29

Repararea autovehiculelor şi utilajelor de intervenţie, inclusiv a agregatelor componente, se va face pe baza documentaţiilor tehnice elaborate de uzinele constructoare. Pe timpul executării R.K. se permite schimbarea între ele a pieselor şi subansamblelor de acelaşi fel, cu excepţia şasiurilor.

Articolul 30

Durata de funcţionare între reparaţii la autovehiculele de intervenţie se măsoară în km EC, iar la utilajele care urmează regimul de reparare al autospecialelor, în ore.

Articolul 31

Atunci când un agregat are uzura avansată la majoritatea pieselor sau numai la cele principale, se recomandă ca remedierea să se facă prin schimbarea agregatului respectiv cu altul în stare bună, urmând ca cel defect să fie reparat ulterior.

Articolul 32

Necesitatea reparaţiilor se stabileşte de către şeful serviciului logistic (similar) la propunerea şefului de garaj, pe baza stării tehnice reale a autovehiculelor şi utilajelor, având în vedere normele de funcţionare aferente fiecărei categorii de reparaţii.

Articolul 33

Atunci când starea tehnică a autovehiculului impune introducerea acestuia în reparaţie înainte de a îndeplini norma de funcţionare, se va executa cercetare administrativă pentru a stabili cauzele care au determinat efectuarea reparaţiei înainte de termen şi eventual responsabilitatea persoanelor vinovate, precum şi modul de recuperare a cotei din preţul reparaţiei aferent parcursului nerealizat.

Articolul 34

Motoarele autovehiculelor şi utilajelor care depăşesc consumul normat de ulei prin ardere se vor introduce obligatoriu în reparaţie. În astfel de situaţii se va verifica dacă consumul se realizează exclusiv prin ardere (să nu fie exagerat din cauza pierderilor de ulei ca urmare a neetanşeităţii motorului).

Articolul 35

La introducerea în reparaţie, autovehiculul trebuie să fie complet şi în starea în care a funcţionat în exploatare, bine spălat şi curăţat şi să aibă carnetul de bord completat corect şi la zi. Se vor reţine în unităţi accesoriile, staţiile radio, sculele şi piesele de schimb.

Articolul 36

Prin timp de imobilizare se înţelege durata menţinerii autovehiculului sau utilajului în unitatea reparatoare începând din ziua primirii de către atelierul reparator şi până la data preluării de către unitatea beneficiară.

Articolul 37

Valoarea totală a R.K. la autovehiculele sau utilajele de intervenţie este de maximum 60% din valoarea de înlocuire a autovehiculului sau utilajului.

Articolul 38

Reparaţiile executate la autovehiculele şi utilajele de intervenţie se vor recepţiona de către o comisie formată din delegatul unităţii căreia îi aparţine mijlocul tehnic şi reprezentantul unităţii reparatoare.

Articolul 39

Scopul recepţiei este de a constata dacă reparaţia este corespunzătoare din toate punctele de vedere. Pe timpul recepţiei se verifică:

a)funcţionarea instalaţiilor, mecanismelor şi sistemelor, precum şi autovehiculul sau utilajul în ansamblu;

b)calitatea lucrărilor efectuate şi a materialelor, pieselor şi subansamblelor folosite;

c)executarea tuturor lucrărilor prevăzute în procesul tehnologic;

d)aspectul general al autospecialei;

e)completarea documentelor etc.

Articolul 40

(1)Verificarea calităţii reparaţiilor la autovehiculele sau utilajele de intervenţie cuprinde recepţia pe faze şi recepţia finală.

(2)Recepţia pe faze se execută oricând pe parcursul procedurii tehnologice de reparaţie, îndeosebi la lucrările de importanţă deosebită pentru funcţionarea mijlocului tehnic. Verificările pe faze sunt obligatorii, însă participarea beneficiarului la aceste verificări se face în limita posibilităţilor, fără a stânjeni fluxul tehnologic de reparaţie. Nu se va putea trece peste o fază dacă se constată neîndeplinirea unor condiţii de calitate.

(3)Rezultatul recepţiei finale a R.K. executate se va consemna într-un proces-verbal de recepţie.

(4)În documentul de recepţie menţionat la alineatul precedent se va arăta în concluzie dacă autovehiculul sau utilajul corespunde pentru a fi dat în exploatare şi folosit la intervenţii.

Articolul 41

Prin termen de garanţie se înţelege timpul sau rulajul prevăzut a fi parcurs după reparaţie, în care unitatea reparatoare răspunde pentru eventualele defecţiuni produse la autovehiculele sau utilajele reparate din cauza unor materiale şi lucrări necorespunzătoare.

Articolul 42

(1)Defecţiunile care apar în termenul de garanţie se pot datora:

a)slabei calităţi a reparaţiei;

b)neglijenţei în timpul exploatării;

c)viciilor ascunse ale materialelor.

(2)Pentru defecţiunile care fac obiectul căderilor în termenul de garanţie, unitatea beneficiară este obligată să anunţe unitatea reparatoare în cel mult 48 de ore de la constatarea acestora. Până la primirea răspunsului de la unitatea reparatoare se va demonta agregatul defect. Ruperea de către unităţile de exploatare a sigiliilor puse de unitatea reparatoare la unele subansamble conduce la scoaterea acestora din garanţie. În cazul în care cerinţele operative o impun, unitatea de exploatare poate înlocui subansamblele defecte cu altele bune. Cele defecte, scoase de pe autovehicule sau utilaje, se vor păstra intacte, fără a le demonta părţile lor componente.

(3)La primirea sesizărilor, unitatea reparatoare are obligaţia ca în maximum 48 de ore să ia legătura cu unitatea căreia îi aparţine autovehiculul sau utilajul. De comun acord, se va stabili modul de remediere a defecţiunilor, întocmindu-se un proces-verbal semnat de ambele părţi. În acest proces-verbal se va arăta:

a)în ce constă defecţiunea şi cauzele acesteia;

b)unde şi în ce termen se înlătură defecţiunea;

c)unitatea care se face vinovată şi care suportă costul remedierilor.

Articolul 43

(1)Pentru defecţiunile ce se constată că sunt din vina unităţii reparatoare (montaj incorect, materiale necorespunzătoare, nerespectarea procesului tehnologic etc.), contravaloarea remedierilor va fi suportată de către această unitate conform dispoziţiilor legale privind căderile în termenul de garanţie, inclusiv cheltuielile de transport determinate de aducerea autospecialei la atelier.

(2)În cazul defecţiunilor care provin dintr-o exploatare necorespunzătoare, contravaloarea reparaţiei va fi imputată celor vinovaţi, de către conducerea unităţii căreia îi aparţine autospeciala.

(3)Pentru defecţiunile produse din cauza unor vicii ascunse ale materialelor nu se fac imputaţii. În astfel de situaţii se întocmesc documente de cercetare administrativă ce vor fi semnate de ambele părţi şi vor fi supuse spre aprobare de către unitatea reparatoare.

Articolul 44

Dacă unitatea reparatoare nu stabileşte legătura cu unitatea de exploatare în 48 de ore, aceasta din urmă va efectua cercetarea administrativă a evenimentului şi va lua măsuri de remediere a defecţiunilor care s-au produs din vina unităţii reparatoare. Costul reparaţiei se va suporta de unitatea reparatoare, pe baza devizului postcalculat al lucrărilor efectuate.

Articolul 45

Nu constituie căderi în termenul de garanţie următoarele defecţiuni, care se înlătură prin grija unităţii care are în dotare autospeciala:

a)slăbirea şuruburilor, prezoanelor, buloanelor şi piuliţelor care nu sunt prevăzute cu cleme de asigurare;

b)degradarea pieselor din sticlă, masă plastică, cauciuc, materiale textile sau carton;

c)deteriorarea unor componente ale instalaţiei electrice (condensator, rotor şi capac distribuitor, bujii şi fişe de înaltă tensiune, contact-ruptor, perii colectoare, becuri, siguranţe etc.);

d)înfundarea cu impurităţi a unor conducte, jicloare, filtre etc.;

e)degradarea tapiţeriei;

f)uzura ferodourilor de la frână şi de la ambreiaj;

g)dereglările care se produc la mecanisme şi dispozitive de comandă sau acţionare, amplasate în exteriorul agregatelor importante (motor, ambreiaj, cutie de viteze, priză de putere, reductor, cutie distribuţie, punte motoare, mecanism de servofrână şi servodirecţie, troliu sau cabestan, generator şi tablou electric, pompe motoare şi distribuitoare hidraulice etc.);

h)defecţiunile provenite dintr-o exploatare neraţională (suprasolicitare, nerespectarea regulilor de întreţinere, accidente etc.).

Articolul 46

Lucrările de mentenanţă preventivă sistematică la utilajele de intervenţie se execută la perioadele şi de către personalul indicate în tabelul nr. 2.

Tabelul nr. 2

Articolul 47

La utilaje se execută R.K. la fiecare 5 ani.

Articolul 48

Prin R.K. se înlătură toate uzurile apărute pe timpul exploatării utilajului. Ca şi la autovehiculele de intervenţie, această reparaţie constă în demontarea, verificarea şi repararea tuturor părţilor componente, în aşa fel încât să se asigure buna funcţionare a utilajului până la următoarea R.K.

Articolul 49

Valoarea totală a reparaţiei nu trebuie să depăşească 60% din valoarea de înlocuire a utilajului.

Articolul 50

Stabilirea necesităţii reparaţiilor se face ca şi la autovehiculele de intervenţie. Atunci când uzura avansată a unui utilaj impune executarea unei R.K. înainte de îndeplinirea ciclului de exploatare, conducerea unităţii de exploatare va numi o comisie de cercetare administrativă pentru a stabili cauzele uzurilor apărute înainte de termen, eventual responsabilitatea celor care se fac vinovaţi şi modul de recuperare a pagubei, calculată pentru partea nerealizată din ciclul de exploatare.

Articolul 51

(1)Orice reparaţie capitală sau accidentală executată la utilajele de intervenţie va fi recepţionată de o comisie formată din delegatul subunităţii de exploatare şi reprezentantul atelierului reparator.

(2)Scopul recepţiei este ca, prin probele ce se efectuează, să se verifice calitatea reparaţiei şi starea tehnică a utilajului.

(3)La terminarea recepţiei comisia va întocmi un proces-verbal în care va menţiona rezultatele obţinute şi observaţiile făcute, precum şi dacă utilajul corespunde pentru a fi dat în exploatare. Dacă la recepţie produsul nu corespunde, se vor arăta cauzele şi măsurile ce trebuie luate.

Articolul 52

Utilajele de intervenţie reparate, dar nerecepţionate, nu pot fi introduse în exploatare.

Articolul 53

Termenul de garanţie după R.K. este de un an calendaristic pentru toate utilajele de intervenţie.

Articolul 54

Lucrările de mentenanţă preventivă sistematică la accesoriile şi echipamentele de intervenţie se execută la perioadele şi de către personalul indicat în tabelul nr. 3.

Tabelul nr. 3

Articolul 55

Aparatura, echipamentele şi dispozitivele mai importante şi complexe se vor repara în conformitate cu prescripţiile tehnice ale producătorilor, în unităţile de exploatare sau în ateliere de specialitate, după caz.

2.2.Mentenanţa corectivă a mijloacelor tehnice de protecţie civilă

Articolul 56

(1)Mentenanţa corectivă reprezintă ansamblul de activităţi realizate după defectarea unui mijloc tehnic sau după degradarea funcţiei sale în mod neprevăzut.

(2)Activităţile constau în localizarea defectelor şi diagnosticarea acestora, repunerea în funcţiune cu sau fără modificări şi controlul bunei funcţionări.

Articolul 57

(1)În categoria activităţilor de mentenanţă corectivă intră reparaţiile accidentale care pot apărea în următoarele situaţii:

a)de exploatare, cauzate de utilizarea incorectă, neexecutarea la timp şi în mod corespunzător a lucrărilor de asistenţă tehnică, suprasolicitarea autovehiculului de intervenţie etc.;

b)tehnice, determinate de uzura prematură a unor subansamble sau piese executate din materiale necorespunzătoare, efectuarea unor reparaţii de slabă calitate etc.;

c)cauzate de forţă majoră sau cazul fortuit;

d)în circulaţie (accidente de circulaţie), care pot avea diverse cauze.

(2)În raport cu volumul lucrărilor efectuate, reparaţia accidentală poate fi asimilată cu o reparaţie capitală, în vederea stabilirii ciclului de exploatare ulterior. Cu ocazia executării acestor reparaţii va fi verificat întregul autovehicul şi se va remedia orice defecţiune, astfel încât la ieşirea din reparaţie autovehiculul de intervenţie să aibă o stare tehnică şi de funcţionare normală.

2.3.Rodajul autovehiculelor de intervenţie şi motoarelor

Articolul 58

(1)Rodajul autovehiculelor noi ori reparate sau al celor echipate cu motoare noi ori motoare la care s-au efectuat reparaţii majore (înlocuire set motor, înlocuire arbore cotit) se execută de către conducători auto experimentaţi.

(2)Rodajul se execută înainte de introducerea/ reintroducerea în exploatare a autovehiculelor, respectându-se instrucţiunile tehnice ale furnizorului, prescripţiile unităţii reparatoare sau dispoziţiile tehnice în vigoare.

(3)La autoşasiurile destinate autovehiculelor de intervenţie, de regulă, rodajul se efectuează înainte de montarea instalaţiilor speciale.

Articolul 59

Rodajul autovehiculelor noi se execută în unităţile la care au fost distribuite sau în cadrul structurilor de aprovizionare şi depozitare. În cazul apariţiei unor defecţiuni, al producerii unor evenimente tehnice sau accidente de circulaţie în perioada de rodaj, răspunderea revine unităţii care efectuează rodajul, care raportează, cercetează şi soluţionează evenimentul respectiv.

Articolul 60

Rodajul autovehiculelor se execută după ce acestea au fost înregistrate, iar pe foile de parcurs la rubrica "Beneficiar" se menţionează "RODAJ". Înainte de începerea rodajului şi pe timpul efectuării acestuia, unitatea deţinătoare asigură instruirea conducătorilor auto privind instrucţiunile, prescripţiile şi dispoziţiile tehnice care trebuie respectate.

Articolul 61

După terminarea reparaţiilor la autovehiculele de intervenţie şi la unele agregate individuale, unitatea reparatoare efectuează rodajul acestora în funcţie de felul reparaţiei.

Articolul 62

Modul cum a decurs rodajul şi constatările pe timpul efectuării acestuia se vor menţiona într-o fişă specială, care va fi pusă la dispoziţia delegatului unităţii beneficiare cu ocazia recepţiei.

Capitolul IIIDepozitarea mijloacelor tehnice de protecţie civilă

Articolul 63

Depozitarea mijloacelor tehnice de protecţie civilă se face în conformitate cu recomandările furnizorilor.

Capitolul IVEvidenţa mijloacelor tehnice de protecţie civilă

Articolul 64

Evidenţa mijloacelor tehnice de protecţie civilă se face în conformitate cu prevederile actelor normative în vigoare.

Capitolul VNorme tehnice

5.1.Norme de consum de carburanţi

Articolul 65

(1)Consumul de carburanţi pentru autovehiculele şi motoutilajele echipate cu motoare termice proprii este normat şi se stabileşte pe baza normelor de consum. Normele de consum de carburanţi sunt pentru un rulaj efectiv de 100 km (Nr) sau pentru o oră de funcţionare (No).

(2)Norma de consum reprezintă cantitatea maximă de carburanţi, măsurată în litri, admisă a se consuma de un autovehicul sau motoutilaj pentru a parcurge distanţa de 100 km efectivi ori pentru a funcţiona timp de o oră staţionar.

(3)Această normă se stabileşte în funcţie de felul, marca şi tipul fiecărui mijloc, regimul de funcţionare a motorului şi anotimpul în care se exploatează.

Articolul 66

(1)În cazul când motoarele autovehiculelor lucrează staţionar, în gol, norma de consum de carburanţi pentru o oră de funcţionare este de 1/4 din norma de consum la 100 km efectivi, stabilită pentru perioada de iarnă sau de vară, după caz.

(2)Se consideră că motoarele autovehiculelor şi utilajelor de intervenţie funcţionează fără sarcină (în gol) în următoarele situaţii:

a)pentru încărcarea bateriilor de acumulatori, când staţiile radiotelefon montate pe autovehicule sunt folosite cel puţin 5 ore continuu, fără ca motoarele să funcţioneze (după 5 ore se pornesc motoarele şi se menţin în funcţiune până la terminarea lucrului cu staţiile radiotelefon);

b)pentru încălzirea periodică a motoarelor pe timpul iernii, la autovehiculele parcate în garaje neîncălzite sau afară, când temperatura mediului în locul de dispunere scade sub +5°C.

Articolul 67

Durata de încălzire a motoarelor pe timp friguros şi eşalonarea pornirilor, în 24 de ore, variază în funcţie de temperatură, după cum urmează:

Articolul 68

Necesitatea încălzirii periodice a motoarelor la autovehiculele de intervenţie se stabileşte pe baza buletinului meteorologic local şi se evidenţiază în foile de parcurs în rubricile pentru lucrul autovehiculului (funcţionarea motorului pentru încălzire).

Articolul 69

(1)Indiferent de temperatura mediului înconjurător, nu se pornesc pentru încălzire motoarele utilajelor şi nici cele ale autovehiculelor care:

a)sunt rezervă de înlocuire sau plus dotare;

b)nu sunt încadrate cu şoferi;

c)sunt retrase din exploatare, la ordin;

d)se găsesc scoase din intervenţie pentru revizii sau reparaţii;

e)sunt echipate cu preîncălzitoare pentru motoare.

(2)Preîncălzitoarele pentru motoare se vor folosi astfel:

Articolul 70

(1)Consumul normat de carburanţi (Cnc) reprezintă cantitatea maximă de carburanţi admisă a se consuma de un autovehicul pentru a parcurge o anumită distanţă şi/sau a funcţiona staţionar un anumit timp.

(2)Calculul consumului normat de carburanţi, în condiţii normale de exploatare, se face pe baza normelor de consum, folosindu-se următoarea formulă:

Re

Cnc = ──── x Nr + No(1) x t(1) + No(2) x t(2),

100

în care:

Re = rulajul efectiv realizat (indicat de kilometraj);

Nr = norma de consum de carburanţi la 100 km efectivi (conform recomandărilor din cărţile tehnice);

t(1) = timpul de funcţionare staţionară a motorului în sarcină;

t(2) = timpul de funcţionare staţionară a motorului fără sarcină;

No(1) = norma de consum de carburanţi pentru o oră de funcţionare în sarcină (conform recomandărilor din cărţile tehnice);

No(2) = norma de consum de carburanţi pentru o oră de funcţionare fără sarcină (conform recomandărilor din cărţile tehnice).

Articolul 71

Pentru determinarea consumului normat de carburanţi pe timpul rodajului se folosesc aceleaşi norme de consum şi aceeaşi relaţie de calcul ca în condiţiile exploatării normale.

Articolul 72

Calculul şi justificarea consumului normat de carburanţi se va face pe foile de parcurs, pentru fiecare autovehicul de intervenţie sau motoutilaj, în funcţie de rulajul real efectuat şi timpul de funcţionare pe loc, înregistrat în foaia respectivă.

Articolul 73

În situaţia că se folosesc aeroterma şi/sau preîncălzitorul de motor, timpul de funcţionare a acestora se va consemna în foaia de parcurs. Folosirea aerotermei este permisă numai pe timpul îndeplinirii misiunilor, când temperatura scade sub +5°C. Combustibilul consumat pentru funcţionarea aerotermei şi/sau a preîncălzitorului se va scădea din evidenţa contabilă după aceleaşi reguli ca şi carburanţii folosiţi pentru motoarele autovehiculelor.

5.2.Norme de consum de lubrifianţi

Articolul 74

Consumul de ulei pentru motoarele autovehiculelor şi utilajelor de intervenţie este normat şi cuprinde uleiul consumat prin ardere şi cel folosit pentru înlocuire (schimbare).

Articolul 75

(1)Consumul normat de ulei prin ardere (Ca) reprezintă cantitatea maximă de ulei, exprimată în litri, admisă a se consuma pe timpul funcţionării motorului, în raport cu consumul normat de carburanţi (Cnc) şi cu gradul de uzură a motorului.

(2)Justificarea consumului normat de ulei (Cnu) se face pe foile de parcurs, folosindu-se următoarea formulă generală:

Cnu = Ca + Cm + Cf,

în care:

Ca = consumul normat de ulei prin ardere (conform recomandărilor din cărţile tehnice);

Cm = consumul normat de ulei pentru înlocuire la motor (conform recomandărilor din cărţile tehnice);

Cf = consumul normat de ulei pentru înlocuirea la filtrul de ulei (conform recomandărilor din cărţile tehnice).

Articolul 76

(1)Consumul normat de ulei pentru transmisie reprezintă cantitatea maximă de ulei admisă a se consuma de un autovehicul în cursul unui an calendaristic, pentru înlocuire sau completare.

(2)Cantitatea de ulei necesară pentru înlocuire rezultă însumându-se capacităţile tuturor agregatelor de transmisie, capacităţi prevăzute în cartea tehnică a fiecărui tip de maşină.

(3)Consumul normat pentru completare într-un an calendaristic este de maximum 20% din capacitatea totală a agregatelor de transmisie ale autospecialei, la fiecare 10.000 km echivalenţi.

(4)Evidenţa schimburilor de ulei la motor şi la transmisie se va ţine în carnetele de bord la cap. "Evidenţa executării operaţiunilor de întreţinere a autovehiculului".

5.3.Norme de exploatare a bateriilor de acumulatori

Articolul 77

(1)Norma de exploatare a bateriilor de acumulatori auto de producţie românească, folosite pentru funcţionarea autovehiculelor şi utilajelor de intervenţie, este de 2 ani de la data montării pe autovehicul sau de 50.000 km efectivi.

(2)Pentru acumulatorii alcalini, norma de exploatare este de 5 ani.

(3)Durata în ani sau parcursul în kilometri efectivi se consideră de la data montării bateriei de acumulatori pe autovehiculul sau utilajul de intervenţie.

Articolul 78

(1)Normele de durată pentru baterii de acumulatori sunt minime. După îndeplinirea normei de funcţionare nu este obligatorie retragerea bateriilor de acumulatori din serviciu. Acestea se vor menţine în exploatare atât timp cât îşi păstrează caracteristicile tehnice, după care se vor propune la casare.

(2)Înlocuirea bateriilor de acumulatori înainte de îndeplinirea normei de exploatare se face, în mod obligatoriu, conform prevederilor legale în vigoare.

Articolul 79

Evidenţa folosirii bateriilor de acumulatori auto se va ţine în carnetele de bord ale autovehiculelor şi utilajelor.

5.4.Norme de exploatare a anvelopelor şi camerelor de aer

Articolul 80

(1)Norma de exploatare a anvelopelor este minimă şi se exprimă în ani sau kilometri efectivi. Camerele de aer se exploatează fără normă de rulaj.

(2)Durata în ani şi parcursul în kilometri efectivi se consideră de la data echipării autovehiculului cu anvelope.

Articolul 81

Anvelopele pot fi utilizate şi după îndeplinirea normei de rulaj sau de timp dacă au o stare tehnică ce asigură securitatea deplină a circulaţiei pe drumurile publice, după care se vor propune la declasare şi casare.

Articolul 82

Înlocuirea anvelopelor înainte de îndeplinirea normei de exploatare se face, în mod obligatoriu, conform prevederilor legale în vigoare.

Articolul 83

Evidenţa folosirii anvelopelor se va ţine pe serii, în carnetele de bord ale autovehiculelor şi utilajelor.

Articolul 84

(1)Anvelopele din import, de dimensiuni diferite de cele din producţia internă, se vor menţine în exploatare până la îndeplinirea normei de rulaj sau de timp.

(2)După îndeplinirea normei de rulaj sau de timp, anvelopele se verifică cu atenţie şi cele care sunt în stare bună se vor utiliza în continuare atât timp cât asigură securitatea circulaţiei, după care se vor propune la casare.