Decizie nr. 147 din 17 decembrie 1996

Notă *) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 234 din 17 iunie 1997.

Viorel Mihai Ciobanu - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent

Completul de judecată, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele:

Prin Încheierea din 25 septembrie 1996, pronunţată în Dosarul nr. 842/1996, Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi ale art.77 din Legea privatizării societăţilor comerciale nr. 58/1991, invocată de intimatele reclamante Bunescu Victoria şi Cantemir Elena.

În motivarea excepţiei, se susţine ca dispoziţiile criticate sunt contrare prevederilor art. 21 din Constituţie, care prevăd ca "orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor şi intereselor sale", din moment ce accesul la justiţie este împiedicat "pentru perioade nedeterminate de timp care aduc prejudicii celor în cauza", precum şi prevederilor art. 1 şi ale art. 41 din Constituţie, care reglementează statul de drept şi ideea de dreptate, respectiv protecţia dreptului de proprietate. De asemenea, se arata ca însăşi Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 6 din 11 noiembrie 1992, a statuat ca "o norma care suspenda cursul justiţiei până la adoptarea unei legi este neconstitutionala", deoarece "încalcă raporturile constituţionale dintre puterea legislativă şi cea judecătorească".

Exprimandu-şi opinia potrivit art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, instanţa de judecată apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

În temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, au fost solicitate punctele de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului şi al Guvernului.

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca textul art. 26 alin. (3) teza a doua nu aduce "vreo atingere accesului liber la justiţie, pentru ca, în momentul adoptării în viitor a unei legi pentru repararea daunelor suferite de unele persoane prin legislaţia anterioară Constituţiei din anul 1991, acestea o vor putea invoca în faţa justiţiei, pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor sau a intereselor lor legitime".

În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a art. 77 din Legea nr. 58/1991, "care conţine prevederi similare cu cele ale art. 26 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992", apreciază ca aceasta "este, de asemenea, nefondata".

Senatul şi Camera Deputaţilor nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile art. 26 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 şi ale art. 77 din Legea nr. 58/1991, raportate la prevederile Constituţiei, retine următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al prevederilor Legii nr. 47/1992, Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia cu care a fost sesizată.

Art. 26 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 statuează ca "repararea daunelor suferite anterior intrării în vigoare a Constituţiei din anul 1991 se reglementează prin lege", iar art. 77 din Legea nr. 58/1991 conţine dispoziţii similare, în sensul că "reparaţiile pentru bunurile preluate de stat în mod abuziv se vor reglementa printr-o lege specială".

Asupra dispoziţiilor art. 26 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 5 din 23 februarie 1993, în care se arata: "Recunoscând, implicit ca, prin legi anterioare Constituţiei din anul 1991, anumite persoane au suferit daune, Parlamentul şi-a exprimat voinţa politica de a elabora o lege care să repare aceste daune, tocmai pentru ca, datorită principiului neretroactivitatii legilor, o alta soluţie nu este posibila. Asa fiind, textul nu poate fi considerat neconstitutional". Aceasta decizie a rămas definitivă ca urmare a Deciziei nr. 24 din 4 mai 1993, ambele fiind publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 17 iunie 1993.

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea acestei soluţii, excepţia de neconstituţionalitate privind aceste prevederi legale urmează, potrivit practicii constante a Curţii, să fie respinsă ca vadit nefondata.

Cat priveşte dispoziţiile art. 77 din Legea nr. 58/1991, se constată că ele conţin dispoziţii similare cu cele ale art. 26 alin. (3) teza a doua din Legea 47/1992. Rezultă ca şi excepţia de neconstituţionalitate referitoare la art. 77 din Legea nr. 58/1991 este neîntemeiată şi, în consecinţa, urmează să fie respinsă tot ca vadit nefondata.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. c) şi ale art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 24 alin. (2) şi ale art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 şi ale art. 77 din Legea nr. 58/1991, invocată de Bunescu Victoria şi Cantemir Elena în Dosarul nr. 842/1996 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilă.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată la data de 17 decembrie 1996.

PREŞEDINTE,

prof. univ. dr. Viorel Mihai Ciobanu

Magistrat-asistent,

Doina Suliman