Decizie nr. 377 din 14 octombrie 2003

Nicolae Popa - presedinte

Costica Bulai - judecator

Nicolae Cochinescu - judecator

Constantin Doldur - judecator

Kozsokar Gabor - judecator

Petre Ninosu - judecator

Serban Viorel Stanoiu - judecator

Lucian Stangu - judecator

Ioan Vida - judecator

Paula C. Pantea - procuror

Madalina Stefania Diaconu - magistrat-asistent

Pe rol se afla solutionarea excepţiei de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 22, art. 23 lit. b), c) şi i) şi ale art. 23^1 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare şi a falimentului, republicată, cu modificările ulterioare, excepţie ridicata de Societatea Comerciala "Negravic Com" - S.R.L. din Suceava în Dosarul nr. 56/F/2002 al Tribunalului Suceava.

La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinita.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiata. Arata ca textele criticate pentru neconstitutionalitate, care permit substituirea, prin dispoziţia judecatorului-sindic, a administratorului unei societăţi comerciale cu un lichidator, nu încalcă dreptul de proprietate, care trebuie exercitat cu buna-credinta şi în limitele stabilite de lege.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

Prin Incheierea din 24 martie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 56/F/2002, Tribunalul Suceava a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 22, art. 23 lit. b), c) şi i) şi ale art. 23^1 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare şi a falimentului, republicată, cu modificările ulterioare, excepţie ridicata de Societatea Comerciala "Negravic Com" - S.R.L. din Suceava într-o cauza având ca obiect procedura falimentului.

În motivarea excepţiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile art. 22 şi art. 23 lit. b), c) şi i) din Legea nr. 64/1995, care permit substituirea, prin dispoziţia judecatorului-sindic, a administratorului unei societăţi comerciale cu terte persoane, respectiv cu lichidatori, lezeaza "dreptul legitim la asociere şi la ocrotirea proprietăţii private". Arata ca lichidatorul, ca mandatar al debitorului, nu a fost desemnat ca atare de către adunarea generală a asociatilor şi acţionează contrar vointei debitorului. Art. 23^1 din lege prevede autentificarea prin încheierea judecatorului-sindic a actelor încheiate de lichidator, de şi, potrivit Legii nr. 36/1995, "singurele persoane îndrituite în autentificarea actelor juridice în formele prescrise de legiuitor" sunt notarii publici. Considera ca dispozitiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 21, 51, art. 134 alin. (2) lit. a) şi ale art. 135 alin. (1), (2), (3) şi (6) din Constitutie, precum şi reglementarilor din art. 6 paragrafele 1 şi 2 din Convenţia pentru apararea drepturilor omului şi a libertatilor fundamentale şi din art. 1 din Primul protocol aditional la aceasta convenţie.

Tribunalul Suceava apreciaza ca excepţia ridicata nu este întemeiata, întrucât "desemnarea administratorilor judiciari ori a lichidatorilor, altii decât administratorii societatii, este realizata în scopul satisfacerii cererilor creditorilor, care nu au fost realizate de către conducerea societatii", iar autentificarea de către judecatorul-sindic a actelor încheiate de lichidator este prevăzută tocmai în beneficiul debitorului, pentru ca bugetul acestuia sa nu fie grevat şi cu taxele şi comisioanele notariale.

În conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicata.

Preşedintele Camerei Deputatilor considera ca sustinerile autorului excepţiei nu sunt întemeiate, deoarece ridicarea dreptului de a-şi conduce activitatea se dispune faţă de debitorul aflat într-o situaţie în care nu exista posibilitatea de realizare a unui plan rational de activitate, iar desemnarea unui lichidator se impune "tocmai pentru înscrierea în normele constitutionale menite să asigure îndeplinirea obligaţiei statului de a ocroti libertatea comerţului, concurenta loiala şi condiţiile necesare pentru valorificarea tuturor factorilor de productie, prevăzute la art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutia României"; dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 135 din Constitutie, având în vedere ca "dreptului de proprietate apartinând debitorului îi corespunde şi obligaţia corelativa a exercitarii lui cu buna-credinta, iar nu în dauna creditorilor"; accesul la justiţie este asigurat, chiar şi hotarârile judecatorului-sindic putând fi atacate cu recurs; masurile pe care le poate dispune judecatorul-sindic nu sunt contrare reglementarilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apararea drepturilor omului şi a libertatilor fundamentale ori ale art. 1 din Primul protocol aditional; autentificarea prin încheierea judecatorului-sindic a actelor lichidatorului este o atributie legala prevăzută de art. 10 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 64/1995, fără a fi contrara vreunei norme constitutionale.

Guvernul apreciaza ca sustinerile autorului excepţiei sunt vadit neîntemeiate. Arata, în acest sens, ca scopul principal al Legii nr. 64/1995 vizeaza acoperirea datoriilor pe care debitorul le-a acumulat faţă de creditorii săi, reglementând o procedură de executare silita la care participa toţi creditorii. Lichidatorul este desemnat în momentul în care se constată că nu mai exista sanse de redresare a activităţii debitorului şi ca este nevoie de transformarea în lichiditati a bunurilor din averea sa, iar "efectuarea operaţiunilor de valorificare a bunurilor din averea societatii debitoare de către conducerea acesteia ar reprezenta o primă de încurajare pentru conducerile care au dat dovada de calităţi defectuoase în administrarea societatii şi, prin urmare, ar agrava situaţia creditorilor, prin scaderea sumelor pe care acestia trebuie să le obtina". Prin dispozitiile legale criticate nu este încalcat dreptul de proprietate, drept care trebuie exercitat cu buna-credinta şi în limitele stabilite de lege, ceea ce debitorul nu a facut. Aceste dispozitii legale nu contravin nici prevederilor constitutionale privind caracterul de economie de piaţa al economiei României, ci sunt menite sa întareasca acest caracter. Atributia judecatorului-sindic de a autentifica anumite acte nu este contrara prevederilor constitutionale, ci este prevăzută pentru asigurarea scaderii la minimum a cheltuielilor legate de administrarea procedurii.

Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere cu privire la excepţia de neconstitutionalitate ridicata.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizata şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, sa solutioneze excepţia de neconstitutionalitate ridicata.

Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate îl constituie urmatoarele dispozitii ale Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare şi a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, modificata şi completata prin Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2002:

–Art. 22: "(1) În cazul în care dispune trecerea la faliment, judecatorul-sindic va desemna un lichidator, aplicându-se, în mod corespunzător, art. 17, 19, 20, 21 şi art. 69 alin. (4).

(2)Atribuţiile administratorului înceteaza la momentul stabilirii atribuţiilor lichidatorului de către judecatorul-sindic.

(3)Poate fi desemnat lichidator şi administratorul desemnat anterior.";

–Art. 23: "Principalele atribuţii ale lichidatorului, în cadrul prezentei legi, sunt: [...]

b)conducerea în tot sau în parte a activităţii debitorului;

c)introducerea de acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum şi a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operaţiuni comerciale încheiate de debitor şi a constituirii unor garantii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor; [...] i) vânzarea bunurilor din averea debitorului în conformitate cu prevederile prezentei legi;";

–Art. 23^1 : "(1) Actele încheiate de lichidator, pentru a caror validitate este necesară forma autentica, vor fi supuse autentificarii judecatorului-sindic.

(2)Judecatorul-sindic va pronunţă o încheiere de autentificare, în baza careia actul va putea fi înscris în registrele de publicitate."

Potrivit sustinerilor autorului excepţiei, dispozitiile legale criticate sunt contrare urmatoarelor prevederi constitutionale şi reglementari internationale:

–Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor şi a intereselor sale legitime.

(2)Nici o lege nu poate îngradi exercitarea acestui drept.";

–Art. 51: "Respectarea Constituţiei, a suprematiei sale şi a legilor este obligatorie";

–Art. 134 alin. (2) lit. a): "(2) Statul trebuie să asigure:

a)libertatea comerţului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;";

–Art. 135 alin. (1), (2), (3) şi (6): "(1) Statul ocroteste proprietatea.

(2)Proprietatea este publică sau privată.

(3)Proprietatea publică aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale. [...] (6) Proprietatea privată este, în condiţiile legii, inviolabila.";

–Art. 6 paragrafele 1 şi 2 din Convenţia pentru apararea drepturilor omului şi a libertatilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, ratificata de România prin Legea nr. 30/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 31 mai 1994;

–Art. 1 din Primul protocol aditional la Convenţia pentru apararea drepturilor omului şi a libertatilor fundamentale, referitor la protectia proprietăţii.

Examinând excepţia de neconstitutionalitate şi dispozitiile legale criticate, cu raportare la prevederile constitutionale şi la reglementarile internationale invocate, Curtea retine urmatoarele:

Potrivit prevederilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, desemnarea lichidatorului are loc după trecerea la faza falimentului, după ce s-a constatat ca debitorul nu a putut prezenta nici un plan viabil şi acceptabil de redresare economico-financiară, pentru a redeveni solvabil şi pentru a satisface creantele creditorilor.

Lichidatorul, în exercitarea atribuţiilor sale legale, trebuie să apere, deopotriva, interesele legitime atât ale creditorilor, cât şi ale debitorului, desfasurându-şi activitatea sub controlul judecatorului-sindic şi în mod transparent, cu participarea părţilor din proces.

Preluarea de către lichidator a conducerii, în tot sau în parte, a activităţii debitorului se impune pentru ca acesta s-a dovedit incapabil de a-şi conduce activitatea în mod eficient, cât şi pentru prevenirea producerii de noi pagube sau pierderi, în detrimentul satisfacerii creanţelor creditorilor.

În cazurile în care se constată că debitorul, cu rea-credinta, a încheiat acte frauduloase, transferuri cu caracter patrimonial sau alte operaţiuni comerciale, susceptibile de a prejudicia drepturile creditorilor, anularea acestor acte trebuie ceruta în justiţie pentru reîntregirea patrimoniului în scopul satisfacerii creditorilor, titularul unor asemenea acţiuni neputând fi altul decât lichidatorul.

Dacă debitorul, anterior deschiderii procedurii falimentului, nu a vândut bunurile din patrimoniul sau pentru achitarea datoriilor acumulate, aceasta vânzare trebuie facuta de lichidator, în condiţiile legii, lichidarea patrimoniului mergând pâna la satisfacerea integrală a creanţelor.

Liberul acces la justiţie nu poate fi considerat îngradit, întrucât este evident ca procesul, în care debitorul este parte, este în curs, acesta având şi dreptul sa atace cu recurs hotarârile judecatorului-sindic.

Obligaţia constituţională a statului de a ocroti proprietatea, indiferent de titular şi indiferent de forma acesteia, este una general valabila, atât pentru proprietatea debitorului, cât şi pentru proprietatea şi creantele creditorilor. Nimeni nu-şi poate exercita dreptul de proprietate în mod abuziv, în paguba altora. În acest sens, art. 54 din Constitutie prevede că "Cetatenii români, cetatenii straini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertatile constitutionale cu buna-credinta, fără sa încalce drepturile şi libertatile celorlalţi".

Obligaţia statului de a asigura "libertatea comerţului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie" este, de asemenea, o obligaţie generală, ce trebuie îndeplinita fără privilegii şi fără discriminari. Astfel, legea trebuie să apere şi interesele legitime ale creditorilor.

Nici o dispoziţie constituţională nu prevede dreptul sau competenţa exclusiva de a autentifica anumite acte, legiuitorul fiind în drept de a deroga printr-o lege de la reglementarile cuprinse într-o alta lege. Pe de altă parte, dreptul judecatorului-sindic de a autentifica prin încheiere actele încheiate de lichidator, prevăzut de art. 23^1 din Legea nr. 64/1995, este instituit tocmai în interesul debitorului, pentru a evita grevarea patrimoniului acestuia cu noi cheltuieli pentru taxe şi onorarii.

Curtea constata ca nici una dintre dispozitiile legale criticate nu împiedica îndeplinirea, în cadrul procedurii falimentului, a cerințelor unui proces echitabil, prevăzute de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apararea drepturilor omului şi a libertatilor fundamentale. Cât priveste paragraful 2 al art. 6 din acelasi act normativ, acesta se referă la prezumtia de nevinovatie în cauzele penale şi nu are, asadar, incidenţa în cauza de faţa.

Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (3) şi al art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 22, art. 23 lit. b), c) şi i) şi ale art. 23^1 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare şi a falimentului, republicată, cu modificările ulterioare, excepţie ridicata de Societatea Comerciala "Negravic Com" - S.R.L. din Suceava în Dosarul nr. 56/F/2002 al Tribunalului Suceava.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în sedinta publică din data de 14 octombrie 2003.

PREŞEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. Nicolae Popa

Magistrat-asistent,

Madalina Ştefania Diaconu

────────────