Decizie nr. 991 din 1 octombrie 2008

Cu Adresa nr. 51/2.873 din 19 septembrie 2008, secretarul general al Camerei Deputaţilor a transmis Curţii Constituţionale sesizarea referitoare la neconstituţionalitatea Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, formulată de un număr de 60 de deputaţi, şi anume: Gheorghe I. Albu, Liviu D. Almăşan, Constantin C. Amarie, Romică C. Andreica, Gheorghe G. Barbu, Cornel Ştefan C. Bardan, Iulian-Gabriel P. Bîrsan, Anca-Daniela C. Boagiu, Cristian Alexandu R. Boureanu, Ionela I. Bruchental-Pop, William Gabriel S. Brânză, Daniel I. Buda, Obuf Cătălin Ovidiu Gh. Buhăianu, Diana Maria C. Buşoi, Costică N. Canacheu, Bogdan C. Cantaragiu, Petru I. Călian, Alexandru A. Ciocâlteu, Liviu D. Codîrlă, Anca M. Constantinescu, Viorel C. Constantinescu, Dumitru Gheorghe Mircea O. Coşea, Stelian G. Fuia, Marian V. Hoinaru, Traian Constantin A. Igaş, Cristian B. Ilie, Valentin Adrian M. Iliescu, Daniel I. Ionescu, Graţiela Denisa M. Iordache, Mircea Teodor M. S. Iustian, Radu V. D. Lambrino, Petru C. Lificiu, Dănuţ E. Liga, Laurenţiu C. Mironescu, Liviu Alexandru H. Miroşeanu, Alexandru E. Mocanu, Corneliu V. Momanu, Petru P. Movilă, Viorel N. Oancea, Ioan C. Oltean, Dumitru M. Pardău, Marian Sorin C. Paveliu, Constantin M. Petrea, Marcel Adrian O. Piteiu, Corneliu L. Popescu, Dumitru Ghe. Puzdrea, Cristian I. Rădulescu, Marius I. Rogin, Marcel Laurenţiu M. Romanescu, Gabriel L. Sandu, Gheorghe G. Sârb, Ion I. Stoica, Petre Străchinaru, Cornel H. Ştirbeţ, Valeriu I. Tabără, Constantin V. Tudor, Raluca D. Turcan, Petre I. Ungureanu, Horia C. Văsioiu şi Claudius Mihail Gh. Zaharia.

Sesizarea a fost formulată în temeiul art. 146 lit. a) din Constituţie şi al art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a fost înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 102.940 din 19 septembrie 2008 şi constituie obiectul Dosarului nr. 1.886A/2008.

În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate se arată:

Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, a fost adoptată la data de 29 mai 2007 de Camera Deputaţilor, în calitate de primă Cameră sesizată, şi de Senat la data de 4 iunie 2008, în calitate de Cameră decizională. Preşedintele României a solicitat, pe data de 2 iulie 2008, reexaminarea legii, deoarece: potrivit art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituţie, organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi se reglementează prin lege organică, iar nu prin regulament aprobat de Plenul Curţii; numirea preşedintelui şi vicepreşedintelui Autorităţii de Audit, precum şi atribuţiile acesteia trebuie stabilite prin lege, de către Parlament, "pentru că altfel s-ar ajunge la lipsirea sa de eficienţă", "ceea ce ar duce la afectarea caracterului independent, din punct de vedere funcţional, al Autorităţii de Audit faţă de Curtea de Conturi"; ar trebui să existe un mod unitar de numire şi revocare din funcţii; este necesară stabilirea prin lege a condiţiilor în care se pot formula obiecţii la constatările din rapoartele de audit, întrucât aprobarea acestora de Plenul Curţii de Conturi ar putea fi subiectivă; este necesară o reglementare "coerentă" sub aspectul asimilării pensiei pentru consilierii de conturi cu pensia magistraţilor; nu sunt prevăzute condiţii "precise" pentru confirmarea dobândirii calităţii de auditor extern, iar reglementarea adoptată contravine "mai multor decizii ale Curţii Europene a Drepturilor Omului"; nu există concordanţă între reglementările date noţiunilor de audit financiar şi audit intern; noţiunea de trimitere în judecată contravenţională nu este în conformitate cu prevederile art. 23 din Constituţie; este necesară stabilirea organului competent să aprobe Statutul auditorului public; trebuie eliminată sintagma "irevocabil" din prevederile art. I pct. 66 din lege. Se menţionează că obiecţiile Preşedintelui României au fost adoptate de Camera Deputaţilor la data de 9 septembrie 2008 şi de Senat la data de 17 septembrie 2008, "dar fără respectarea prevederilor art. 77 alin. (2) din Constituţie".

În consecinţă, autorii sesizării consideră că încălcarea prevederilor art. 77 alin. (2) din Constituţie constă în aceea că cele două Camere ale Parlamentului "nu au ţinut cont de conţinutul cererii de reexaminare formulate de Preşedintele României", în sensul că "unele texte din legea trimisă la promulgare au fost scoase din conţinutul legii la data reexaminării, iar altele au fost introduse, ca noi, cu toate că nu au făcut obiectul cererii de reexaminare". În sprijinul acestor susţineri invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 355 din 4 aprilie 2007.

Ulterior, cu Adresa nr. 398 din 25 septembrie 2008, înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 10.449 din 25 septembrie 2008, Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal a transmis o completare la sesizare, constând în următoarele:

–art. 136^1 - textul figura în legea criticată anterior formulării cererii de reexaminare, iar Preşedintele României nu s-a referit la aceasta în cererea de reexaminare. Totuşi, după dezbaterea reexaminării, textul a fost eliminat, fără nicio justificare;

–art. 105 - nu face obiectul cererii de reexaminare a Preşedintelui României, dar în legea adoptată după dezbaterea reexaminării acest text apare ca nou reglementat, fără nicio justificare;

–art. 109 - a făcut obiectul cererii de reexaminare, în sensul de a se elimina din cuprinsul său doar sintagma "contravenţională", dar în legea adoptată după reexaminare textul a fost eliminat în totalitate. Aşa fiind, art. 109, care prevede că "Membrii Curţii de Conturi nu pot fi cercetaţi, reţinuţi, arestaţi sau trimişi în judecată penală sau contravenţională [...]", rămâne în vigoare în redactarea cuprinsă în Legea nr. 94/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, deşi sintagma "contravenţională" contravine art. 23 din Constituţie;

–art. IV - nu se mai regăseşte în legea adoptată după dezbaterea cererii de reexaminare, deşi exista în cuprinsul legii anterioare şi Preşedintele României nu "a solicitat nimic în legătură cu textul în cauză".

În concluzie, se arată că, potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 355 din 4 aprilie 2007, "o asemenea modalitate de a proceda este contrară prevederilor art. 77 alin. (2) din Constituţie, motiv pentru care legea criticată este neconstituţională", deoarece "Parlamentul României trebuia să se pronunţe strict faţă de problemele ridicate de către preşedinte în cererea de reexaminare. Or, prin adăugarea şi evident prin eliminarea unor articole din legea supusă reexaminării, Parlamentul şi-a depăşit limitele învestirii prin cererea de reexaminare".

În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a prezenta punctele lor de vedere.

Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază că sesizarea privind obiecţia de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 este neîntemeiată. În acest sens se arată că, în legătură cu susţinerile referitoare la încălcarea prevederilor art. 77 alin. (2) din Constituţie, "chiar în sesizarea transmisă Curţii Constituţionale se recunoaşte că obiecţiile Preşedintelui României au fost adoptate de Camera Deputaţilor pe data de 9 septembrie 2008". Într-adevăr, Camera Deputaţilor a modificat textul legii vizate în cererea de reexaminare, "dar nu a introdus niciun text nou, cu toate că ar fi avut acest drept, recunoscut de Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative".

Se mai arată că Senatul a admis aceleaşi obiecţii în calitate de Cameră decizională, precum şi că "a introdus în legea supusă reexaminării unele texte noi, dar această procedură nu contravine cu nimic Constituţiei".

Se consideră că invocarea încălcării art. 77 alin. (2) din Constituţie "este lipsită de relevanţă, întrucât textul constituţional se referă la o altă problemă decât cea care formează obiectul sesizării Curţii Constituţionale".

Preşedintele Senatului consideră că obiecţia formulată este neîntemeiată, deoarece:

–în cadrul reexaminării, Parlamentul trebuie să se pronunţe strict faţă de problemele ridicate de Preşedintele României în cererea de reexaminare, ceea ce nu exclude însă dreptul Parlamentului de a interveni în cererea de reexaminare asupra tuturor textelor dintr-o lege care au legătură cu problema, aspectul sau problematica supusă atenţiei acestuia. Cu alte cuvinte, "în cadrul reexaminării, Parlamentul deliberează numai în limitele cererii de reexaminare, dar are obligaţia să se exprime cu privire la textele dintr-o lege care se referă la o problemă ridicată de Preşedinte, chiar în absenţa unei menţiuni exprese în solicitarea acestuia". Aşa fiind, apreciază că legea criticată a fost adoptată de Parlament cu respectarea art. 77 alin. (2) din Constituţie şi în acord cu jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume, prin cererea înaintată Parlamentului, Preşedintele României solicita reexaminarea prevederilor art. 109, care prevedeau imunitate penală şi contravenţională pentru membrii Curţii de Conturi. Pe lângă acestea, Parlamentul le-a reexaminat şi pe cele ale "art. 113 referitoare la competenţa jurisdicţională în cazul imunităţii consacrate la art. 109 şi, pe cale de consecinţă, a intervenit asupra ambelor texte, deşi cererea de reexaminare nu se referea expres decât la art.109". Altfel, articolele menţionate ar fi fost decorelate;

–Parlamentul este limitat în deliberarea sa în cadrul reexaminării unor legi la problemele indicate în cererea Preşedintelui României, dar are deplină competenţă cu privire la modul în care decide asupra acestor probleme. Consideră că o soluţie contrară ar reprezenta o încălcare a prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării. Aceeaşi opinie este exprimată şi în doctrină, astfel că, din perspectiva acestor argumente, se apreciază că legea criticată "a fost adoptată cu respectarea dispoziţiilor art. 76 alin. (1) şi ale art. 77 alin. (2) din Constituţie". Se mai menţionează că, în cadrul reexaminării, "Parlamentul a admis ori a respins obiecţiile formulate de Preşedintele României şi, în consecinţă, a modificat, a completat sau chiar a abrogat anumite texte din lege, astfel încât între legea trimisă iniţial la promulgare şi forma rezultată în urma adoptării există diferenţe semnificative", ceea ce însă "nu poate conduce automat la concluzia că au fost încălcate limitele reexaminării". Nici formularea unor texte noi nu încalcă procedura reexaminării, "legea în cauză fiind adoptată în deplină legalitate";

–deciziile luate ca urmare a reexaminării unei legi impun corelarea tehnico-legislativă a dispoziţiilor acesteia, inclusiv a celor asupra cărora Preşedintele României nu a formulat obiecţii prin cererea sa. Se consideră că această practică este în beneficiul reglementării şi nu afectează limitele reexaminării. Admiterea unor obiecţii din cererea de reexaminare poate antrena modificări "cu privire la toate sau doar la unele dintre dispoziţiile legii în cauză", ceea ce impune corelarea tuturor prevederilor acesteia, chiar prin eliminarea sau abrogarea unor texte. De exemplu, admiterea obiecţiei formulate de Preşedintele României cu privire la art. 107 pct. 56 din lege a condus la eliminarea din textul legii trimise iniţial la promulgare a pct. 19, care prevedea abrogarea art. 14^5 şi 14^6, precum şi a art. IV, texte în legătură cu care nu existau obiecţii.

Guvernul, în punctul de vedere exprimat, arată că atât doctrina de specialitate, cât şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale sunt în sensul că "limitele sesizării Parlamentului pentru reexaminarea legii sunt definite de cererea de reexaminare". Apreciază că "dacă Parlamentul reexaminează o lege adoptată anterior şi dă o nouă redactare textelor sau completează legea cu noi prevederi, el este abilitat să soluţioneze şi toate implicaţiile asupra textelor care, deşi nu au făcut în mod formal obiectul sesizării, sunt indisolubil legate de ele". De asemenea, mai arată că întrucât cererea de reexaminare "are ca scop îmbunătăţirea reglementării, nu se poate admite ca reexaminarea să aibă drept consecinţă adoptarea unei legi cu contradicţii sau necorelări între texte", precum şi că "în măsura în care regulile de tehnică legislativă şi necesitatea coerenţei reglementării impun completarea unor texte din lege care nu au făcut în mod expres obiectul cererii de reexaminare, putem considera că reexaminarea s-a făcut în limitele sesizării Preşedintelui". Parlamentul poate adopta orice soluţie faţă de cererea de reexaminare - să o respingă, să o admită sau să o admită parţial -, important fiind ca decizia să fie adoptată cu majoritatea constituţională cerută pentru aceasta.

În scopul soluţionării sesizării de neconstituţionalitate, potrivit dispoziţiilor art. 77 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională, prin Adresa nr. 10.375 din 23 septembrie 2008, a solicitat Secretariatului general al Camerei Deputaţilor următoarele documente: textul iniţiativei legislative privind modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi; textul legii, în redactarea trimisă spre promulgare Preşedintelui României; cererea de reexaminare a Preşedintelui României cu privire la Legea nr. 94/1992, republicată; legea, în forma adoptată de Camera Deputaţilor; raportul Comisiei de specialitate a Senatului cu privire la cererea de reexaminare a Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992; textul legii, în forma finală, adoptat de Senat; stenograma şedinţei Plenului Senatului asupra cererii de reexaminare; tabel comparativ al textelor introduse sau scoase din legea supusă controlului de constituţionalitate şi care nu au făcut obiectul cererii de reexaminare a Preşedintelui României.

Documentele solicitate au fost transmise cu Adresa Secretariatului general al Camerei Deputaţilor nr. 51/2.913 din 24 septembrie 2008, înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 10.409 din 25 septembrie 2008.

CURTEA,

examinând obiecţia de neconstituţionalitate, punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi prevederile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, precum şi ale art. 1, 10, 15, 16 şi 18 din Legea nr. 47/1992, să se pronunţe asupra obiecţiei de neconstituţionalitate formulate de un număr de 60 de deputaţi.

Obiecţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, se referă la Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, în ansamblul său, şi cu referire specială la art. 136^1, art. 105, art. 109 şi art. IV din aceasta.

Autorii sesizării consideră că legea criticată contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 77 alin. (2), potrivit cărora "Înainte de promulgare, Preşedintele poate cere Parlamentului, o singură dată, reexaminarea legii".

În esenţă, în opinia autorilor sesizării, neconstituţionalitatea legii constă în aceea că a fost adoptată de cele două Camere ale Parlamentului fără a ţine seama de conţinutul cererii de reexaminare formulate de Preşedintele României", întrucât "unele texte din legea trimisă la promulgare au fost scoase din conţinutul legii la data reexaminării, iar altele au fost introduse, ca noi, cu toate că nu au făcut obiectul cererii de reexaminare".

Examinând obiecţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:

Legea supusă controlului a fost depusă ca iniţiativă legislativă de către 4 parlamentari, şi anume: Maria Petre, senator, Petru Nicolae Ioţcu, senator, Preda Cezar Florin, deputat, şi Radu Cătălin Dragoş, deputat, la data de 2 aprilie 2007.

Camera Deputaţilor, ca primă Cameră sesizată, a adoptat proiectul de lege la 29 mai 2007, iar Senatul, în calitate de Cameră decizională, a adoptat legea la data de 4 iunie 2008. În conformitate cu prevederile art. 77 alin. (2) din Constituţie, Preşedintele României a cerut Parlamentului, la data de 2 iulie 2008, reexaminarea legii.

Cererea de reexaminare priveşte unele necorelări din cuprinsul legii.

Autorii sesizării susţin că, după adoptarea proiectului de lege de către Camera Deputaţilor, potrivit solicitărilor din cererea de reexaminare formulată de Preşedintele României, Senatul, în calitate de Cameră decizională, "a eliminat unele texte şi a introdus altele noi", fără ca acestea să fi făcut obiectul cererii de reexaminare.

Curtea Constituţională, examinând raportul comun al comisiilor permanente din Senat, reţine că au fost adoptate 10 amendamente, cuprinse în anexa nr. 1 "Amendamente admise", precum şi că, în plus, în plenul Senatului, s-a mai adoptat un amendament care a fost respins de aceste comisii. Acest din urmă amendament este cuprins în anexa nr. 2 "Amendamente respinse" pct. marginal 3 din raportul comun al comisiilor permanente din Senat. Examinând legea adoptată de Senat, Curtea reţine că atât amendamentele admise de comisiile permanente şi adoptate de plenul Senatului, cât şi amendamentul respins de comisii, dar adoptat de plenul Senatului cu 61 voturi pentru, 5 voturi împotrivă şi 6 abţineri, au legătură cu observaţiile formulate de Preşedintele României în cererea de reexaminare.

De asemenea, analizând cererea de reexaminare şi Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, în redactarea adoptată de Senat, Curtea constată că în cuprinsul legii nu există texte noi sau texte eliminate şi care nu au legătură cu cele sesizate în cererea formulată de Preşedintele României.

În legătură cu susţinerile autorilor sesizării referitoare la încălcarea art. 77 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia "Înainte de promulgare, Preşedintele poate cere Parlamentului, o singură dată, reexaminarea legii", Curtea constată că acest text constituţional nu dispune cu privire la prevederile ce trebuie să fie reexaminate, ca urmare a cererii formulate de Preşedintele României. Din analiza textului rezultă că trebuie reexaminate textele cuprinse în cererea Preşedintelui României, precum şi cele care au legătură cu acestea, fiind necesară corelarea tehnico-legislativă a tuturor dispoziţiilor din lege. În acest context pot fi modificate chiar şi unele dispoziţii ale legii care nu au fost în mod expres cuprinse în cererea de reexaminare.

Parlamentul deliberează numai în limitele cererii de reexaminare, dar are obligaţia să se exprime cu privire la toate textele din lege care se referă la o problemă ridicată de Preşedintele României, chiar în absenţa unei menţiuni exprese în solicitarea acestuia.

Parlamentul fiind unica autoritate legiuitoare a ţării, conform prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, în raport cu solicitările cuprinse în cererea de reexaminare a Preşedintelui României, poate adopta orice fel de soluţie pe care o va considera necesară. Astfel, poate admite în întregime sau parţial solicitarea, poate să o respingă ori poate să modifice în totalitate sau parţial anumite texte care au legătură cu cererea de reexaminare, inclusiv prin recorelarea dispoziţiilor legii.

Pentru aceste motive, Curtea constată că Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, în forma rezultată după reexaminare, nu încalcă dispoziţiile art. 77 alin. (2) din Constituţie. În consecinţă, fiind constituţională, legea urmează a fi trimisă Preşedintelui României pentru promulgare, în temeiul art. 77 alin. (3) din Constituţie.

Având în vedere considerentele expuse în prezenta decizie, dispoziţiile art. 146 lit. a) şi ale art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi ale art. 1-3, ale art. 11 alin. (1) lit. A.a), ale art. 15 şi 18 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Constată că Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, este constituţională.

Dezbaterile au avut loc la data de 1 octombrie 2008 şi la acestea au participat: Ioan Vida, preşedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lăzăroiu, Ion Predescu, Puskâs Valentin Zoltân şi Augustin Zegrean, judecători.

Decizia se comunică Preşedintelui României şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Definitivă şi general obligatorie.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-şef,

Gabriela Dragomirescu