Convenţie internationala din 2 decembrie 1961

Capitolul 1Definiţii

Articolul 1Definiţii

În sensul prezentului act:

(i)prin prezenta convenţie se înţelege acest act (1991) al Convenţiei internaţionale pentru protecţia noilor soiuri de plante;

(îi) prin Actul din 1961/1972 se înţelege Convenţia internationala pentru protecţia noilor soiuri de plante din 2 decembrie 1961, modificat prin Actul adiţional din 10 noiembrie 1972;

(iii)prin Actul din 1978 se înţelege Actul din 23 octombrie 1978 al Convenţiei internaţionale pentru protecţia noilor soiuri de plante;

(iv)prin ameliorator se înţelege:

–persoana care a creat sau a descoperit şi a dezvoltat un soi;

–persoana care este angajatorul persoanei susmenţionate sau care a comandat acesteia din urma lucrarea, în cazul în care legislaţia părţii contractante respective prevede astfel; sau

–succesorul în drepturi al primei sau al celei de-a doua persoane sus-menţionate, după caz;

(v)prin dreptul amelioratorului se înţelege dreptul amelioratorului prevăzut de prezenta convenţie;

(vi)prin soi se înţelege o grupare de plante în cadrul unui singur taxon botanic de rangul cel mai scăzut, grupare care, indiferent dacă sunt îndeplinite în totalitate sau nu condiţiile pentru acordarea dreptului amelioratorului, poate fi:

–definită prin expresia caracterelor ce rezultă de la un anumit genotip sau combinaţie de genotipuri;

–deosebită de orice alta grupare de plante prin expresia a cel puţin unuia dintre acele caractere; şi

–considerată ca unitate cu privire la capacitatea sa de a fi reprodusa întocmai;

(vii)prin parte contractantă se înţelege un stat sau o organizaţie interguvernamentală care este parte la prezenta convenţie;

(viii)prin teritoriu, în raport cu o parte contractantă, se înţelege, în cazul în care partea contractantă este un stat, teritoriul acelui stat, iar când partea contractantă este o organizaţie interguvernamentală, teritoriul pe care se aplică tratatul de constituire a acelei organizaţii interguvernamentale;

(ix)prin autoritate se înţelege autoritatea la care se face referire în art. 30(1)(îi);

(x)prin Uniune se înţelege Uniunea pentru Protecţia Noilor Soiuri de Plante, fondată prin Actul din 1961 şi menţionată ulterior în Actul din 1972, Actul din 1978 şi în prezenta Convenţie;

(xi)prin membru al Uniunii se înţelege un stat care este parte la Actul din 1961/1972 sau la Actul din 1978 ori o parte contractantă.

Capitolul 2Obligaţii generale ale părţilor contractante

Articolul 2Obligaţia fundamentală a părţilor contractante

Fiecare parte contractantă acorda şi protejeaza drepturile amelioratorilor.

Articolul 3Genuri şi specii care trebuie protejate

(1)[State deja membre ale Uniunii] Fiecare parte contractantă care este legată prin Actul din 1961/1972 sau prin Actul din 1978 aplica prevederile prezentei convenţii:

(i)la data la care devine legată prin prezenta convenţie, pentru toate genurile şi speciile de plante la care se aplică la acea data prevederile Actului din 1961/1972 sau ale Actului din 1978; şi

(îi) cel mai târziu la expirarea unei perioade de 5 ani de la acea data, pentru toate genurile şi speciile de plante.

(2)[Noii membri ai Uniunii] Fiecare parte contractantă care nu este legată prin Actul din 1961/1972 sau prin Actul din 1978 aplica prevederile prezentei convenţii:

(i)la data la care devine legată prin prezenta convenţie, pentru cel puţin 15 genuri sau specii de plante; şi

(îi) cel mai târziu la expirarea unei perioade de 10 ani de la acea data, pentru toate genurile şi speciile de plante.

Articolul 4Tratament naţional

(1)[Tratament] Fără prejudicierea drepturilor prevăzute în prezenta convenţie, cetăţenii unei părţi contractante, precum şi persoanele fizice care îşi au domiciliul pe teritoriul acelei părţi contractante şi persoanele juridice care îşi au sediul pe respectivul teritoriu beneficiază pe teritoriul fiecăreia dintre celelalte părţi contractante, cu privire la acordarea şi protecţia drepturilor amelioratorilor, de acelaşi tratament care se acordă sau poate să se acorde ulterior conform legislaţiei acestei alte astfel de părţi contractante cetăţenilor acesteia, cu condiţia ca aceşti cetăţeni, persoane fizice sau juridice, să respecte condiţiile şi formalităţile impuse cetăţenilor respectivei alte părţi contractante. (2) [Cetăţeni] În sensul paragrafului precedent, prin cetăţeni se înţelege, în cazul în care partea contractantă este un stat, cetăţenii acelui stat, iar în cazul în care partea contractantă este o organizaţie interguvernamentală, cetăţenii statelor care sunt membre ale acelei organizaţii.

Capitolul 3Condiţii de acordare a dreptului amelioratorului

Articolul 5Condiţii de protecţie

(1)[Criterii de îndeplinit] Dreptul amelioratorului se acordă în cazul în care soiul este:

(i)nou;

(îi) distinct;

(iii)omogen; şi

(iv)stabil.

(2)[Alte condiţii] Acordarea dreptului amelioratorului nu depinde de condiţii suplimentare sau diferite, cu condiţia ca soiul să fie desemnat printr-o denumire în conformitate cu prevederile art. 20, ca solicitantul să respecte formalităţile prevăzute de legislaţia părţii contractante la a carei autoritate s-a înregistrat cererea şi cu condiţia sa plătească taxele cerute.

Articolul 6Noutate

(1)[Criterii] Soiul este considerat nou dacă la data înregistrării cererii pentru acordarea dreptului amelioratorului nu s-a vândut sau nu s-a pus la dispoziţie terţilor material de înmulţire ori material recoltat din soiul respectiv de către ameliorator sau cu consimţământul acestuia, în scopul exploatării soiului:

(i)pe teritoriul părţii contractante în care s-a înregistrat cererea, mai devreme de un an înaintea acelei date; şi

(îi) pe un alt teritoriu decât cel al părţii contractante în care s-a înregistrat cererea, mai devreme de 4 ani, sau, în cazul pomilor ori al viţei de vie, mai devreme de 6 ani înainte de data respectiva.

(2)[Soiuri recent create] În cazul în care o parte contractantă aplica prezenta convenţie la un gen sau la o specie de planta pentru care nu a aplicat înainte prezenta convenţie ori un act anterior, se poate considera ca un soi creat recent, existent la data unei astfel de extinderi a protecţiei, îndeplineşte condiţia de noutate definită în paragraful (1), chiar dacă vânzarea sau punerea la dispoziţie terţilor, descrisă în acel paragraf, a avut loc înainte de termenele definite în acel paragraf. (3) [Teritoriu, în anumite cazuri] În sensul paragrafului (1), toate părţile contractante care sunt state membre ale uneia şi aceleiaşi organizaţii interguvernamentale pot acţiona în comun, în cazul în care reglementările acelei organizaţii o cer, pentru asimilarea actelor săvârşite pe teritoriile statelor membre ale acelei organizaţii cu actele săvârşite pe propriile teritorii şi în acest caz ele notifica aceasta asimilare secretarului general.

Articolul 7Distinctivitate

Soiul este considerat distinct dacă se deosebeşte în mod clar de orice alt soi a cărui existenta este de notorietate la data depunerii cererii. În special, se considera ca prin depunerea unei cereri pentru acordarea dreptului amelioratorului sau pentru înscrierea unui alt soi într-un registru oficial pentru soiuri, în orice ţara, acel soi devine de notorietate publică de la data cererii, cu condiţia ca cererea sa conducă la acordarea dreptului amelioratorului sau la înscrierea acelui soi în registrul oficial al soiurilor, după cum este cazul.

Articolul 8Omogenitate

Soiul este considerat omogen dacă, sub rezerva unei variatii previzibile, ţinând seama de caracteristicile particulare de înmulţire a acestuia, este suficient de omogen în expresia caracterelor lui relevante.

Articolul 9Stabilitate

Soiul este considerat stabil dacă caracterele sale relevante se menţin neschimbate după inmultiri repetate sau, în cazul unui ciclu special de înmulţire, la sfârşitul unui astfel de ciclu.

Capitolul 4Cererea de acordare a dreptului amelioratorului

Articolul 10Depunerea cererilor

(1)[Locul primei cereri] Amelioratorul poate să aleagă partea contractantă la a carei autoritate doreşte să depună prima cerere pentru acordarea dreptului amelioratorului. (2) [Data cererilor ulterioare] Amelioratorul poate să solicite autorităţilor altor părţi contractante acordarea dreptului amelioratorului fără a aştepta sa i se acorde dreptul amelioratorului de către autoritatea părţii contractante la care a fost depusa prima cerere. (3) [Independenta protecţiei] Nici o parte contractantă nu poate refuza acordarea dreptului amelioratorului şi nici nu poate limita durata acestuia pe motiv că nu s-a solicitat, s-a refuzat sau a expirat protecţia pentru acelaşi soi în orice alt stat sau organizaţie interguvernamentală.

Articolul 11Drept de prioritate

(1)[Dreptul; durata acestuia] Orice ameliorator care a depus o cerere pentru protecţia unui soi în una dintre părţile contractante (prima cerere), în scopul depunerii unei cereri pentru acordarea dreptului amelioratorului pentru acelaşi soi la autoritatea oricărei alte părţi contractante (cererea ulterioară), beneficiază de un drept de prioritate de 12 luni. Aceasta perioada se calculează de la data depunerii primei cereri. Ziua depunerii nu trebuie inclusă în cea de-a doua perioada. (2) [Invocarea dreptului] Pentru a beneficia de dreptul de prioritate amelioratorul trebuie să invoce în cererea ulterioară prioritatea primei cereri. Autoritatea la care s-a depus cererea ulterioară poate solicita amelioratorului sa furnizeze, într-un termen de minimum 3 luni de la data depunerii cererii ulterioare, o copie de pe documentele care constituie prima cerere, certificată ca autentică de autoritatea la care aceasta cerere a fost depusa, precum şi mostre sau alte dovezi ca soiul care face obiectul ambelor cereri este acelaşi. (3) [Documente şi material] Amelioratorului i se acordă o perioadă de 2 ani după expirarea perioadei de prioritate sau, în cazul în care prima cerere este respinsă ori retrasă, o perioadă corespunzătoare după o astfel de respingere sau retragere, pentru a furniza autorităţii părţii contractante la care a depus cererea ulterioară orice informaţii necesare, documente sau materiale cerute în scopul examinării conform art. 12, după cum prevede legislaţia acelei părţi contractante. (4) [Evenimente care se produc pe durata termenului de prioritate] Evenimentele care se produc pe durata perioadei prevăzute în paragraful (1), cum ar fi depunerea unei alte cereri sau publicarea ori utilizarea soiului care face obiectul primei cereri, nu constituie un motiv pentru respingerea cererii ulterioare. Astfel de evenimente nu dau naştere nici unui drept pentru terţi.

Articolul 12Examinarea cererii

Orice decizie de acordare a dreptului amelioratorului impune o examinare care să stabilească conformitatea cu condiţiile art. 5-9. În cadrul examinării autoritatea poate cultiva soiul sau poate efectua toate testarile necesare ori poate solicita cultivarea soiului sau efectuarea altor testări necesare ori poate lua în considerare rezultatele testarilor de creştere sau alte încercări deja efectuate. În scopul examinării autoritatea poate solicita amelioratorului sa furnizeze toate informaţiile, documentele sau materialele necesare.

Articolul 13Protecţie provizorie

Fiecare parte contractantă ia măsuri pentru protejarea intereselor amelioratorului în perioada dintre depunerea sau publicarea cererii de acordare a dreptului amelioratorului şi acordarea dreptului. Astfel de măsuri au ca efect faptul ca titularul dreptului amelioratorului este cel puţin îndreptăţit la o remuneraţie echitabila din partea oricărei persoane care în decursul acelei perioade a săvârşit acte care, prin acordarea dreptului, necesita autorizarea amelioratorului, conform prevederilor art. 14. O parte contractantă poate să prevadă ca acele măsuri să aibă efect numai în privinta persoanelor cărora amelioratorul le-a notificat depunerea cererii.

Capitolul 5Drepturile amelioratorului

Articolul 14Sfera de întindere a dreptului amelioratorului

(1)[Acte privitoare la materialul de înmulţire] a) Sub rezerva art. 15 şi 16, următoarele acte cu privire la materialul de înmulţire din soiul protejat necesita autorizarea amelioratorului:

(i)producerea sau reproducerea (multiplicarea);

(îi) condiţionarea în scopul inmultirii (propagarii);

(iii)oferirea spre vânzare;

(iv)vânzarea sau alta forma de comercializare;

(v)exportul;

(vi)importul;

(vii)depozitarea pentru oricare dintre scopurile menţionate la pct. (i)-(vi) de mai sus.

b)Amelioratorul poate să îşi dea autorizarea în anumite condiţii şi limite. (2) [Acte cu privire la materialul recoltat] Sub rezerva art. 15 şi 16, actele la care se referă pct. (i)-(vii) din paragraful (1)a) privitor la materialul recoltat, incluzând plante întregi şi părţi de plante, obţinute prin utilizarea neautorizata a materialului de înmulţire din soiul protejat, necesita autorizarea amelioratorului, cu excepţia cazului în care amelioratorul a avut posibilitatea să îşi exercite dreptul cu privire la respectivul material de înmulţire. (3) [Acte cu privire la anumite produse] Fiecare parte contractantă poate institui prevederi conform cărora, sub rezerva art. 15 şi 16, actele menţionate la pct. (i)-(vii) din paragraful (1)a) în legătură cu produse realizate direct din materialul recoltat al soiului protejat aflat sub incidenţa prevederilor paragrafului (2) prin utilizarea neautorizata a respectivului material recoltat necesita autorizarea amelioratorului, cu excepţia cazului în care amelioratorul a avut posibilitatea să îşi exercite dreptul cu privire la respectivul material recoltat. (4) [Eventuale acte adiţionale] Fiecare parte contractantă poate institui prevederi conform cărora, sub rezerva art. 15 şi 16, şi alte acte în afară celor menţionate la pct. (i)-(vii) din paragraful (1)a), sa necesite autorizarea amelioratorului. (5) [Soiuri esenţial derivate şi anumite alte soiuri] a) Prevederile paragrafelor (1)-(4) se aplică, de asemenea, referitor la:

(i)soiurile care sunt esenţial derivate din soiul protejat, în cazul în care soiul protejat nu este el însuşi un soi esenţial derivat;

(îi) soiurile care nu se disting în mod clar, în conformitate cu art. 7, de soiul protejat; şi

(iii)soiurile a căror producere necesita utilizarea repetată a soiului protejat.

b)În sensul subparagrafului a)(i), un soi este considerat esenţial derivat dintr-un alt soi (soiul iniţial) în cazul în care:

(i)este predominant derivat din soiul iniţial sau dintr-un soi care este el însuşi derivat în mod predominant din soiul iniţial, mentinandu-şi totodată expresia caracterelor esenţiale care rezultă din genotipul sau combinatia de genotipuri ale soiului iniţial;

(îi) se distinge în mod clar de soiul iniţial; şi

(iii)cu excepţia diferenţelor care rezultă din actul de derivare, este în conformitate cu soiul iniţial în expresia caracterelor esenţiale care rezultă din genotipul sau combinatia de genotipuri ale soiului iniţial.

c)Soiurile esenţial derivate pot fi obţinute, de exemplu, prin selecţia unui mutant natural sau indus ori a unei variante somaclonale, selecţia unei variante individuale din plantele soiului iniţial, retroincrucisari sau transformarea prin inginerie genetica.

Articolul 15Excepţii de la dreptul amelioratorului

(1)[Excepţii obligatorii] Dreptul amelioratorului nu se extinde la:

(i)acte săvârşite în mod particular şi pentru scopuri necomerciale;

(îi) acte săvârşite pentru scopuri experimentale; şi

(iii)acte săvârşite în scopul creării altor soiuri şi, exceptând cazurile în care se aplică prevederile art. 14 (5), acte la care se referă art. 14 (1)-(4) cu privire la astfel de alte soiuri.

(2)[Excepţii opţionale] În pofida prevederilor art. 14, fiecare parte contractantă poate, în anumite limite rezonabile şi sub rezerva salvgardarii intereselor legitime ale amelioratorului, sa restrângă dreptul amelioratorului asupra oricărui soi, pentru a permite fermierilor sa folosească pentru înmulţire, pe proprietăţile lor, produsul recoltat obţinut prin plantarea pe proprietăţile lor a soiului protejat sau a unui soi prevăzut în art. 14 (5) a) (i) sau (îi).

Articolul 16Epuizarea dreptului amelioratorului

(1)[Epuizarea dreptului] Dreptul amelioratorului nu se extinde la acte referitoare la orice material din soiul protejat sau dintr-un soi la care se referă prevederile art. 14 (5), care a fost vândut sau comercializat în alt mod de către ameliorator ori cu consimţământul acestuia pe teritoriul părţii contractante în discuţie, sau la orice material derivat din respectivul material, cu excepţia cazurilor în care astfel de acte:

(i)presupun înmulţirea în continuare a soiului în discuţie; sau

(îi) presupun un export de material al soiului, care să permită înmulţirea soiului într-o ţara care nu protejeaza soiurile genului sau speciei de plante din care face parte soiul, exceptând cazurile în care materialul exportat este destinat consumului.

(2)[Semnificatia termenului "material"] În sensul paragrafului (1), material înseamnă, în legătură cu un soi:

(i)material de înmulţire de orice fel;

(îi) material recoltat, inclusiv plante întregi sau părţi din plante; şi

(iii)orice produs făcut direct din materialul recoltat.

(3)[Teritoriu, în anumite cazuri] În sensul paragrafului (1), toate părţile contractante care sunt state membre ale uneia şi aceleiaşi organizaţii interguvernamentale pot acţiona în comun, în cazul în care reglementările acelei organizaţii o cer, pentru asimilarea actelor săvârşite pe teritoriile statelor membre ale acelei organizaţii cu actele săvârşite pe propriile lor teritorii şi, în acest caz, notifica în consecinţa secretarului general.

Articolul 17Restrictii în exercitarea dreptului amelioratorului

(1)[Interesul public] Exceptând cazurile în care se prevede în mod expres în prezenta convenţie, nici o parte contractantă nu poate limita exercitarea libera a dreptului amelioratorului pentru alte motive decât cele de interes public. (2) [Remuneraţie echitabila] Când orice astfel de restrictie are efectul de a autoriza un terţ sa îndeplinească orice act pentru care se solicita autorizaţia amelioratorului, partea contractantă în cauza ia toate măsurile necesare pentru ca amelioratorul sa primească o remuneraţie echitabila.

Articolul 18Măsuri de reglementare comercială

Dreptul amelioratorului este independent de orice măsuri luate de o parte contractantă pentru a reglementa pe teritoriul ei producerea, omologarea şi comercializarea de material al soiurilor sau importul ori exportul unui astfel de material. În orice caz, astfel de măsuri nu afectează aplicarea prevederilor prezentei convenţii.

Articolul 19Durata dreptului amelioratorului

(1)[Perioada de protecţie] Dreptul amelioratorului este acordat pentru o perioadă fixa. (2) [Perioada minima] Respectiva perioada nu va fi mai scurta de 20 de ani de la data acordării dreptului amelioratorului. Pentru pomi şi viţă de vie respectiva perioada nu va fi mai scurta de 25 de ani de la data respectiva.

Capitolul 6Denumirea soiului

Articolul 20Denumirea soiului

(1)[Desemnarea soiurilor prin denumire; utilizarea denumirii] a) Soiul este desemnat printr-o denumire care va fi propria sa desemnare generica.

b)Fiecare parte contractantă va lua măsurile necesare, sub rezerva paragrafului (4), pentru ca nici un drept asupra desemnării înregistrate ca denumire a soiului sa nu împiedice utilizarea libera a denumirii soiului, chiar după expirarea dreptului amelioratorului. (2) [Caracteristicile denumirii] Denumirea trebuie să permită identificarea soiului. Denumirea nu trebuie să conţină doar cifre, exceptând cazurile în care acest lucru este o practica stabilită pentru identificarea soiurilor. Denumirea nu trebuie să fie susceptibilă de a induce în eroare sau de a crea confuzii în legătură cu caracteristicile, valoarea ori identitatea soiului sau identitatea amelioratorului. În special, trebuie să fie diferita de orice denumire care desemnează, pe teritoriul oricărei părţi contractante, un soi existent din aceeaşi specie de plante sau dintr-o specie foarte inrudita. (3) [Înregistrarea denumirii] Denumirea soiului este înaintată de către ameliorator autorităţii competente. Dacă se constată că denumirea nu satisface cerinţele paragrafului (2), autoritatea refuza sa o înregistreze şi îi cere amelioratorului sa propună o alta denumire în cadrul unei perioade prescrise. Denumirea este înregistrată de autoritate în momentul în care se acordă dreptul amelioratorului. (4) [Drepturi anterioare ale terţilor] Drepturile anterioare ale terţilor nu sunt afectate. Dacă datorită unui drept anterior utilizarea denumirii unui soi este interzisă unei persoane care, în conformitate cu prevederile paragrafului (7), este obligată sa o utilizeze, autoritatea solicita amelioratorului să prezinte o alta denumire pentru soi. (5) [Aceeaşi denumire în toate părţile contractante] Un soi trebuie prezentat tuturor părţilor contractante sub aceeaşi denumire. Autoritatea fiecărei părţi contractante înregistrează denumirea astfel prezentată, exceptând cazul în care considera ca denumirea este necorespunzătoare pe cuprinsul teritoriului ei. În cel de-al doilea caz ea va cere amelioratorului să prezinte o alta denumire. (6) [Informarea între autorităţile părţilor contractante] Autoritatea unei părţi contractante ia măsurile necesare ca autorităţile tuturor celorlalte părţi contractante să fie informate în problemele privind denumirile soiului, în special prezentarea, înregistrarea şi anularea denumirilor. Orice autoritate îşi poate adresa observaţiile, când este cazul, privind înregistrarea unei denumiri, autorităţii care a comunicat acea denumire. (7) [Obligaţia de a folosi o denumire] Orice persoană care în cadrul teritoriului unei părţi contractante oferă spre vânzare sau comercializează material de înmulţire dintr-un soi protejat în cadrul acelui teritoriu este obligată sa folosească denumirea acelui soi chiar şi după expirarea dreptului amelioratorului asupra acelui soi, exceptând cazurile în care, conform prevederilor paragrafului (4), drepturi anterioare nu se opun unei astfel de utilizări. (8) [Indicaţii folosite în asociere cu denumirile] Când un soi este oferit spre vânzare sau comercializat, este permis să se asocieze denumirii înregistrate a soiului o marca, un nume comercial sau alte indicaţii similare. În cazul în care se asociaza o astfel de indicaţie, denumirea trebuie să fie totuşi uşor de recunoscut.

Capitolul 7Nulitatea şi decăderea din drepturi a amelioratorului

Articolul 21Nulitatea dreptului amelioratorului

(1)[Motive de nulitate] Fiecare parte contractantă declara nul şi neavenit dreptul amelioratorului acordat de ea, când se stabileşte:

(i)că nu au fost îndeplinite condiţiile stipulate în art. 6 sau 7 la data acordării dreptului amelioratorului;

(îi) că nu au fost îndeplinite condiţiile stipulate în art. 8 sau 9 la data acordării dreptului amelioratorului, în cazul în care acordarea dreptului amelioratorului s-a bazat în mod esenţial pe informaţii şi documente furnizate de ameliorator; sau

(iii)ca dreptul amelioratorului a fost acordat unei persoane care nu este indreptatita la acesta, exceptând cazul în care este transmis unei persoane care este indreptatita la acesta.

(2)[Excluderea altor motive] Nici un drept al amelioratorului nu se declara nul şi neavenit din alte motive decât cele la care se face referire în paragraful (1).

Articolul 22Decăderea din drepturi a amelioratorului

(1)[Motive de anulare] a) Fiecare parte contractantă poate să decada amelioratorul din dreptul acordat de aceasta, dacă se stabileşte că nu mai sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 8 sau 9. b) În plus, fiecare parte contractantă poate să decada amelioratorul din dreptul acordat de aceasta dacă, după ce i s-a solicitat acest lucru şi într-o perioadă prescrisă:

(i)amelioratorul nu furnizează autorităţii competente informaţiile, documentele sau materialul considerat necesar pentru verificarea menţinerii soiului;

(îi) amelioratorul nu plăteşte taxele care trebuie plătite pentru menţinerea în vigoare a dreptului sau; sau

(iii)amelioratorul nu propune o alta denumire corespunzătoare, în cazul în care denumirea soiului este anulată după acordarea dreptului.

(2)[Excluderea altor motive] Nici un ameliorator nu poate fi decăzut din dreptul sau pentru alte motive decât cele menţionate în paragraful (1).

Capitolul 8Uniunea

Articolul 23Membri

Părţile contractante sunt membri ai Uniunii.

Articolul 24Statut juridic şi sediu

(1)[Personalitate juridică] Uniunea are personalitate juridică. (2) [Capacitate juridică] Uniunea se bucura, pe teritoriul fiecărei părţi contractante, în conformitate cu legile aplicabile pe teritoriul respectiv, de capacitatea juridică necesară pentru îndeplinirea obiectivelor Uniunii şi pentru exercitarea funcţiilor sale. (3) [Sediul] Sediul Uniunii şi al organelor sale permanente este la Geneva. (4) [Acord de sediu] Uniunea are un acord de sediu cu Confederatia Elvetiana.

Articolul 25Organe

Organele permanente ale Uniunii sunt Consiliul şi Oficiul Uniunii.

Articolul 26Consiliul

(1)[Componenta] Consiliul se compune din reprezentanţi ai membrilor Uniunii. Fiecare membru al Uniunii îşi numeşte un reprezentant la Consiliu şi un supleant. Reprezentanţii sau supleanţii pot fi însoţiţi de asistenţi ori de consilieri. (2) [Funcţionari] Consiliul alege un preşedinte şi un prim-vicepreşedinte dintre membrii săi. El poate alege alţi vicepreşedinţi. Prim-vicepreşedintele ia locul preşedintelui în cazul în care acesta din urma se afla în imposibilitatea de a-şi îndeplini îndatoririle. Preşedintele deţine funcţia pe o durată de 3 ani. (3) [Sesiuni] Consiliul se întruneşte la convocarea preşedintelui. O şedinţa ordinară a Consiliului se tine anual.

În plus, preşedintele poate convoca Consiliul la dorinţa sa; el îl convoacă, în termen de 3 luni, dacă o treime din numărul membrilor Uniunii solicita acest lucru.

(4)[Observatori] Statele care nu sunt membre ale Uniunii pot fi invitate în calitate de observatori la reuniunile Consiliului. La astfel de reuniuni pot fi invitaţi şi alţi observatori, precum şi experţi. (5) [Sarcini] Sarcinile Consiliului sunt:

(i)de a studia măsurile corespunzătoare pentru a apara interesele şi pentru a incuraja dezvoltarea Uniunii;

(îi) de a stabili regulile sale de procedura;

(iii)de a numi secretarul general şi, dacă considera necesar, un vicesecretar general şi de a stabili termenele pentru numirea fiecăruia;

(iv)de a examina un raport anual asupra activităţilor Uniunii şi de stabili programul pentru viitoarea sa activitate;

(v)de a da secretarului general toate instrucţiunile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor Uniunii;

(vi)de a stabili regulile administrative şi financiare ale Uniunii;

(vii)de a examina şi de a aproba bugetul Uniunii şi de a fixa contribuţia fiecărui membru al Uniunii;

(viii)de a examina şi de a aproba conturile prezentate de secretarul general;

(ix)de a fixa data şi locul conferinţelor la care se face referire în art. 38 şi de a lua măsurile necesare pentru pregătirea lor; şi

(x)în general, de a lua toate deciziile pentru a asigura funcţionarea eficienta a Uniunii.

(6)[Voturi] a) Fiecare membru al Uniunii, care este un stat, are un vot în Consiliu.

b)Orice parte contractantă care este o organizaţie interguvernamentală poate să exercite dreptul de vot al statelor sale membre care sunt membre ale Uniunii, în aspecte care ţin de competenţa ei. O astfel de organizaţie interguvernamentală nu exercita drepturile de vot ale statelor sale membre dacă statele sale membre îşi exercită dreptul lor de vot şi viceversa. (7) [Majorităţi] Orice decizie a Consiliului necesita o majoritate simpla de voturi exprimate, cu condiţia ca orice decizie a Consiliului conform paragrafelor (5)(îi), (vi) şi (vii) şi conform art. 28 (3), 29 (5) b) şi 38 (1) sa necesite trei pătrimi din numărul voturilor exprimate. Abtinerile nu se considera voturi.

Articolul 27Biroul Uniunii

(1)[Sarcinile şi conducerea Biroului] Biroul Uniunii îndeplineşte toate îndatoririle şi sarcinile care i-au fost încredinţate de Consiliu. Acesta se afla sub conducerea secretarului general. (2) [Îndatoririle secretarului general] Secretarul general răspunde în faţa Consiliului; el răspunde de îndeplinirea deciziilor Consiliului. El supune bugetul Uniunii spre aprobare Consiliului şi răspunde de aplicarea acestuia. El face rapoarte către Consiliu privind administraţia sa, activităţile şi poziţia financiară a Uniunii. (3) [Personal] Sub rezerva prevederilor art. 26 (5) (iii), condiţiile de numire şi de angajare a personalului necesar pentru îndeplinirea eficienta a sarcinilor Biroului Uniunii sunt stabilite prin reglementări administrative şi financiare.

Articolul 28Limbi oficiale

(1)[Limbile Biroului] Biroul Uniunii utilizează în îndeplinirea îndatoririlor sale limbile engleza, franceza, germană şi spaniola. (2) [Limbile oficiale la anumite reuniuni] Reuniunile Consiliului şi conferinţele de revizuire se susţin în cele patru limbi. (3) [Alte limbi oficiale] Consiliul poate decide dacă sunt utilizate şi alte limbi.

Articolul 29Finanţe

(1)[Venituri] Cheltuielile Uniunii sunt acoperite din:

(i)contribuţiile anuale ale statelor membre ale Uniunii;

(îi) plati încasate pentru serviciile prestate;

(iii)diferite încasări.

(2)[Contribuţii: unităţi] a) Cota-parte din totalul contribuţiilor anuale care revine fiecărui stat membru al Uniunii se stabileşte prin raportarea la cheltuielile totale care trebuie acoperite din contribuţiile statelor membre ale Uniunii şi la numărul de unităţi de contribuţie aplicabile acestuia conform paragrafului (3). Cota-parte respectiva se calculează conform paragrafului (4).

b)Numărul unităţilor de contribuţie se exprima în numere întregi sau în fractii ale acestora, cu condiţia ca nici o fractie sa nu fie mai mica de o cincime. (3) [Contribuţii: cota fiecărui membru] a) Numărul unităţilor de contribuţie aplicabil fiecărui membru al Uniunii care este parte la Actul din 1961/1972 sau la Actul din 1978 la data la care devine legat prin prezenta convenţie este acelaşi cu numărul aplicabil acestuia imediat înaintea datei respective.

b)Orice alt stat membru al Uniunii, în momentul aderării sale la Uniune, indica într-o declaraţie adresată secretarului general numărul de unităţi de contribuţie care i se aplică.

c)Orice stat membru al Uniunii poate în orice moment sa indice într-o declaraţie adresată secretarului general un număr de unităţi de contribuţie diferit de numărul aplicabil acestuia conform subparagraful a) sau b). O astfel de declaraţie, dacă este facuta în timpul primelor 6 luni ale anului calendaristic, produce efecte de la începutul urmatorului an calendaristic; în caz contrar, produce efecte de la începutul celui de-al doilea an calendaristic care urmează anului în care a fost facuta declaraţia. (4) [Contribuţii: calculul cotelor] a) Pentru fiecare perioada bugetară suma corespunzătoare unei unităţi de contribuţie se obţine prin împărţirea sumei totale a cheltuielilor care trebuie acoperite în perioada respectiva din contribuţiile statelor membre ale Uniunii la numărul total de unităţi aplicabile acelor state membre ale Uniunii.

b)Cuantumul contribuţiei fiecărui stat membru al Uniunii se obţine prin înmulţirea cuantumului corespunzător unei unităţi de contribuţie cu numărul unităţilor de contribuţie aplicabile acelui stat membru al Uniunii. (5) [Restante în plata contribuţiei] a) Un stat membru al Uniunii care este în restanta cu plata contribuţiei nu poate, sub rezerva subparagrafului b), să îşi exercite dreptul de vot în cadrul Consiliului dacă cuantumul restantelor sale este egal cu sau depăşeşte cuantumul contribuţiei datorate de acesta pentru întregul an precedent. Suspendarea dreptului la vot nu scuteşte un astfel de stat membru al Uniunii de obligaţiile sale în baza prezentei convenţii şi nu îl priveaza de nici un alt drept care decurge din aceasta.

b)Consiliul poate permite numitului stat membru al Uniunii să îşi continue exercitarea dreptului de vot dacă şi atâta timp cat Consiliul are cunoştinţa de faptul ca întârzierea de plată se datorează unor condiţii excepţionale şi inevitabile. (6) [Verificarea conturilor] Verificarea conturilor Uniunii este efectuată de un stat membru al Uniunii, după cum se prevede în reglementările administrative şi financiare. Un astfel de stat membru al Uniunii este desemnat de Consiliu, cu acordul acestuia. (7) [Contribuţii ale organizaţiilor interguvernamentale] Orice parte contractantă care este o organizaţie interguvernamentală nu este obligată sa plătească contribuţii. Dacă, cu toate acestea, ea decide sa plătească contribuţia, se aplică în consecinţa prevederile paragrafelor (1)-(4).

Capitolul 9Aplicarea convenţiei; alte acorduri

Articolul 30Aplicarea convenţiei

(1)[Măsuri de aplicare] Fiecare parte contractantă adopta toate măsurile necesare pentru aplicarea prezentei convenţii, în special:

(i)prevede măsuri juridice adecvate pentru a asigura respectarea efectivă a drepturilor amelioratorilor;

(îi) stabileşte o autoritate căreia sa i se încredinţeze sarcina de a acorda drepturile amelioratorilor sau încredinţează acea sarcina unei autorităţi stabilite de o altă parte contractantă;

(iii)asigura informarea publicului prin publicarea regulată a informaţiilor referitoare la:

–cererile şi acordarile drepturilor amelioratorilor;

şi

–denumiri propuse şi aprobate.

(2)[Conformitatea legislativă] Se înţelege ca la depunerea instrumentului de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, după caz, fiecare stat sau organizaţie interguvernamentală trebuie să fie în măsura, conform legislaţiei sale, ca prevederile prezentei convenţii sa producă efecte.

Articolul 31Relaţii între părţile contractante şi statele legate prin acte anterioare

(1)[Relaţiile dintre statele legate prin prezenta convenţie] Între statele membre ale Uniunii care sunt legate atât prin prezenta convenţie, cat şi prin orice act anterior al convenţiei se aplică numai prezenta convenţie. (2) [Relaţii posibile cu statele care nu sunt legate prin prezenta convenţie] Orice stat membru al Uniunii care nu este legat prin prezenta convenţie poate declara printr-o notificare adresată secretarului general ca în relaţiile sale cu fiecare membru al Uniunii legat numai prin prezenta convenţie va aplica actul cel mai recent prin care este legat. De la expirarea termenului de o luna de la data unei astfel de notificări şi până în momentul în care statul membru al Uniunii care face declaraţia devine legat prin prezenta convenţie respectivul membru al Uniunii aplica actul cel mai recent prin care este legat în relaţiile sale cu fiecare dintre membrii Uniunii legat numai prin prezenta convenţie, în timp ce acesta din urma aplica prezenta convenţie cu privire la cel dintâi.

Articolul 32Acorduri speciale

Membrii Uniunii îşi rezerva dreptul de a încheia între ei acorduri speciale privind protecţia soiurilor, în măsura în care aceste acorduri nu contravin prevederilor prezentei convenţii.

Capitolul 10Dispoziţii finale

Articolul 33Semnare

Prezenta convenţie este deschisă pentru semnare de către orice stat care este membru al Uniunii la data adoptării sale. Convenţia rămâne deschisă pentru semnare până la 31 martie 1992.

Articolul 34Ratificare, acceptare sau aprobare; aderare

(1)[State şi unele organizaţii interguvernamentale]

a)Orice stat poate, conform prevederilor prezentului articol, sa devină parte la prezenta convenţie.

b)Orice organizaţie interguvernamentală poate, conform prevederilor prezentului articol, sa devină parte la prezenta convenţie dacă:

(i)are competenţa cu privire la aspectele reglementate de prezenta convenţie;

(îi) are propria legislaţie care prevede acordarea şi protecţia drepturilor amelioratorilor care leagă toate statele sale membre; şi

(iii)a fost autorizata în mod corespunzător, în conformitate cu prevederile sale interne, sa adere la prezenta convenţie.

(2)[Instrument de accesiune] Orice stat care a semnat prezenta convenţie devine parte la aceasta prin depunerea unui instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare a prezentei convenţii. Orice stat care nu a semnat prezenta convenţie şi orice organizaţie interguvernamentală devine parte la aceasta prin depunerea unui instrument de aderare la prezenta convenţie. Instrumentele de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare se depun la secretarul general. (3) [Avizul Consiliului] Orice stat care nu este membru al Uniunii şi orice organizaţie interguvernamentală, înainte de a îşi depune instrumentul de aderare, solicita Consiliul să îşi dea avizul cu privire la conformitatea legislaţiei sale cu prevederile prezentei convenţii. Dacă decizia privind avizul este pozitiva, instrumentul de aderare poate fi depus.

Articolul 35Rezerve

(1)[Principiu] Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului (2) nu se admit rezerve faţă de prezenta convenţie. (2) [Excepţia posibila] a) În pofida prevederilor art. 3 (1), orice stat care în momentul în care devine parte la prezenta convenţie este parte la Actul din 1978 şi care în privinta soiurilor înmulţite asexuat asigura protecţie printr-un alt titlu de proprietate industriala decât dreptul amelioratorului are dreptul sa procedeze astfel în continuare fără să aplice prezenta convenţie la acele soiuri.

b)Orice stat care se foloseşte de acel drept, în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, după caz, notifica în consecinţa secretarului general. Acelaşi stat poate să retragă în orice moment acea notificare.

Articolul 36Comunicări privind legislaţia, genurile şi speciile protejate; informaţii pentru publicare

(1)[Notificarea iniţială] În momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare sau de aprobare a prezentei convenţii ori de aderare la aceasta, după caz, orice stat sau organizaţie interguvernamentală notifica secretarului general:

(i)legislaţia proprie care guvernează drepturile amelioratorilor; şi

(îi) lista cuprinzând genurile şi speciile de plante cărora li se vor aplica prevederile prezentei convenţii la data la care va deveni legat prin prezenta convenţie.

(2)[Notificarea modificărilor] Fiecare parte contractantă notifica cu promptitudine secretarului general:

(i)orice modificări ale legislaţiei sale care reglementează drepturile amelioratorilor; şi

(îi) orice extindere a aplicării prezentei convenţii la genuri şi specii de plante suplimentare.

(3)[Publicarea informatiei] Secretarul general, pe baza comunicărilor primite de la fiecare parte contractantă implicata, publică informaţii privind:

(i)legislaţia care guvernează drepturile amelioratorilor şi orice modificări în acea legislaţie; şi

(îi) lista cuprinzând genurile şi speciile de plante, menţionată în paragraful (1) (îi), şi orice extindere menţionată în paragraful (2) (îi).

Articolul 37Intrarea în vigoare; imposibilitatea de aderare la acte anterioare

(1)[Intrarea în vigoare iniţială] Prezenta convenţie intră în vigoare la o luna după ce 5 state şi-au depus instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, după caz, cu condiţia ca cel puţin 3 dintre numitele instrumente sa fi fost depuse de state care sunt parte la Actul din 1961/1972 sau la Actul din 1978. (2) [Intrarea în vigoare ulterioară] Orice stat care nu se încadrează în prevederile paragrafului (1) sau orice organizaţie interguvernamentală devine legată prin prezenta convenţie la o luna de la data depunerii instrumentului sau de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, după caz. (3) [Imposibilitatea de a adera la Actul din 1978] Nu se poate depune nici un instrument de aderare la Actul din 1978 după intrarea în vigoare a prezentei convenţii conform paragrafului (1), cu excepţia faptului ca orice stat care este considerat ţara în curs de dezvoltare în conformitate cu practica stabilită a Adunării Generale a Naţiunilor Unite poate depune un astfel de instrument până la 31 decembrie 1995 şi ca orice alt stat poate depune un astfel de instrument până la 31 decembrie 1993, chiar dacă prezenta convenţie intră în vigoare înaintea acelei date.

Articolul 38Revizuirea convenţiei

(1)[Conferinţa] Prezenta convenţie poate fi revizuită de o conferinţa a membrilor Uniunii. Convocarea unei astfel de conferinţe este decisa de Consiliu. (2) [Cvorum şi majoritate] Procedurile unei conferinţe produc efecte numai dacă cel puţin jumătate din numărul statelor membre ale Uniunii sunt reprezentate la conferinţa. Este necesar ca o majoritate de trei sferturi din numărul statelor membre ale Uniunii să fie prezente şi sa voteze la conferinţa pentru adoptarea oricărei revizuiri.

Articolul 39Denunţare

(1)[Notificări] Orice parte contractantă poate denunta prezenta convenţie printr-o notificare adresată secretarului general. Secretarul general notifica cu promptitudine tuturor membrilor Uniunii primirea acelei notificări. (2) [Acte anterioare] Notificarea denunţării prezentei convenţii este considerată, de asemenea, ca notificarea denunţării oricărui act anterior prin care este legată partea contractantă care denunta prezenta convenţie. (3) [Data producerii de efecte] Denunţarea produce efecte la sfârşitul anului calendaristic care urmează anului în care s-a primit notificarea de către secretarul general. (4) [Drepturi dobândite] Denunţarea nu afectează nici un drept dobândit în legătură cu un soi în baza prezentei convenţii sau a altui act anterior, înainte de data la care denunţarea produce efecte.

Articolul 40Menţinerea drepturilor dobândite

Prezenta convenţie nu limitează drepturile existente ale amelioratorilor în baza legilor părţilor contractante ori în baza oricărui act anterior sau a oricărui alt acord, altul decât prezenta convenţie, încheiat între membrii Uniunii.

Articolul 41Originalul şi textele oficiale ale convenţiei

(1)[Originalul] Prezenta convenţie este semnată într-un singur exemplar original în limbile engleza, franceza şi germană, textul în limba franceza fiind cel care prevalează în caz de inadvertente între diferitele texte. Originalul este depus la secretarul general. (2) [Textele oficiale] Secretarul general, după consultarea cu guvernele interesate, stabileşte texte oficiale ale prezentei convenţii în limbile arabă, italiana, japoneza, olandeza, şi spaniola şi în alte limbi pe care Consiliul le poate desemna.

Articolul 42Funcţiile depozitarului

(1)[Transmiterea copiilor] Secretarul general transmite copii autentificate de pe prezenta convenţie tuturor statelor şi organizaţiilor interguvernamentale care au fost reprezentate la Conferinţa diplomatică care a adoptat prezenta convenţie şi, la cerere, oricărui alt stat sau oricărei organizaţii interguvernamentale. (2) [Înregistrare] Secretarul general înregistrează prezenta convenţie la Secretariatul Naţiunilor Unite.