Lege
Lege nr. 11 din 13 mai 1968
privind învăţămîntul în Republica Socialistă România
- Emitent
- Marea Adunare Națională
- Publicat în
- BULETINUL OFICIAL nr. 62 din 13 mai 1968
Textul actului · 236 de articole
100%
privind învăţămîntul în Republica Socialistă România
EXPUNERE DE MOTIVE
Dezvoltarea şi perfecţionarea permanenta a învăţămîntului de toate gradele au constituit şi constituie un obiectiv de o deosebită însemnătate al politicii partidului şi statului nostru.
Sub conducerea Partidului Comunist Roman, învăţămîntul de toate gradele s-a dezvoltat odată cu prefacerile revoluţionare care au avut loc pe plan social, economic, politic şi cultural în ţara noastră. Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Roman a trasat direcţiile principale de dezvoltare şi perfecţionare a întregului nostru învăţămînt. Pe baza directivelor Congresului al IX-lea, sub directa şi permanenta îndrumare a conducerii partidului, Ministerul Învăţămîntului, consultînd un mare număr de cadre didactice şi de specialişti din diferite ramuri ale economiei, ştiinţei şi culturii ei folosind valoroasele traditii ale învăţămîntului românesc şi experienta înaintată a pedagogiei universale, a elaborat studii privind dezvoltarea şi perfecţionarea învăţămîntului de toate gradele. Studiile au fost supuse unor largi dezbateri publice, care au trezit un viu interes şi au prilejuit peste 10.000 de propuneri, sugestii şi observaţii.
Plenara Comitetului Central al Partidului Comunist Roman din 22-25 aprilie 1968, examinînd măsurile preconizate în aceste studii şi propunerile izvorite din dezbaterea larga cu oamenii muncii, a aprobat Directivele Comitetului Central al Partidului Comunist Roman privind dezvoltarea învăţămîntului în Republica Socialistă România. Înfăptuirea Directivelor va determina ridicarea pe o treapta mai înaltă a întregului nostru învăţămînt, creşterea nivelului cultural şi profesional al poporului, îmbunătăţirea sistematica a pregătirii cadrelor de muncitori, tehnicieni şi specialişti de calificare superioară.
Pe baza hotărîrii Plenarei Comitetului Central al Partidului Comunist Roman s-a adoptat prezenta Lege privind învăţămîntul în Republica Socialistă România.
Prima lege care a pus bazele funcţionarii întregului învăţămînt în ţara noastră a fost Legea instrucţiunii, din 1864.
După eliberarea tarii, învăţămîntul a fost reglementat prin Legea pentru reforma învăţămîntului, din 1948, care a avut un rol însemnat în dezvoltarea şcolii româneşti.
La întocmirea legii de faţa au fost avute în vedere atît bogata experienta acumulată de învăţămîntul nostru, cît şi lipsurile ce s-au manifestat, unele dintre acestea izvorind din prevederile Legii din 1948 şi din acte normative ulterioare; s-a ţinut seama, în acelaşi timp, şi de experienta pedagogica acumulată pe plan mondial.
Prezenta lege stabileşte cadrul juridic necesar pentru organizarea şi desfăşurarea învăţămîntului.
Legea prevede că în Republica Socialistă România învăţămîntul se dezvolta în strinsa legătură cu progresele ştiinţei şi tehnicii, cu cerinţele economiei şi culturii, ale construcţiei socialismului şi comunismului.
Învăţămîntul are drept scop însuşirea, de către cetăţeni, a culturii generale şi a cunoştinţelor necesare exercitării unor profesiuni utile societăţii, formarea conceptiei lor materialist-dialectice despre natura şi societate, educarea intelectuală, morala, estetica şi fizica, cultivarea dragostei lor faţă de patrie şi popor, faţă de idealurile de pace şi progres social.
Legea exprima caracterul profund democratic al politicii partidului nostru în domeniul învăţămîntului, asigurind exercitarea dreptului la învăţătura al tuturor cetăţenilor, fără deosebire de naţionalitate, rasa, sex, religie şi fără vreo ingradire care ar putea constitui discriminare. Expresie a deplinei egalitati a cetăţenilor tarii, legea precizează, în conformitate cu prevederile Constituţiei, ca pentru naţionalitatile conlocuitoare învăţămîntul de toate gradele se desfăşoară şi în limba proprie.
Exercitarea dreptului la învăţătura al cetăţenilor este asigurat prin gratuitatea învăţămîntului de toate gradele, precum şi prin alte forme de sprijin material, ca burse, cazare în cămine, masa la cantine, manuale, transport la practica în producţie şi în vacante, îngrijirea sănătăţii, odihna în tabere, excursii.
Legea stabileşte sistemul de învăţămînt, care cuprinde: învăţămîntul preşcolar, învăţămîntul obligatoriu de cultura generală, învăţămîntul liceal, învăţămîntul profesional şi tehnic, învăţămîntul superior, învăţămîntul postuniversitar. Prin acest sistem de învăţămînt, amplu diversificat şi ca multiple posibilităţi de trecere între diferite tipuri de grade de şcoli, se creează tinerilor, tuturor oamenilor muncii, largi posibilităţi de a urma şcoli de orice grad, potrivit cu aptitudinile, capacitatea şi dorintele proprii, cît şi cu necesităţile de cadre calificate ale activităţii sociale.
În lumina sarcinilor date de Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Roman, legea prevede prelungirea duratei învăţămîntului obligatoriu de cultura generală de la 8 ani, cît este în prezent, la 10 ani. Şcoala generală de 10 ani va asigura tineretului un orizont mai larg de cultura generală, care îi va permite să-şi însuşească mai repede şi mai temeinic o calificare sau să-şi desavirseasca pregătirea în şcoli de nivel superior. În şcoala generală se va urmări o mai buna cunoaştere a elevilor, a inclinatiilor şi aptitudinilor acestora, în vederea orientarii lor şcolare şi profesionale.
Se prevede că învăţămîntul obligatoriu de cultura generală sa înceapă la 6 ani, astfel ca şcoala generală să poată fi încheiată pînă la vîrsta de 16 ani. Pentru copiii mai puţin dezvoltati, cuprinderea în şcoala se poate amina cu un an. În primii ani de aplicare a legii, cuprinderea copiilor în şcoala la vîrsta de 6 ani se va face la cererea părinţilor. Premergător şcolii generale, ca şi pînă acum, va funcţiona grădiniţa de copii, a carei reglementare este de asemenea prevăzută în lege.
Ţinînd seama atît de capacitatea şi de interesele elevilor, cît şi de cerinţele societăţii, se prevede că învăţămîntul liceal sa cuprindă licee de cultura generală organizate pe secţii cu caracter real şi umanist şi licee de specialitate cu profil variat, potrivit nevoilor economice şi social-culturale.
Pentru pregătirea unui număr sporit de muncitori, maiştri şi tehnicieni, capabili sa mînuiască cu pricepere instalaţiile, maşinile şi utilajele moderne sau sa exercite cu competenţa activităţi economice şi social-culturale, legea creează învăţămîntului profesional şi învăţămîntului tehnic largi posibilităţi de dezvoltare, prin organizarea unor variate forme de calificare şi perfecţionare.
Ţinînd seama de prelungirea duratei învăţămîntului obligatoriu de cultura generală şi de volumul sporit de cunoştinţe cu care vor veni absolvenţii şcolilor generale, legea stabileşte durata studiilor în şcolile profesionale la 1-2 ani, în funcţie de complexitatea meseriei. Se prevede, ca o formă importanţa de pregătire a muncitorilor calificaţi, şi, ucenicia la locul de muncă.
În ceea ce priveşte şcolile de maiştri, avînd în vedere rolul maistrului în producţie şi cunoştinţele necesare îndeplinirii atribuţiilor sale, precum şi faptul ca în aceste şcoli sînt primiţi absolvenţi ai şcolii profesionale, cu stagiu şi merite în producţie, se fixează durata studiilor la 1 an pentru învăţămîntul de zi şi la 2 ani pentru învăţămîntul seral.
Se reglementează prin lege şi şcoala de specializare postliceala care, în 1-2 ani de studii, asigura pregătirea profesională a absolvenţilor liceelor de cultura generală, în vederea exercitării unor activităţi de nivel mediu, tehnice sau social-culturale.
Se stabileşte, de asemenea, modul de organizare şi funcţionare a cursurilor la locul de muncă, pentru calificarea şi perfecţionarea muncitorilor şi a personalului mediu de specialitate.
O atenţie deosebită se acordă prin lege învăţămîntului superior, important factor al progresului ştiinţei, tehnicii şi culturii. Legea fixează cadrul organizatoric al acestui învăţămînt, stabileşte tipurile de instituţii, diversifica mai adecvat profilul şi durata studiilor după scopul pregătirii, creează premisele unei mai strinse legături a şcolii superioare cu cerinţele actuale ale economiei şi culturii. Prin noua reglementare se va realiza un orizont de pregătire mai larg, se va asigura absolventului o mai mare mobilitate socială în profesiunea sa şi o pregătire mai aprofundata într-o anumită specialitate.
Pentru formarea cadrelor intermediare între ingineri şi tehnicieni sau maiştri se organizează pe secţii de subingineri şi de conductori arhitecti, acoperindu-se astfel un gol resimtit în activitatea de producţie şi reluindu-se una din tradiţiile valoroase ale învăţămîntului nostru.
În vederea perfecţionării conducerii instituţiilor de învăţămînt superior şi a facultăţilor, legea prevede introducerea principiului conducerii colective, largindu-se atribuţiile consiliilor profesorale ale instituţiilor de învăţămînt superior şi ale facultăţilor, precum şi responsabilităţile colectivelor de catedra.
Ţinînd seama de faptul ca, în condiţiile contemporane de progres rapid al ştiinţei şi tehnicii, şcoala superioară capata faţă de trecut şi rolul de a improspata, a completa şi perfectiona periodic cunoştinţele ştiinţifice ale specialiştilor, legea prevede organizarea, în acest scop, a învăţămîntului postuniversitar.
Pentru ca întregul nostru învăţămînt sa corespundă cerinţelor actuale şi de perspectiva ale dezvoltării economiei şi culturii, progresului ştiinţei şi tehnicii contemporane, legea reglementează perfecţionarea continua a conţinutului învăţămîntului de toate gradele.
Prezenta lege prevede că întocmirea planurilor de învăţămînt, a programelor de studii, a manualelor şi cursurilor să fie în centrul atenţiei personalului didactic, a conducerii instituţiilor de învăţămînt şi a Ministerului Învăţămîntului, asigurindu-se o larga consultare a specialiştilor şi a organelor centrale interesate. Prevederile legii intaresc în acelaşi timp răspunderea catedrelor, a instituţiilor de învăţămînt şi a Ministerului Învăţămîntului, pentru conţinutul, nivelul ştiinţific şi orientarea învăţămîntului, în scopul ca tineretul sa primească temeinice cunoştinţe profesionale la nivelul ştiinţei şi tehnicii contemporane, să aibă capacitatea de a aplica aceste cunoştinţe în practica muncii sociale, astfel încît ţinerii elevi şi studenţi, educati în spiritul adincului devotament pentru popor, sa devină cetăţeni militanti ai construcţiei socialiste şi comuniste.
Ţinînd seama ca învăţămîntul - îndeosebi cel superior - reprezintă o puternica baza de cadre cu înaltă calificare ştiinţifică, legea acorda, o deosebită importanţa cercetării ştiinţifice, legarii tot mai strinse a acesteia de problemele economiei noastre, de cerinţele ştiinţei şi culturii socialiste. Pentru stimularea cercetării ştiinţifice din instituţiile de învăţămînt superior, pe baza Directivelor Conferintei Naţionale a Partidului Comunist Roman, se prevede organizarea unor centre de cercetare, care să concentreze forţele ştiinţifice din învăţămînt în vederea rezolvarii unor probleme importante ale economiei şi culturii.
Legea cuprinde dispoziţii generale referitoare la personalul didactic din întregul învăţămînt. Reglementările cu privire la întreaga situaţie juridică a corpului didactic, de la intrarea în învăţămînt şi pînă la pensionare, vor fi cuprinse, potrivit hotărîrii Plenarei Comitetului Central al Partidului Comunist Roman, în Statutul personalului didactic, care urmează să fie întocmit în cursul acestui an şi să fie supus unei dezbateri publice.
Prin lege sînt precizate principiile activităţii de îndrumare şi control în învăţămînt, organele prin care se exercită aceasta activitate pe plan central şi local.
Legea prevede sarcini pentru Ministerul Învăţămîntului, comitetele executive ale consiliilor populare judeţene, precum şi pentru celelalte ministere şi organe centrale care au în subordine şcoli.
Ministerul Învăţămîntului realizează potitica partidului şi statului în domeniul învăţămîntului; el conduce, indrumeaza şi controlează întregul învăţămînt, asigurind caracterul unitar al acestuia; lui îi revine răspunderea pentru planurile de învăţămînt, programele şi manualele şcolare şi universitare, perfecţionarea personalului didactic şi a metodelor de predare, asigurarea materialului didactic ajutator.
Ministerele, organele centrale, comitetele executive ale consiliilor populare judeţene au sarcini importante în legătură cu organizarea şi desfăşurarea procesului de învăţămînt, controlul şcolilor, realizarea optima a investiţiilor şi dotarea materială corespunzătoare a unităţilor de învăţămînt pe care le organizează.
Legea privind învăţămîntul în Republica Socialistă România se integreaza în preocuparile constante ale partidului şi statului pentru dezvoltarea şcolii româneşti, în vederea creşterii aportului acesteia la progresul material şi spiritual al tarii noastre.
Prin adoptarea legii de faţă de către Marea Adunare Naţionala, şcoala - principalul izvor de cultura şi factor de civilizatie - va putea contribui şi mai activ la afirmarea multilaterala a personalităţii umane, la dezvoltarea naţiunii noastre socialiste, la inflorirea patriei.
Marea Adunare Naţionala a Republicii Socialiste România adopta prezenta lege.
În Republica Socialistă România învăţămîntul, principal izvor de cultura şi factor de civilizatie, contribuie la dezvoltarea şi inflorirea orinduirii şi naţiunii socialiste, la afirmarea multilaterala a personalităţii umane.
Învăţămîntul are drept scop însuşirea, de către cetăţeni, a culturii generale şi a cunoştinţelor necesare exercitării unor profesiuni utile societăţii, formarea conceptiei lor materialist-dialectice despre natura şi societate, educarea intelectuală, morala, estetica şi fizica, cultivarea dragostei lor faţă de patrie şi popor, faţă de idealurile, de pace şi progres social.
Învăţămîntul se dezvolta în strinsa legătură cu progresele ştiinţei şi tehnicii, cu cerinţele economiei şi culturii, ale construcţiei socialismului şi comunismului.
Personalul didactic are sarcina de înaltă răspundere de a realiza ţelurile învăţămîntului, contribuind la îndeplinirea misiunii sociale de instruire şi educare a cetăţenilor.
Învăţămîntul în Republica Socialistă România este învăţămînt de stat.
Şcoala este despartita de biserica. Confesiunile, congregatiile sau comunitatile religioase pot organiza şi întreţine şcoli speciale pentru pregătirea personalului de cult.
Cetăţenii Republicii Socialiste România au dreptul la învăţătura, fără deosebire de naţionalitate, rasa, sex sau religie şi fără vreo alta ingradire ce ar putea constitui o discriminare.
În Republica Socialistă România învăţămîntul are următoarea organizare:
–învăţămîntul preşcolar;
–învăţămîntul obligatoriu de cultura generală;
–învăţămîntul liceal;
–învăţămîntul profesional şi învăţămîntul tehnic;
–învăţămîntul superior;
–învăţămîntul postuniversitar.
Cultura generală de baza este asigurata tuturor cetăţenilor prin învăţămîntul obligatoriu, cu durata de 10 ani.
Accesul la toate gradele de învăţămînt este asigurat fiecăruia, potrivit dorintei şi aptitudinilor dovedite, precum şi cerinţelor economiei şi culturii socialiste.
Învăţămîntul de toate gradele este gratuit.
Elevii şi studenţii primesc, În condiţiile legii, burse şi alte forme de sprijin material, precum cazare în cămine sau case de copii, masa la cantine, manuale, transport în vacante şi la practica în producţie, îngrijirea sănătăţii, odihna în tabere, excursii.
Învăţămîntul de toate gradele se desfăşoară în limba română.
În conformitate cu prevederile Constituţiei, pentru naţionalitatile conlocuitoare învăţămîntul de toate gradele se desfăşoară şi în limba proprie.
Ministerul Învăţămîntului asigura pregătirea personalului didactic necesar învăţămîntului în limbile naţionalitatilor conlocuitoare.
La concursurile de admitere prevăzute în prezenta lege, candidaţii au dreptul de a susţine probele în limba maternă la disciplinele pe care le-au studiat în această limbă.
În unele şcoli, învăţămîntul se poate desfăşura şi într-una din limbile moderne de larga circulaţie.
În Republica Socialistă România, statul asigura locuri de muncă absolvenţilor învăţămîntului liceal de specialitate, ai învăţămîntului profesional, ai învăţămîntului tehnic şi ai învăţămîntului superior.
Învăţămîntul în Republica Socialistă România se realizează unitar.
Conducerea, îndrumarea şi controlul întregului învăţămînt se exercită de Ministerul Învăţămîntului, care realizează politica partidului şi statului în domeniul învăţămîntului.
Ministerul Învăţămîntului colaborează cu celelalte ministere sau alte organe centrale care au în subordine şcoli şi acorda asistenţa de specialitate comitetelor executive ale consiliilor populare judeţene şi Comitetului executiv al Consiliului popular al municipiului Bucureşti.
În activitatea sa, Ministerul Învăţămîntului se sprijină pe consilii şi comisii consultative, alcătuite din cadre didactice şi din cei mai buni specialişti în probleme de învăţămînt.
În realizarea scopurilor învăţămîntului, Ministerul Învăţămîntului colaborează cu Uniunea Tineretului Comunist, Uniunea Asociaţiilor Studenţilor şi Organizaţia Pionierilor, care contribuie, potrivit statutelor lor, la desăvîrşirea pregătirii profesionale şi la educarea civică şi morala a elevilor şi studenţilor.
Instituţiile de învăţămînt, în activitatea pe care o desfăşoară, colaborează strins cu familia, asigurindu-şi concursul părinţilor în pregătirea tineretului pentru viaţa şi munca.
Instituţiile de învăţămînt colaborează cu organizaţiile obşteşti şi cu instituţiile de stat care au sarcini în domeniul educaţiei de mase.
Învăţămîntul preşcolar are scopul de a contribui la educarea copiilor în vîrsta de la 3 la 6 ani, în vederea cuprinderii lor în învăţămîntul general, precum şi de a sprijini pe părinţi în creşterea copiilor.
Învăţămîntul preşcolar este facultativ.
El se realizează prin grădiniţe de copii.
Pentru copiii cu deficiente senzoriale, fizice sau intelectuale se organizează grădiniţe cu activităţi specifice.
Grădiniţele de copii se organizează, pe circumscripţii preşcolare, de comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi de Comitetul executiv al Consiliului popular al municipiului Bucureşti.
Se pot organiza grădiniţe de copii şi pe lîngă organizaţiile de stat, precum şi pe lîngă organizaţiile cooperatiste şi alte organizaţii obşteşti.
La cererea părinţilor, organele de stat şi celelalte organizaţii prevăzute în articolul precedent pot înfiinţa, pe lîngă unele grădiniţe, cămine de copii, în care se continua munca educativă desfăşurată în cadrul gradinitei şi se asigura supravegherea, masa şi odihnă copiilor.
Pentru întreţinerea copiilor în cămine, părinţii plătesc o contribuţie lunară.
Planul de cuprindere a copiilor în grădiniţe şi cămine, precum şi reţeaua acestor unităţi, se aproba de Ministerul Învăţămîntului, pe baza propunerilor comitetelor executive ale consiliilor populare care organizează grădiniţe de copii. Aprobarea planului de cuprindere se face cu consultarea Comitetului de Stat al Planificarii şi a Ministerului Finanţelor.
Activitatea de educare a copiilor în grădiniţe şi cămine se desfăşoară pe baza programelor elaborate de Ministerul Învăţămîntului.
Grădiniţa de copii este condusă de o directoare, care organizează şi controlează întreaga activitate educativă şi gospodareasca a unităţii. Directoarea, în conformitate cu normele legale, răspunde şi de activitatea caminului de copii organizat pe lîngă grădiniţa.
Învăţămîntul obligatoriu de cultura generală se realizează prin şcoli generale.
Învăţămîntul liceal se realizează prin licee de cultura generală şi prin licee de specialitate.
Învăţămîntul obligatoriu de cultura generală asigura însuşirea de către elevi a bazelor culturale generale, contribuie la dezvoltarea lor intelectuală şi fizica, la formarea lor moral-cetateneasca, cultiva interesul şi dragostea lor pentru munca, le formează deprinderi practice, îi orienteaza şi-i pregăteşte, potrivit aptitudinilor, pentru continuarea studiilor în unităţi de învăţămînt de nivel superior sau pentru desfăşurarea unor activităţi utile în diferite sectoare de muncă.
Învăţămîntul obligatoriu de cultura generală are durata de 10 ani. În acest învăţămînt sînt cuprinşi toţi copiii care, pînă la începerea anului şcolar, au împlinit vîrsta de 6 ani.
Pentru copiii mai puţin dezvoltati cuprinderea în învăţămîntul obligatoriu de cultura generală se poate amina cu un an.
Elevii care au promovat clasa a VIII-a a şcolii generale pot continua studiile la liceele de cultura generală sau la liceele de specialitate.
Elevii care promovează clasa a IX-a sau a X-a a şcolii generale pot continua studiile, după caz, în anii II sau III ai liceelor, în condiţiile stabilite de Ministerul Învăţămîntului.
Învăţămîntul obligatoriu de cultura generală este învăţămînt de zi.
În condiţiile stabilite de Ministerul Învăţămîntului, se poate organiza învăţămînt seral şi învăţămînt fără frecventa.
Reţeaua şcolilor generale se aproba de Ministerul Învăţămîntului, pe baza propunerilor comitetelor executive ale consiliilor populare care organizează aceste şcoli, în concordanta cu planul anual de şcolarizare, întocmit cu consultarea Comitetului de Stat al Planificarii şi a Ministerului Finanţelor.
Şcolile generale se organizează, în condiţiile stabilite de lege, de comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi de Comitetul executiv al Consiliului popular al municipiului Bucureşti. Fiecărei şcoli i se stabileşte o circumscripţie şcolară.
Pentru cultivarea talentelor şi dezvoltarea unor aptitudini, unele şcoli generale funcţionează cu program special.
Pentru copiii cu deficiente senzoriale, fizice sau intelectuale ori cu tulburări de comportament se organizează şcoli generale speciale, cu durata de studii şi programe şcolare specifice fiecărei categorii de deficiente.
Învăţămîntul liceal de cultura generală asigura elevilor o cultura generală multilaterala, îi educa în spiritul inaltelor îndatoriri de cetăţeni ai patriei socialiste, orientindu-i în vederea continuării studiilor în învăţămîntul superior sau a desfăşurării unor activităţi utile, în diferite sectoare de muncă.
Liceele de cultura generală pot funcţiona cu învăţămînt de zi, avînd durata de 4 ani, precum şi cu învăţămînt seral şi învăţămînt fără frecventa, avînd durata de 5 ani.
Liceele de cultura generală se organizează pe secţii cu caracter real sau umanist.
Pentru cultivarea talentelor şi dezvoltarea unor aptitudini, unele licee de cultura generală sau clase ale acestora funcţionează cu program special.
Reţeaua liceelor de cultura generală şi planul anual de şcolarizare se aproba de Ministerul Învăţămîntului, pe baza propunerilor comitetelor executive ale consiliilor populare judeţene şi ale Comitetului executiv al Consiliului popular al municipiului Bucureşti. Aprobarea planului de şcolarizare se face cu consultarea Comitetului de Stat al Planificarii şi a Ministerului Finanţelor.
Liceele de cultura generală se organizează, în condiţiile stabilite de lege, de comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi de Comitetul executiv al Consiliului popular al municipiului Bucureşti.
Pentru copiii cu deficiente senzoriale sau fizice se pot organiza licee de cultura generală cu durata studiilor şi programe şcolare specifice fiecărei categorii de deficiente.
Admiterea în liceele de cultura generală se face pe bază de concurs, organizat pe secţii în condiţiile stabilite de Ministerul Învăţămîntului.
La concursul de admitere pentru învăţămîntul de zi se pot prezenta absolvenţi ai clasei a VIII-a a şcolii generale, fără sa fi depăşit vîrsta de 17 ani împliniţi în anul calendaristic în care se înscriu la concurs.
La concursul de admitere pentru învăţămîntul seral şi învăţămîntul fără frecventa se pot prezenta absolvenţi ai clasei a VIII-a a şcolii generale sau persoane care poseda studii echivalente, indiferent de vîrsta.
Învăţămîntul liceal de specialitate asigura elevilor, pe lîngă pregătirea de cultura generală şi educaţia civică, o pregătire profesională necesară îndeplinirii unor activităţi de specialitate de nivel mediu, potrivit cu cerinţele economiei şi culturii socialiste.
Liceele de specialitate funcţionează cu învăţămînt de zi. Pentru anumite specialităţi poate fi organizat şi învăţămînt seral sau fără frecventa.
Durata studiilor în liceele de specialitate este de 4 sau 5 ani, potrivit prevederilor nomenclatorului de specialităţi.
Reţeaua şi profilul liceelor de specialitate, nomenclatorul de specialitatii, precum şi planul anual de şcolarizare, se aproba de Consiliul de Miniştri, la propunerea Ministerului Învăţămîntului, facuta cu consultarea ministerelor şi a celorlalte organe centrale interesate.
Liceele de specialitate se organizează de ministerele, de celelalte organe centrale ale administraţiei de stat sau de comitetele executive ale consiliilor populare, stabilite de Consiliul de Miniştri.
Dispoziţiile art. 35 alin. 2 se aplică şi în organizarea liceelor de specialitate.
Admiterea în liceele de specialitate se face pe bază de concurs, organizat în condiţiile stabilite de Ministerul Învăţămîntului.
La concursul de admitere pentru învăţămîntul de zi se pot prezenta absolvenţii clasei a VIII-a a şcolii generale, dacă nu au depăşit vîrsta de 17 ani împliniţi în anul calendaristic în care se înscriu la concurs.
Pentru învăţămîntul seral şi cel fără frecventa, se pot prezenta la concursul de admitere, indiferent de vîrsta, persoanele care au absolvit clasa a VIII-a a Şcolii generale sau poseda studii echivalente şi lucrează în domeniul specialitatii în care urmează să se pregătească.
În şcolile generale şi în licee, activităţile instructiv-educative se realizează prin lecţii, lucrări practice în laboratoare sau ateliere şcolare, prin cercuri de elevi sau alte acţiuni în afară clasei şi a şcolii. În ultimii 2 ani de studii ai liceelor procesul de învăţămînt include şi programul de pregătire pentru apărarea patriei.
Pentru buna desfăşurare a activităţilor de instruire şi educare, fiecare clasa va avea un diriginte desemnat de conducerea unităţii şcolare.
În sprijinul procesului instructiv-educativ, în cadrul şcolilor generale şi al liceelor funcţionează biblioteci şcolare.
Structura anului şcolar, durata lectiilor, sesiunile de examene şi vacantele se stabilesc de Ministerul Învăţămîntului.
Activitatea instructiv-educativă se desfăşoară în conformitate cu planurile de învăţămînt şi programele şcolare.
Pentru şcolile generale şi liceele de cultura generală, planurile de învăţămînt şi programele şcolare se elaborează de Ministerul Învăţămîntului. În cazul unităţilor şcolare cu program special, elaborarea se face cu consultarea organelor centrale de stat sau obşteşti interesate.
Pentru liceele de specialitate planurile de învăţămînt şi programele şcolare pentru disciplinele de cultura generală se elaborează de Ministerul Învăţămîntului în colaborare cu celelalte ministere şi organe centrale interesate.
Programele şcolare pentru disciplinele de specialitate predate în liceele de specialitate se elaborează de ministerele şi celelalte organe centrale care organizează aceste licee şi se aproba de Ministerul Învăţămîntului.
Ministerul Învăţămîntului răspunde de elaborarea manualelor necesare învăţămîntului obligatoriu de cultura generală şi învăţămîntului liceal.
Manualele se întocmesc pe baza programelor şcolare şi trebuie să corespundă nivelului ştiinţific şi pedagogic contemporan.
Pentru învăţămîntul în limbile naţionalitatilor conlocuitoare se elaborează manuale în limbile acestor naţionalitati.
În liceele de specialitate, instruirea practica se realizează, potrivit planurilor de învăţămînt şi programelor şcolare, în ateliere şcolare, pe loturi experimentale, în laboratoare şi sali de demonstratii, în şcoli de aplicaţie, în întreprinderi şi alte organizaţii socialiste.
În vederea modernizării conţinutului şi formelor de desfăşurare ale învăţămîntului obligatoriu de cultura generală şi ale învăţămîntului liceal, Ministerul Învăţămîntului poate aproba organizarea unor unităţi şcolare experimentale; de asemenea, poate aproba aplicarea, într-un număr limitat de şcoli sau licee, a unor planuri de învăţămînt, programe şi manuale experimentale, precum şi experimentarea unor metode de predare.
Verificarea pregătirii elevilor se face, pe întregul parcurs al anului şcolar, în cadrul lectiilor şi al celorlalte forme de activitate, precum şi prin examene, cînd este cazul.
Aprecierea cunoştinţelor elevilor se face cu note de la 10 la 1.
Promovarea elevilor dintr-o clasa în alta se face pe baza notelor obţinute. Sînt declaraţi promovati elevii care obţin cel puţin media 5 la fiecare obiect de studiu şi cel puţin media 6 la purtare.
Elevii pot susţine examene de corigenta la cel mult două obiecte de studiu.
Repeta anul de studii elevii care:
–nu obţin cel puţin media 5 la mai mult de doua obiecte de studiu;
–nu obţin cel puţin media 6 la purtare;
–nu promovează examenele de corigenta.
Elevii care au promovat ultimul an de studii al şcolii generale primesc certificate de absolvire.
Elevii care au promovat cel puţin 2 ani la licee pot primi, la cerere, certificate de absolvire a şcolii generale.
Elevii care au promovat ultimul an de studii al liceelor pot susţine examenul de bacalaureat.
Examenul de bacalaureat constituie verificarea nivelului de pregătire a absolvenţilor, a culturii lor generale şi de specialitate şi a capacităţii de a sintetiza cunoştinţele obţinute în liceu. El se susţine în faţa unei comisii prezidate, de regula, de un profesor sau conferenţiar universitar şi consta din probe scrise şi orale, obligatorii şi la alegere.
Sînt declaraţi reusiti candidaţii care obţin cel puţin media 5 la fiecare obiect de examen.
Probele la examenul de bacalaureat, modul de desfăşurare a acestuia, precum şi numărul şi compunerea comisiilor, se stabilesc de Ministerul Învăţămîntului.
Candidaţii care promovează examenul primesc diploma de bacalaureat, iar cei care nu îl promovează sau care nu se prezintă la examen primesc, la cerere, certificat de absolvire a liceului.
Diploma de bacalaureat eliberata de liceele de specialitate cuprinde şi menţiunea specialitatii pe care titularul a studiat-o.
Absolvenţii cu examen de bacalaureat ai învăţămîntului liceal pot continua studiile în învăţămîntul superior.
În învăţămîntul obligatoriu de cultura generală, înscrierea elevilor în clasele I-X se face din oficiu, de şcoala generală în circumscripţia căreia elevii îşi au domiciliul.
Elevii de alta naţionalitate decît cea română pot opta pentru înscrierea la şcoala generală cu predarea în limba română din circumscripţia şcolară în care domiciliază sau la o şcoala cu predarea în limba naţionalităţii lor.
Părinţii şi ceilalţi ocrotitori legali sînt obligaţi să asigure participarea copiilor la lecţii şi la celelalte activităţi obligatorii organizate de şcoala. Încălcarea acestei obligaţii constituie contravenţie şi se sancţionează potrivit legii.
La învăţămîntul de zi, în şcolile generale sînt înscrişi elevii care n-au depăşit vîrsta corespunzătoare clasei cu mai mult de 3 ani.
Elevii care au depăşit vîrsta prevăzută la alineatul precedent sînt obligaţi sa continue studiile pînă la absolvirea învăţămîntului obligatoriu de cultura generală prin învăţămîntul seral sau fără frecventa.
Elevii care din diferite motive nu au promovat primele 4 clase ale şcolii generale pînă la împlinirea virstei de 13 ani vor susţine un examen integral de promovare a claselor I-IV, potrivit normelor stabilite de Ministerul Învăţămîntului.
Înscrierea elevilor în anul I al liceelor se face la cerere, pe baza rezultatelor obţinute la concursul de admitere, iar în ceilalţi ani, în urma promovării anului de studii precedent, în condiţiile stabilite de Ministerul Învăţămîntului.
Elevii înscrişi la învăţămîntul de zi sau la cel seral de la licee pot repeta anul de studii o singură dată, iar cei care urmează învăţămîntul. fără frecventa, de cel mult două ori.
Dispoziţiile alineatului precedent nu se aplică în cazul repetarii anului de studii din motive medicale.
Elevii pot obţine transferarea, pentru motive temeinice, de la o şcoala generală la alta sau de la un liceu la altul, cu acordul celor două unităţi şcolare, în condiţiile stabilite de Ministerul Învăţămîntului.
Pentru dezvoltarea unor inclinatii şi aptitudini ale elevilor se pot organiza cercuri tehnice, cenacluri literare, ansambluri artistice, concursuri, campionate şi alte forme de activităţi cultural-artistice, tehnice şi sportive.
Pentru dezvoltarea sportului de performanţă în rindurile elevilor se pot organiza cluburi sportive.
Pentru asigurarea pregătirii lor, elevii sînt obligaţi sa participe cu regularitate la lecţii şi la celelalte acţiuni organizate de şcoala, să-şi însuşească cunoştinţele şi să-şi formeze deprinderile prevăzute de programele şcolare.
Elevii sînt obligaţi să respecte, în şcoala şi în afară de şcoala, normele de disciplina stabilite.
Pentru succese deosebite obţinute la învăţătura, pentru purtare exemplara şi pentru modul de participare la activităţile organizate în şcoala şi în afară de şcoala, elevii sînt evidentiati, putind primi premii şi recompense.
Pentru nerespectarea îndatoririlor ce le revin, elevii pot fi sancţionaţi.
Normele de evidenţiere şi de sancţionare a elevilor se stabilesc de Ministerul Învăţămîntului.
În aplicarea prevederilor art. 11 din prezenta lege, absolvenţii învăţămîntului de zi al liceelor de specialitate care nu continua studiile în învăţămîntul superior de zi sînt repartizaţi în producţie, potrivit profilului lor de pregătire.
După efectuarea unui stagiu în producţie, stabilit potrivit legii, absolvenţii liceelor de specialitate pot ocupa şi funcţii de maiştri.
Pentru asigurarea şcolarizării în învăţămîntul obligatoriu de cultura generală şi pentru sprijinirea elevilor din învăţămîntul liceal se pot acorda burse în funcţie de situaţia la învăţătura şi purtare, precum şi de veniturile părinţilor.
Pe lîngă şcolile generale şi licee pot funcţiona cămine de elevi şi cantine şcolare, pentru elevii care, în condiţiile legii, au nevoie de un asemenea sprijin material.
Elevii din învăţămîntul obligatoriu de cultura generală, precum şi elevii din învăţămîntul liceal primesc gratuit manuale şcolare.
Elevii se bucura de asistenţa medicală asigurata de către Ministerul Sănătăţii, prin personalul medico-sanitar şcolar şi prin reţeaua unităţilor medico-sanitare.
Elevii beneficiază de sprijinul acordat potrivit legii pentru odihna în tabere şi participare la excursiile şi activităţile sportive organizate de şcoala.
Elevii intretinuti de stat în casele de copii sau toţi aceia care sînt în evidenta acestor case, precum şi elevii intretinuti în şcolile pentru copii cu deficiente senzoriale, fizice sau intelectuale, beneficiază şi de transportul gratuit în vacante.
Fiecare unitate şcolară este condusă de un director. Acesta este ajutat în îndeplinirea atribuţiilor sale de consiliul profesoral şi, cînd este cazul, de unu sau mai mulţi directori adjuncţi.
Directorul are următoarele atribuţii principale:
–organizează, conduce şi controlează activitatea instructiv-educativă şi gospodareasca a şcolii;
–eliberează actele de studii;
–numeşte şi eliberează din funcţie personalul didactic ajutator şi administrativ-gospodăresc din nomenclatura sa;
–reprezintă şcoala în relaţiile cu orice persoane sau organizaţii.
Directorul şcolii generale are şi atributia de a asigură realizarea învăţămîntului obligatoriu de cultura generală în circumscripţia şcolară stabilită pentru şcoala pe care o conduce.
Directorul poate delega unele dintre atribuţiile sale directorilor adjuncţi.
În cadrul şcolii funcţionează, sub preşedinţia directorului, un consiliu profesoral format din personalul didactic de conducere şi de predare, iar cînd este cazul, şi din personalul de instruire practica.
Consiliul profesoral ia hotărîri, prin vot deschis, cu majoritate de cel puţin jumătate plus unu din numărul membrilor săi.
Consiliul profesoral are următoarele atribuţii principale:
–dezbate principalele probleme ale activităţii instructiv-educative din şcoala şi stabileşte măsuri pentru perfecţionarea acestei activităţi;
–aproba programul acţiunilor educative, întocmit în colaborare cu organizaţiile de tineret;
–contribuie la generalizarea experienţei pozitive din activitatea personalului didactic şi la îmbunătăţirea metodelor de predare;
–analizează periodic îndeplinirea planurilor de muncă şi rezultatele activităţii desfăşurate de şcoala.
În cadrul şcolilor se pot organiza comisii metodice pe specialităţi şi o comisie a dirigintilor cu scopul de a contribui la îmbunătăţirea procesului instructiv-educativ.
Pentru desfăşurarea activităţii administrativ-gospodăreşti, şcolile sînt încadrate cu personalul necesar, potrivit normelor legale.
Pe lîngă şcoli funcţionează comitete de părinţi, ca forma principala de colaborare a şcolii cu familia.
Activitatea cotelor de părinţi se desfăşoară potrivit normelor stabilite de Ministerul Învăţămîntului.
Învăţămîntul profesional se realizează prin şcoli profesionale şi ucenicie la locul de muncă.
Învăţămîntul tehnic se realizează prin şcoli de maiştri şi şcoli de specializare postliceala.
Învăţămîntul profesional şi învăţămîntul tehnic se realizează, de asemenea, prin cursuri de calificare şi cursuri de perfecţionare a muncitorilor şi a personalului mediu de specialitate.
Şcoala profesională pregăteşte muncitori calificaţi pentru meseriile necesare economiei naţionale sau desfăşurării unor activităţi social-culturale.
Durata studiilor în şcolile profesionale este de 1-2 ani şi se stabileşte prin nomenclator pentru fiecare meserie, în funcţie de complexitatea acesteia.
Pentru unele activităţi specifice organizaţiilor cooperatiste, durata studiilor poate fi mai mare de 2 ani.
Şcolile profesionale pot funcţiona cu învăţămînt de zi şi învăţămînt seral.
Pentru calificarea persoanelor cu deficiente senzoriale, fizice sau intelectuale se pot organiza şcoli profesionale cu durata de studii şi programe şcolare specifice fiecărei categorii de deficiente.
Nomenclatorul de meserii, reţeaua şcolilor profesionale şi profilul acestora se aproba de Ministerul Învăţămîntului, la propunerea organelor centrale ale administraţiei de stat, a comitetelor executive ale consiliilor populare judeţene şi a Comitetului executiv al Consiliului popular al municipiului Bucureşti ori a organelor centrale ale organizaţiilor cooperatiste. Aprobarea nomenclatorului se face cu consultarea Comitetului de Stat al Planificarii, a Ministerului Muncii şi a Comitetului de Stat pentru Probleme de Organizare şi Salarizare.
Planul anual de şcolarizare se stabileşte de organele centrale ale administraţiei de stat, de comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi de Comitetul executiv al Consiliului popular al municipiului Bucureşti sau de organele centrale ale organizaţiilor cooperatiste, în colaborare cu Ministerul Muncii, cu consultarea Comitetului de Stat al Planificarii şi a Ministerului Finanţelor şi cu acordul Ministerului Învăţămîntului.
Şcolile profesionale se organizează, pe lîngă întreprinderi şi alte organizaţii socialiste, de ministere, alte organe centrale ale administraţiei de stat, de comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi de Comitetul executiv al consiliului popular al municipiului Bucureşti ori de organele centrale ale organizaţiilor cooperatiste.
Admiterea în şcolile profesionale se face pe bază de concurs, organizat în condiţiile stabilite de Ministerul Învăţămîntului.
La concursul de admitere pentru învăţămîntul de zi se pot prezenta absolvenţii şcolii generale, fără sa fi depăşit vîrsta de 18 ani împliniţi în anul calendaristic în care se înscriu la concurs. Pentru unele meserii Ministerul Învăţămîntului poate stabili, la propunerea organelor interesate, alte condiţii de vîrsta.
Pentru învăţămîntul seral se pot prezenta la concursul de admitere, indiferent de vîrsta, persoanele care au absolvit şcoala generală sau poseda studii echivalente şi lucrează în meseria în care urmează să se califice.
§ 2. Ucenicia la locul de muncă
Ucenicia la locul de muncă este una din normele prin care se realizează pregătirea de muncitori calificaţi.
Prin aceasta forma de învăţămînt, pregătirea practica a tinerilor se realizează în procesul activităţii zilnice, în unităţi de producţie sau de deservire a populaţiei, iar pregătirea teoretică se asigura prin învăţămînt profesional seral sau prin învăţămînt de zi organizat În perioade de 2-3 luni pe an, timp în care ucenicii părăsesc producţia.
Durata studiilor, nomenclatorul meseriilor şi planul anual de şcolarizare pentru ucenicia la locul de muncă se stabilesc în condiţiile art. 73 alin. 1 şi art. 74.
Admiterea tinerilor ca ucenici se face prin concurs, cu respectarea condiţiilor stabilite de Ministerul Învăţămîntului pentru şcolile profesionale. Cei care reuşesc la concurs încheie, cu încuviinţarea părinţilor sau a celorlalţi ocrotitori legali, contracte de ucenicie cu unităţile în care efectuează pregătirea practica.
Şcoala de maiştri pregăteşte personal tehnic necesar în organizarea şi desfăşurarea procesului de producţie.
Şcoala de maiştri funcţionează cu învăţămînt seral; ea poate funcţiona şi cu învăţămînt de zi.
Durata studiilor în şcolile de maiştri este de 2 ani pentru învăţămîntul seral şi de 1 an pentru învăţămîntul de zi.
Stabilirea nomenclatorului de specialităţi, a reţelei şi profilului şcolilor de maiştri, a planului anual de şcolarizare, precum şi organizarea acestor şcoli, se fac potrivit prevederilor art. 74 şi art. 75.
Admiterea în şcolile de maiştri se face pe bază de concurs, organizat în condiţiile stabilite de Ministerul Învăţămîntului.
La concursul de admitere se pot prezenta muncitori calificaţi, încadraţi în una din ultimele două categorii de calificare, care sînt absolvenţi ai şcolilor profesionale, ai altor şcoli echivalente ori ai liceelor de cultura generală, au satisfăcut serviciul militar şi sînt recomandaţi de organizaţiile socialiste în care lucrează.
Pentru unele specialităţi stabilite prin nomenclator se pot prezenta la concurs şi muncitori calificaţi, absolvenţi ai şcolii generale, cu respectarea celorlalte condiţii prevăzute în alineatul precedent. În acest caz, data studiilor este de 2 ani şi la învăţămîntul de zi.
§ 2. Şcoala de specializare postliceala
Şcoala de specializare postliceala realizează pregătirea profesională a absolvenţilor liceelor de cultura generală, în vederea exercitării unor activităţi de nivel mediu, tehnice sau social-culturale.
Durata studiilor în şcolile de specializare postliceala este de 1-2 ani şi se stabileşte, pentru fiecare specialitate, prin nomenclator. Prin hotărîre a Consiliului de Miniştri se va putea stabili, pentru unele specialităţi, o durată a studiilor pînă la 3 ani.
Şcolile de specializare postliceala pot funcţiona cu învăţămînt de zi şi învăţămînt seral. Pentru unele specialităţi poate fi organizat şi învăţămînt fără frecventa.
Stabilirea nomenclatorului de specialităţi, a reţelei şi profilului şcolilor de specializare postliceala, precum şi a planului de şcolarizare, se face potrivit prevederilor art. 74.
Şcolile de specializare postliceala se organizează de ministere, alte organe centrale ale administraţiei de stat, comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi Comitetul executiv al Consiliului popular al municipiului Bucureşti ori de organele centrale ale organizaţiilor cooperatiste.
La concursul de admitere se pot prezenta absolvenţi ai liceului de cultura generală care au promovat examenul de bacalaureat sau absolvenţi cu diploma ai altor şcoli echivalente.
Pentru învăţămîntul seral şi cel fără frecventa se pot prezenta la concursul de admitere persoanele care îndeplinesc condiţiile de studii prevăzute în alineatul precedent şi lucrează în domeniul specialitatii în care urmează să se pregătească.
Ministerul Învăţămîntului poate stabili unele specialităţi pentru care se pot prezenta la concurs absolvenţi ai liceului de cultura generală fără examen de bacalaureat.
Procesul de învăţămînt în unităţile şcolare din învăţămîntul profesional şi învăţămîntul tehnic se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile art. 42, 43 şi 46-49 inclusiv, care se aplică în mod corespunzător, cu completările din prezentul capitol.
Activitatea instructiv-educativă se desfăşoară în baza planurilor de învăţămînt, a programelor şcolare şi a manualelor şcolare.
Planurile de învăţămînt şi programele şcolare pentru disciplinele de cultura generală se elaborează de Ministerul Învăţămîntului. Programele şcolare pentru disciplinele de specialitate se elaborează de ministerele şi celelalte organe centrale interesate şi se aproba de Ministerul Învăţămîntului.
Elaborarea manualelor şcolare este asigurata de Ministerul Învăţămîntului împreună cu celelalte ministere şi organe centrale care organizează unităţi şcolare.
Elevii şcolilor profesionale, şcolilor de maiştri şi ai şcolilor de specializare postliceala, precum şi ucenicii, după promovarea ultimului an de studii, susţin examenul de absolvire pe baza căruia primesc diploma de absolvire a şcolii.
În aplicarea dispoziţiilor alineatului precedent, ucenicii primesc diploma de absolvire a şcolii profesionale.
Cei ce nu promovează examenul prevăzut la alineatul 1 din prezentul articol primesc certificat de absolvire a şcolii.
Pentru desăvîrşirea pregătirii practice, absolvenţii şcolilor profesionale vor lucra în producţie, ca muncitori practicantii, o perioadă de 3-12 luni.
Drepturile conferite de diploma sau certificatul de absolvire sînt cele stabilite prin normele legale.
Înscrierea elevilor în anul I al unităţilor şcolare din învăţămîntul profesional şi învăţămîntul tehnic se face la cerere, pe baza rezultatelor obţinute la concursul de admitere, iar în ceilalţi ani, în urma promovării anului precedent, în condiţiile stabilite de Ministerul Învăţămîntului.
Odată cu înscrierea în anul I la învăţămîntul de zi, elevii încheie contracte cu organizaţii socialiste, prin care îşi iau obligaţia de a lucra, la acele organizaţii, o perioadă de 2-3 ani după absolvirea şcolii şi obţinerea calificării. În cazul elevilor în vîrsta mai mica de 18 ani, contractele se încheie cu încuviinţarea părinţilor sau a celorlalţi ocrotitori legali. Clauzele contractului se vor stabili prin hotărîre a Consiliului de Miniştri.
Elevii înscrişi la învăţămîntul de zi sau la cel seral pot repeta acelaşi an de studii o singură dată, iar cei înscrişi la învăţămîntul fără frecventa, de cel mult două ori.
La şcolile de maiştri se poate repeta anul de studii numai în cazuri bine motivate şi cu acordul organizaţiei socialiste care a făcut recomandarea.
Dispoziţiile alineatelor precedente ale acestui articol nu se aplică în cazul repetarii anului de studii din motive medicale.
Elevii pot obţine transferarea, pentru motive temeinice, de la o unitate şcolară la alta, cu acordul celor două unităţi, numai în aceeaşi specialitate sau meserie.
Transferarea de la un tip de şcoala la altul, de la o meserie sau specialitate la alta, precum şi de la o formă de învăţămînt la alta - învăţămînt de zi, seral sau fără frecventa - se face în condiţiile stabilite de Ministerul Învăţămîntului.
Dispoziţiile art. 57-59 inclusiv se aplică în mod corespunzător şi elevilor din unităţile şcolare ale învăţămîntului profesional şi ale învăţămîntului tehnic.
Absolvenţii de la învăţămîntul de zi al şcolilor profesionale, al şcolilor de maiştri şi al şcolilor de specializare postliceala sînt repartizaţi în producţie, potrivit specialitatii lor.
Absolvenţii şcolilor profesionale pot fi primiţi la licee după promovarea examenelor de diferenţa stabilite de Ministerul Învăţămîntului.
Absolvenţii şcolilor de maiştri care nu au absolvit liceul se pot prezenta la examenul de bacalaureat organizat la licee, după ce îşi completează studiile în condiţiile stabilite de Ministerul Învăţămîntului.
Absolvenţii şcolilor de specializare postliceala care poseda diploma de bacalaureat pot fi înscrişi în învăţămîntul superior, în condiţiile stabilite de Ministerul Învăţămîntului.
Elevii din şcolile profesionale, şcolile de maiştri şi şcolile de specializare postliceala beneficiază de burse şi celelalte forme de sprijin material, în condiţiile stabilite de lege pentru fiecare tip de şcoala.
Ţinerii angajaţi ca ucenici primesc sprijinul material reglementat pentru forma de pregătire prin ucenicie la locul de muncă.
Pentru conducerea şi administrarea unităţilor şcolare din învăţămînt proporţional şi învăţămîntul tehnic se aplică, în mod corespunzător, dispoziţiile art. 67 şi art. 69.
Şcolile profesionale, şcolile de maiştri şi şcolile de specializare postliceala pot fi constituite în grupuri şcolare, avînd o singura conducere.
În cadrul unităţilor şcolare din învăţămîntul profesional şi învăţămîntul tehnic funcţionează, sub preşedinţia directorului, consilii profesorale, ale căror atribuţii sînt cele stabilite la art. 68 alin. 3.
Consiliile profesorale sînt formate din personalul didactic de conducere, de predare şi de instruire practica.
În unele unităţi şcolare, se pot organiza şi comisiile prevăzute la art. 68 alin. 4.
Comitetele de părinţi, prevăzute la art. 70, funcţionează şi pe lîngă şcolile profesionale.
Pentru calificarea la locul de muncă a muncitorilor şi a personalului mediu de specialitate, întreprinderile şi celelalte organizaţii socialiste de stat pot organiza şi cursuri de calificare.
Pentru a da muncitorilor calificaţi şi personalului mediu de specialitate, potrivit cerinţelor locurilor de muncă unde activează, cunoştinţele teoretice şi practice privind noi utilaje perfectionate şi tehnologii de fabricaţie introduse în producţie sau pentru, a le adinci cunoştinţele într-un domeniu restrîns al meseriei sau specialitatii lor, întreprinderile şi celelalte organizaţii socialiste de stat pot organiza, la locul de muncă, cursuri de perfecţionare.
Organizarea cursurilor de calificare şi a celor de perfecţionare, în întreprinderi şi celelalte organizaţii socialiste de stat, se aproba de organele centrale ale administraţiei de stat sau de comitetele executive ale consiliilor populare judeţene ori de Comitetul executiv al Consiliului popular al municipiului Bucureşti cărora le sînt subordonate aceste organizaţii, potrivit planului de şcolarizare şi în limita fondurilor alocate prin planul de stat.
Cursuri de calificare şi cursuri de perfecţionare pot fi organizate şi în centre înfiinţate de organele centrale ale administraţiei de stat sau de comitetele executive ale consiliilor populare judeţene ori de Comitetul executiv al Consiliului popular al municipiului Bucureşti, pentru pregătirea personalului necesar mai multor organizaţii socialiste din subordinea acestor organe.
Cursurile de calificare se desfăşoară, în funcţie de complexitatea meseriei, în unu sau doua cicluri (grade).
Durata cursurilor de calificare pentru un ciclu este de 3-12 luni, în funcţie de volumul cunoştinţelor care trebuie predate şi se stabileşte pentru fiecare meserie sau specialitate prin nomenclator.
Nomenclatorul de meserii şi ciclurile care se pregătesc muncitorii calificaţi, nomenclatorul de specialităţi în care se pregăteşte personalul mediu de specialitate prin cursuri de calificare, precum şi planul anual de şcolarizare, se stabilesc în condiţiile prevăzute la art. 74.
Durata cursurilor de perfecţionare se stabileşte prin planurile de învăţămînt, între o luna şi şase luni, în funcţie de volumul cunoştinţelor care trebuie predate.
Cursurile de calificare şi cele de perfecţionare funcţionează fără scoatere de la locul de muncă a celor care le frecventează. Se pot organiza şi cursuri cu scoatere de la locul de muncă, în condiţii stabilite prin hotărîre a Consiliului de Miniştri.
Condiţiile de admitere la cursurile de calificare şi la cursurile de perfecţionare se stabilesc de organele prevăzute la art. 105 alin. 1, în funcţie de cerinţele şi complexitatea fiecărei meserii sau specialităţi. Stabilirea condiţiilor de admitere la cursurile de calificare se face cu acordul Ministerului Învăţămîntului şi al Ministerului Muncii.
Cursurile de calificare şi cele de perfecţionare se desfăşoară potrivit planurilor de învăţămînt şi programelor de curs elaborate, pe baza normelor stabilite de Ministerul Învăţămîntului, de organele prevăzute la art. 105 alin. 1.
Cursurile de calificare şi cele de perfecţionare se încheie printr-un examen teoretic şi practic, pentru promovarea căruia candidaţii trebuie să obţină cel puţin media 5. Cei care promovează acest examen primesc certificat de absolvire.
Posesorii certificatului de absolvire a ciclului II al cursurilor de calificare, care au absolvit şi şcoala generală sau poseda studii echivalente, se pot prezenta la examenul de absolvire a şcolii profesionale şi, în caz de promovare, primesc diploma de absolvire a şcolii profesionale.
Persoanele care frecventează cursurile de calificare sau de perfecţionare se bucura de sprijin material, în condiţiile stabilite prin hotărîre a Consiliului de Miniştri.
Cheltuielile privind organizarea şi funcţionarea cursurilor de calificare şi a cursurilor de perfecţionare se suporta, după caz, din fondurile de producţie sau din fondurile de circulaţie ale organizaţiilor socialiste pentru care se pregătesc cadrele.
Fac excepţie cheltuielile pentru pregătirea personalului necesar instituţiilor bugetare, care se suporta din buget şi cele pentru pregătirea. personalului necesar organizaţiilor socialiste noi sau obiectivelor noi, ce urmează să-şi înceapă activitatea, care se suporta, dacă legea nu prevede altfel, din fondul de investiţii.
Organizaţiile cooperatiste pot înfiinţa cursuri de calificare şi cursuri de perfecţionare pentru pregătirea muncitorilor şi personalului tehnic-administrativ de care au nevoie, aplicindu-se în mod corespunzător prevederile cuprinse în acest capitol.
Finanţarea cursurilor precum şi stabilirea şi acordarea sprijinului material pentru cursanţi sînt în sarcina acestor organizaţii.
Pentru anumite meserii ce nu figurează în nomenclatorul de meserii al şcolilor profesionale pot fi pregatiti prin cursuri de calificare şi ucenici, cu aplicarea în mod corespunzător a dispoziţiilor din prezentul capitol.
Învăţămîntul superior formează specialişti de înaltă calificare necesari în diferitele domenii ale vieţii sociale şi contribuie la progresul ştiinţei, tehnicii şi culturii.
Învăţămîntul superior se realizează prin instituţiile de învăţămînt superior.
Instituţiile de învăţămînt superior sînt: universităţi, institute, academii, conservatoare.
Instituţiile de învăţămînt superior se înfiinţează prin lege. Ele au personalitate juridică.
Instituţiile de învăţămînt superior sînt organizate pe facultăţi. Facultăţile pot fi organizate pe secţii, potrivit nomenclatorului de specialităţi.
Facultăţile se înfiinţează prin hotărîre a Consiliului de Miniştri.
În subordonarea unor instituţii de învăţămînt superior funcţionează institute organizate pe facultăţi şi secţii.
Pentru formarea cadrelor intermediare între ingineri şi tehnicieni sau maiştri se organizează. În cadrul institutelor tehnice sau politehnice, secţii de subingineri sau de conductori arhitecti. Pregătirea subinginerilor şi a conductorilor arhitecti se va putea face şi în cadrul unor institute de subingineri sau de conductori arhitecti, subordonate institutelor tehnice sau politehnice.
Pentru pregătirea profesorilor din învăţămîntul obligatoriu de cultura generală se organizează institute pedagogice, ca instituţii de învăţămînt superior în înţelesul art. 119 şi art. 120 din prezenta lege sau ca institute subordonate universitatilor, în acelaşi scop se pot organiza şi facultăţi sau secţii în cadrul universitatilor.
Activitatea instructiva, educativă şi de cercetare ştiinţifică din facultăţi este organizată pe catedre.
Durata studiilor în instituţiile de învăţămînt superior este de la 3 la 6 ani. La unele facultăţi şi secţii care pregătesc profesori pentru învăţămîntul obligatoriu de cultura generală durata de studii poate fi de 2-3 ani.
La secţiile şi institutele de subingineri şi de conductori arhitecti durata studiilor este de 2-3 ani.
Durata studiilor se stabileşte, în limitele prevăzute în alineatele precedente, prin hotărîre a Consiliului de Miniştri, în funcţie de specialitate şi de scopul pregătirii.
Studiile din instituţiile de învăţămînt superior se realizează prin învăţămînt de zi.
La unele facultăţi, pentru specialitatile stabilite prin hotărîre a Consiliului de Miniştri, se poate organiza şi învăţămînt seral sau învăţămînt fără frecventa cu o durată de studii mai mare cu un an faţă de cea stabilită pentru învăţămîntul de zi.
Nomenclatorul de specialităţi şi planul anual de şcolarizare se elaborează de Ministerul Învăţămîntului, la propunerea ministerelor şi a celorlalte organe centrale interesate, cu consultarea Comitetului de Stat al Planificarii şi se aproba prin hotărîre a Consiliului de Miniştri.
Instituţia de învăţămînt superior este condusă de un consiliu profesoral.
La unele instituţii de învăţămînt superior, stabilite de Ministerul Învăţămîntului, consiliul profesoral are denumirea de senat.
Consiliul profesoral este format din rector, ca preşedinte, prorectori, decanii facultăţilor, 2-4 reprezentanţi ai fiecărei facultăţi, aleşi de către consiliile profesorale ale acestora dintre şefii de catedra sau alţi profesori ori conferenţiari pe termen de 4 ani şi reprezentantul organizaţiei Partidului Comunist Roman, ca membri. Din consiliul profesoral mai fac parte 1-3 profesori consultanţi desemnaţi de însuşi acest consiliu.
La şedinţele consiliului profesoral participa cîte un reprezentant al organizaţiei sindicale a personalului didactic, al organizaţiei Uniunii Tineretului Comunist şi al Asociaţiei studenţilor.
Numărul reprezentanţilor fiecărei facultăţi se fixează de rector, pe baza normelor stabilite de Ministerul Învăţămîntului.
Consiliul profesoral alege din rindul membrilor săi un secretar ştiinţific.
Consiliul profesoral este convocat de rector, lunar, în şedinţe ordinare şi, ori de cîte ori este nevoie, în şedinţe extraordinare.
Consiliul profesoral ia hotărîri, prin vot deschis, cu majoritate de cel puţin jumătate plus unu din numărul membrilor săi, dacă legea nu prevede altfel.
Consiliul profesoral are următoarele atribuţii principale:
–hotărăşte asupra desfăşurării procesului instructiv-educativ şi ştiinţific, pe baza normelor stabilite de Ministerul Învăţămîntului;
–avizează modificările aduse planurilor de învăţămînt de consiliile profesorale ale facultăţilor;
–aproba planul cultural-educativ centralizat al instituţiei de învăţămînt superior;
–propune Ministerului Învăţămîntului planurile de cercetare ştiinţifică, urmăreşte realizarea acestora şi rezultatele activităţii ştiinţifice, repartizează mijloacele materiale afectate în acest scop;
–elaborează planul de editare a cursurilor şi manualelor şi îl propune Ministerului Învăţămîntului;
–propune Ministerului Învăţămîntului, cu consultarea consiliilor profesorale ale facultăţilor, structura catedrelor; deleagă, la propunerea consiliilor profesorale ale facultăţilor şi cu acordul Ministerului Învăţămîntului, şefii de catedra;
–numeşte profesorii sau conferentiarii care vor face parte, ca membri, din consiliile profesorale ale facultăţilor;
–hotărăşte, pe baza avizului consiliului profesoral al facultăţii, asupra rezultatului concursurilor pentru ocuparea posturilor de profesori şi de conferenţiari;
–confirma hotărîrile consiliilor profesorale ale facultăţilor asupra rezultatului concursurilor pentru ocuparea posturilor de asistenţi;
–hotărăşte asupra eliberării din funcţie a asistentilor şi a asistentilor stagiari;
–rezolva contestaţiile privind exmatricularea studenţilor şi plingerile cu privire la refuzul reinmatricularii;
–aproba, potrivit legii, propunerile privind acordarea gradatiilor de merit;
–hotărăşte, în condiţiile legii, asupra conferirii titlului de doctor honoris causa.
Între şedinţele consiliului profesoral, conducerea este asigurata de un birou alcătuit din rector, prorectori şi secretarul ştiinţific.
Rectorul asigura conducerea operativă, rezolvind problemele legate de activitatea curenta instructiv-educativă, ştiinţifică şi gospodareasca a instituţiei de învăţămînt superior.
Rectorul reprezintă instituţia de învăţămînt superior în relaţiile cu orice persoane sau organizaţii.
De asemenea, rectorul:
–asigura aducerea la îndeplinire a hotărîrilor consiliului profesoral şi prezintă acestuia dări de seama asupra desfăşurării activităţii instituţiei de învăţămînt superior;
–verifica regularitatea procedurii de avansare sau de concurs pentru ocuparea posturilor de şefi de lucrări (lectori);
–numeşte şi eliberează din funcţie, pe baza hotărîrii consiliului profesoral, asistenţii şi asistenţii stagiari;
–numeşte şi eliberează din funcţie personalul tehnico-administrativ şi gospodăresc;
–dispune înmatricularea, exmatricularea şi reinmatricularea studenţilor;
–eliberează actele de studii;
–organizează, sprijinul organizaţiilor de tineret, îndrumarea şi controlul căminelor şi cantinelor studenţeşti;
–confirma hotărîriie comisiilor de doctorat;
–conferă, în condiţiile legii, titlurile ştiinţifice;
–îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege.
În îndeplinirea atribuţiilor sale rectorul este ajutat de unu sau mai mulţi prorectori. Numărul prorectorilor se stabileşte de Ministerul Învăţămîntului, în funcţie de volumul şi complexitatea activităţii instituţiei.
Rectorul poate delega unele din atribuţiile sale prorectorilor.
În cazul institutelor subordonate prevăzute la art. 121, unul din prorectori este delegat cu conducerea operativă a activităţii acestor institute.
Rectorul este ordonator de credite. Cu autorizarea ministrului învăţămîntului el poate delega atribuţiile rezultind din aceasta calitate unuia din prorectori.
Rectorul este numit de ministrul învăţămîntului pe termen de 4 ani, din rindul a 3 membri ai consiliului profesoral, propuşi de acesta prin vot uninominal.
Pentru motive temeinice, rectorul poate fi eliberat din funcţie de ministrul învăţămîntului înainte de expirarea termenului de 4 ani.
Prorectorii sînt numiţi de ministrul învăţămîntului pe termen de 4 ani, dintre profesorii conferenţiari instituţiei, la propunerea rectorului, facuta cu consultarea consiliului profesoral.
Pentru motive temeinice, prorectorii pot fi eliberaţi din funcţie de ministerul învăţămîntului înainte de expirarea termenului de 4 ani.
Pentru desfăşurarea activităţii lor didactice, educative, ştiinţifice şi administrativ-gospodăreşti, instituţiile de învăţămînt superior sînt încadrate şi ca personal tehnico-administrativ şi gospodăresc, potrivit normelor legale.
Fiecare facultate este condusă de un consiliu profesoral.
Consiliul profesoral şi facultăţii este format din decan, ca preşedinte, prodecani, şefii de catedra, din alţi profesori sau conferenţiari numiţi de consiliul profesoral ai instituţiei de învăţămînt superior la propunerea decanului, şi reprezentantul organizaţiei Partidului Comunist Roman, ca membri. Din consiliul profesoral mai fac parte 1-2 profesori consultanţi desemnaţi de însuşi acest consiliu.
La şedinţele consiliului profesoral participa cîte un reprezentant al organizaţiei sindicale a personalului didactic, al organizaţiei Uniunii tineretului Comunist şi al Asociaţiei studenţilor.
Consiliul profesoral alege din rindul membrilor şi un secretar ştiinţific.
Consiliul profesoral este convocat de decan, lunar, în şedinţe ordinare şi, ori de cîte ori e nevoie, în şedinţe extraordinare.
Consiliul profesoral ia hotărîri, prin vot deschis, cu majoritate de cel puţin jumătate plus unu din numărul membrilor săi, dacă legea nu prevede altfel.
Consiliul profesoral al facultăţii are următoarele atribuţii principale:
–hotărăşte cu privire la desfăşurarea procesului instructiv-educativ şi ştiinţific în cadrul facultăţii şi face propuneri cu privire la planul de cercetare ştiinţifică, pe baza normelor stabilite de Ministerul învăţămîntului;
–aduce modificări planurilor de învăţămînt, în condiţiile prevăzute de art. 155;
–aproba, potrivit normelor stabilite de Ministerul Învăţămîntului, programele de curs;
–avizează asupra rezultatului concursurilor pentru ocuparea posturilor de profesori şi conferenţiari;
–hotărăşte asupra avansarii în posturi de şefi de lucrări (lectori), precum şi asupra rezultatului concursurilor pentru ocuparea posturilor de şefi de lucrări, (lectori) şi asistenţi;
–aproba hotărîrile comisiilor instituite pentru acordarea titlului de doctor-docent în ştiinţe.
între şedinţele consiliului profesoral, conducerea este asigurata de un birou alcătuit din decan, prodecani şi secretarul ştiinţific.
Decanul asigura conducerea operativă, rezolvind problemele legate de activitatea curenta instructiv-educativă şi ştiinţifică a facultăţii.
Decanul reprezintă facultatea în relaţiile cu orice persoane sau organizaţii.
De asemenea, decanul:
–asigura aducerea la îndeplinire a hotărîrilor consiliului profesoral;
–aplica, cu excepţia exmatricularii, sancţiuni disciplinare studenţilor.
În îndeplinirea atribuţiilor sale decanul poate fi ajutat de unu sau mai mulţi prodecani. Necesitatea numirii unor prodecani, precum şi numărul lor se stabilesc de Ministerul Învăţămîntului, în funcţie de volumul şi complexitatea activităţii facultăţii.
Decanul poate delega unele din atribuţiile sale prodecanilor sau oricăruia dintre membrii consiliului profesoral.
Decanul este numit de ministrul învăţămîntului, pe termen de 4 ani, din rindul a 3 membri ai consiliului profesoral al facultăţii, propuşi de către acesta prin vot uninominal. Propunerea consiliului profesoral şi facultăţii va fi avizată de rector.
Pentru motive temeinice, decanul poate fi eliberat din funcţie de ministrul învăţămîntului înaintea expirării termenului de 4 ani.
Prodecanii sînt numiţi de rector, pe termen de 4 ani, la propunerea decanului, facuta cu consultarea consiliului profesoral al facultăţii.
Pentru motive temeinice, prodecanii pot fi eliberaţi din funcţie, de rector, cu aceeaşi procedura, înainte de expirarea termenului de 4 ani.
Catedrele sînt formate din personalul didactic care îndeplineşte activitatea instructiv-educativă şi ştiinţifică din cadrul unei discipline sau mai multor discipline înrudite.
Catedra este condusă de un şef de catedra delegat, cu acordul Ministerului Învăţămîntului, de consiliul profesoral al instituţiei de învăţămînt superior, la propunerea consiliului profesoral al facultăţii, dintre membrii catedrei.
Şeful de catedra organizează activitatea catedrei şi răspunde de realizarea de către personalul acesteia, a procesului de învăţămînt la disciplina sau disciplinele care fac parte din catedra, precum şi de îndeplinirea sarcinilor catedrei privind activitatea motodico-educativă şi de cercetare ştiinţifică.
Admiterea în învăţămîntul superior se face pe bază de concurs.
Se pot prezenta la concursul de admitere persoanele care poseda diploma de bacalaureat sau o diploma echivalenta.
La concursul de admitere pentru învăţămîntul seral se pot prezenta numai persoanele care lucrează în domeniul specialitatii pe care doresc s-o studieze.
Disciplinele de concurs, probele scrise şi orale şi procedura desfăşurării concursului se stabilesc de Ministerul Învăţămîntului, la propunerea instituţiilor de învăţămînt superior.
Structura anului universitar, durata orelor de curs şi a celorlalte forme de activitate, sesiunile de examene şi vacantele se stabilesc de Ministerul Învăţămîntului.
Procesul de învăţămînt se desfăşoară în conformitate cu planurile de învăţămînt şi programele de curs.
Consiliile profesorale, şefii de catedra şi întreg personalul didactic răspund de conţinutul, nivelul ştiinţific şi orientarea procesului de învăţămînt.
În vederea modernizării şi perfecţionării procesului de învăţămînt, Ministerul Învăţămîntului poate aproba aplicarea, în unele instituţii de învăţămînt superior, a unor planuri, programe sau metode de predare experimentale.
Planurile de învăţămînt cuprind, pe semestre, ani de studii şi forme de activitate (prelegeri, seminarii, lucrări practice) disciplinele obligatorii, la alegere şi facultative, activităţile aplicative, de practica în producţie şi de practica pedagogica, excursiile de documentare, precum şi numărul şi formele examenelor şi colocviilor prin care se verifica pregătirea studenţilor.
Planurile de învăţămînt se întocmesc, pe specialităţi, de Ministerul Învăţămîntului, cu consultarea specialiştilor şi a organelor centrale interesate.
În cadrul general fixat de Ministerul Învăţămîntului, consiliile profesorale au dreptul sa aducă modificări planurilor de învăţămînt, în funcţie de profilul către care este orientata facultatea sau secţia. Aceste modificări sînt supuse aprobării Ministerului Învăţămîntului.
Practica în producţia prevăzută în planurile de învăţămînt se efectuează, după caz, în întreprinderi şi instituţii, în ateliere, laboratoare sau pe teren şi are drept scop aprofundarea şi aplicarea cunoştinţelor teoretice însuşite de studenţi la prelegeri, seminarii şi lucrări practice.
Practica pedagogica prevăzută la planurile de învăţămînt se efectuează în şcoli generale şi licee şi are drept scop însuşirea de către studenţi a metodelor de predare şi a abilitatii necesare exercitării profesiunii didactice.
Volumul şi conţinutul cunoştinţelor ce sînt predate studenţilor la fiecare disciplina sînt stabilite prin programe de curs.
Programele de curs sînt elaborate la nivelul ştiinţific şi tehnic contemporan, de catedre, pe baza normelor stabilite de Ministerul Învăţămîntului şi sînt aprobate de consiliile profesorale ale facultăţilor.
Instituţiile de învăţămînt superior asigura elaborarea, la vederea editării, a cursurilor, manualelor şi materialelor didactice ajutatoare, necesare desfăşurării procesului de învăţămînt şi răspund de conţinutul, nivelul ştiinţific şi orientarea acestora.
Planul editorial se aproba de Ministerul Învăţămîntului, pe baza propunerilor instituţiilor de învăţămînt superior.
Verificarea pregătirii studenţilor se face pe întregul parcurs al studiilor, în cadrul seminariilor, al lucrărilor practice şi al celorlalte forme de activitate, precum şi prin examene şi colocvii.
Aprecierea cunoştinţelor studenţilor se face cu note. Nota maxima este 10, iar nota minima de promovare este 5.
Situaţia şcolară a studenţilor se încheie, în fiecare an, după ultima sesiune de examene. Studenţii care au obţinut cel puţin nota 5 la toate disciplinele prevăzute în planul de învăţămînt sînt promovati în anul de studii superior, Ceilalţi repeta anul sau sînt exmatriculati, potrivit normelor stabilite de Ministerul Învăţămîntului.
Într-un an universitar se poate promova un singur an de studii. Pentru unele specialităţi, la propunerea instituţiei de învăţămînt superior, Ministerul Învăţămîntului poate aproba unor studenţi cu o pregătire excepţionala promovarea a 2 ani de studii într-un an universitar.
Studiile în instituţiile de învăţămînt superior se încheie printr-un examen de diploma, care are drept scop verificarea capacităţii absolvenţilor de a sintetiza şi aplica cunoştinţele asimilate în anii de studii.
Examenul de diploma se susţine în formele prevăzute în planul de învăţămînt şi în condiţiile stabilite prin hotărîre a Consiliului de Miniştri.
Sînt declaraţi reusiti cei care obţin la acest examen cel puţin nota 6.
Absolvenţilor reusiti la examenul de diploma, instituţia de învăţămînt superior le eliberează diplome cu denumiri specifice stabilite prin hotărîre a Consiliului de Miniştri.
Absolvenţii declaraţi respinsi la examenul de diploma sau care nu se prezintă la acest examen primesc, la cerere, certificat de absolvire.
Absolvenţii de la învăţămîntul de zi al instituţiilor de învăţămînt superior efectuează un stagiu de 2-3 ani, în specialitatea în care s-au pregătit sau într-o specialitate inrudita, în scopul desăvîrşirii pregătirii lor.
Stagiul se efectuează în organizaţii economice, instituţii de învăţămînt, de cercetare ştiinţifică, sau alte instituţii social-culturale, precum şi în aparatul de stat.
În vederea asigurării locurilor de muncă tuturor absolvenţilor, organizaţiile socialiste sînt obligate să respecte actele de repartizare la stagiu.
Încălcarea dispoziţiilor alineatului precedent constituie contravenţie şi se sancţionează potrivit legii.
Efectuarea stagiului conferă absolvenţilor dreptul la definitivarea încadrării în organizaţia socialistă la care au făcut stagiul sau la încadrarea într-o alta organizaţie socialistă.
Înmatricularea în anul I al instituţiilor de învăţămînt superior se face de către rector, la cererea studentului, pe baza rezultatelor obţinute la recursul de admitere.
Odată cu înmatricularea în anul I al învăţămîntului de zi, între rector, ca împuternicit al statului, şi student se va încheia un contract. Contractul va cuprinde, pentru stat, obligaţia de a asigura studentului condiţii adecvate de învăţămînt pentru student, obligaţia de a respecta normele de activitate şi de comportare universitară, precum şi de a efectua stagiul prevăzut la art. 163, în locul de muncă în care va fi repartizat. Clauzele contractului se vor stabili prin hotărîre a Consiliului de Miniştri.
Înscrierea studenţilor în ceilalţi ani de studii se face de decan, la cererea studentului, pe baza situaţiei şcolare din anul precedent.
Studenţii pot obţine transferarea de la o facultate la alta de acelaşi, profil sau de profil asemănător, de la o secţie la alta în cadrul aceleiaşi facultăţi, sau de la o formă de învăţămînt la alta - învăţămînt de zi, seral sau fără frecventa - în condiţiile stabilite de Ministerul Învăţămîntului.
În scopul iniţierii studenţilor în activitatea de cercetare ştiinţifică, se pot organiza cercuri ştiinţifice studenţeşti.
Cercurile ştiinţifice studenţeşti sînt indrumate de cadrele didactice desemnate de şeful catedrei de specialitate.
Iniţierea şi îndrumarea studenţilor în cercetarea ştiinţifică se pot organiza şi prin atragerea lor la realizarea temelor înscrise în planul de cercetare ştiinţifică al catedrelor sau al unităţilor de cercetare.
Pentru dezvoltarea inclinatiilor literare şi artistice ale studenţilor, pentru lărgirea orizontului lor cultural, precum şi pentru dezvoltarea fizica şi pregătirea sportiva a acestora, se pot organiza atenee, cenacluri literare, cluburi, baze sportive şi alte forme de activităţi cultural-artistice şi sportive.
Pentru a îndeplini, ca specialişti şi cetăţeni, un rol activ în societate, studenţii au datoria să-şi însuşească în mod temeinic cunoştinţele care le asigura pregătirea, sa participe la formele de activitate didactica stabilite prin planul de învăţămînt, să respecte regulamentele interioare ale instituţiilor de învăţămînt superior, să aibă o comportare civilizata faţă de cadrele didactice, de colegii lor şi de orice alte persoane, în instituţie şi în afară ei.
Studenţii care locuiesc în cămine şi iau masa la cantine sînt datori să respecte regulamentele de ordine interioară şi sa poarte grija bunurilor obşteşti ce le sînt puse la dispoziţie. Prin organizaţiile lor şi în colaborare cu conducerea instituţiei de învăţămînt superior, studenţii participa la asigurarea bunului mers al căminelor şi cantinelor.
Pentru succese deosebite obţinute la învăţătura, participare susţinută la activităţile organizate de instituţia de învăţămînt superior şi comportare exemplara, studenţii sînt evidentiati, putind primi şi recompense.
Pentru nerespectarea îndatoririlor ce le revin, studenţii pot fi sancţionaţi.
Normele de evidenţiere şi de sancţionare a studenţilor se stabilesc de Ministerul Învăţămîntului.
Absolvenţii cu diploma ai unei facultăţi pot urma o alta facultate, fără concurs de admitere, cu scutire de frecventa sau prin învăţămîntul fără frecventa şi cu echivalarea examenelor la disciplinele cu conţinut identic sau similar, în condiţiile stabilite de Ministerul Învăţămîntului.
Pe perioada studiilor, studenţii pot primi burse, în funcţie de rezultatele obţinute la învăţătura şi de respectarea disciplinei universitare, tinindu-se seama şi de veniturile părinţilor.
Studenţii bursieri care nu au domiciliul în centrul universitar unde îşi fac studiile au asigurate cazarea în cămine şi masa la cantine. De asemenea, pot locui în cămine şi lua masa la cantine, contra cost, şi studenţii nebursieri, în limita locurilor disponibile.
Prin bibliotecile instituţiilor de învăţămînt superior studenţilor li se pun la dispoziţie manuale şi cursuri universitare, precum şi alte lucrări de specialitate, necesare studiului.
Studenţii beneficiază de transport gratuit în vacante şi la practica în producţie, în condiţiile stabilite de lege.
Prevederile art. 64 şi art. 65, se aplică, în mod corespunzător, şi studenţilor.
Studenţii cu rezultate excepţionale la învăţătura pot primi, potrivit legii, burse de merit sau burse şi alte forme de sprijin material pentru continuarea studiilor în străinătate.
Cercetarea ştiinţifică a personalului didactic din învăţămîntul superior se desfăşoară organizat în cadrul planurilor anuale şi de perspectiva, fiind orientata spre rezolvarea unor probleme importante ale ştiinţei şi tehnicii, potrivit cu cerinţele economiei şi culturii româneşti.
Cercetarea ştiinţifică se organizează în cadrul fiecărei catedre sau pe grupuri de catedre.
Pentru dezvoltarea unor cercetări ştiinţifice importante, Ministerul Învăţămîntului poate înfiinţa, în cadrul instituţiilor de învăţămînt superior, cu acordul Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice, centre de cercetare ştiinţifică.
Unităţile de cercetare ştiinţifică prevăzute la art. 180 funcţionează sub conducerea unui profesor sau conferenţiar.
În scopul stimulării cercetării ştiinţifice, instituţiile de învăţămînt superior pot încheia contracte, potrivit legii, cu organizaţiile socialiste interesate pentru rezolvarea unor probleme ştiinţifice şi tehnico-ştiinţifice prevăzute în planurile de cercetare sau propuse de beneficiari.
Coordonarea cercetării ştiinţifice din învăţămîntul superior se face de Ministerul Învăţămîntului, potrivit normelor stabilite de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice.
Pentru rezultate deosebit de valoroase în cercetarea ştiinţifică, Ministerul Învăţămîntului acorda anual personalului didactic premii, pe baza regulamentului alcătuit cu consultarea Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice, a Comitetului de Stat pentru Probleme de Organizare şi Salarizare şi a Ministerului Finanţelor.
Instituţiile de învăţămînt superior conferă, în condiţiile legii, titlurile ştiinţifice de doctor, doctor-docent în ştiinţe şi doctor honoris causa.
Instituţiile de învăţămînt superior organizează doctoratul în diferite ramuri ale ştiinţei, în vederea obţinerii unei înalte calificări ştiinţifice de specialitate.
Organizarea doctoratului, condiţiile de admitere, stagiul de pregătire, susţinerea tezei de doctorat şi sprijinul material acordat doctoranzilor sînt reglementate de lege.
Titlul de doctor-docent în ştiinţe se poate conferi persoanelor care au titlul de doctor, s-au distins printr-o activitate ştiinţifică îndelungată şi au adus o contribuţie valoroasa la progresul ştiinţei.
Titlul de doctor honoris causa se poate conferi unor cetăţeni români sau străini care s-au distins prin realizari deosebit de importante în domeniul ştiinţei, tehnicii, culturii, prin servicii de mare însemnătate aduse patriei noastre şi umanităţii.
În subordonarea instituţiilor de învăţămînt superior pot funcţiona, în condiţiile legii, instituţii anexe: biblioteci, muzee, grădini botanice, staţiuni ştiinţifice sau didactice experimentale, precum şi întreprinderi anexe editorial-poligrafice.
Instituţiile anexe sprijină activitatea didactica şi de cercetare ştiinţifică din învăţămîntul superior şi efectuează cercetări proprii în domeniul lor de activitate.
Întreprinderile anexe editorial-poligrafice editează cursuri, manuale şi alt material didactic necesar pregătirii studenţilor şi publică rezultatele cercetărilor ştiinţifice ale personalului didactic şi ale studenţilor, care nu pot fi cuprinse în planurile editurilor. Ele plătesc drepturi de autor, conform normelor legale.
Personalul de conducere al instituţiilor întreprinderilor prevăzute la art. 190 este numit de ministrul învăţămîntului. Pentru numirea personalului de cercetare, de specialitate sau administrativ-gospodăresc se aplică normele stabilite de Ministerul Învăţămîntului, pe baza dispoziţiilor legale privind fiecare categorie de personal.
Instituţiile de învăţămînt superior pot organiza, potrivit nevoilor ministerelor sau altor organe centrale interesate, cursuri postuniversitare, prin care se asigura:
–perfecţionarea profesională prin cunoaşterea noilor realizari în specialitate;
–aprofundarea unui domeniu restrîns în specialitate ori într-o ramura inrudita;
–însuşirea unor noi metode şi tehnici de cercetare;
–formarea de cadre specializate în conducerea şi organizarea producţiei.
Cursurile postuniversitare, organizate potrivit dispoziţiilor alineatului precedent, pot funcţiona şi în cadrul unor institute de cercetări sau în unele centre economice importante.
Cursurile postuniversitare pot avea o durată de cel mult 12 luni, în funcţie de complexitatea domeniului în care se face perfecţionarea sau specializarea.
Cursurile pot fi organizate prin învăţămînt de zi, seral sau fără frecventa.
Nomenclatorul de specialităţi şi planul anual de şcolarizare se aproba de Consiliul de Miniştri, la propunerea Ministerului Învăţămîntului, cu acordul Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice cu consultarea ministerelor şi celorlalte organe de stat interesate.
La cursurile postuniversitare se pot înscrie persoanele care poseda o diploma eliberata de o instituţie de învăţămînt superior şi care sînt recomandate de ministerele sau celelalte organe centrale interesate.
La unele cursuri postuniversitare, stabilite de Ministerul Învăţămîntului, admiterea se face prin concurs.
Planurile de învăţămînt şi programele de curs se elaborează de Ministerul Învăţămîntului, în colaborare cu celelalte ministere şi organe centrale interesate.
Absolvenţii cursurilor postuniversitare primesc certificat de absolvire eliberat de instituţia de învăţămînt superior care a organizat cursurile.
Activitatea instructiv-educativă în unităţile şcolare din învăţămîntul obligatoriu de cultura generală, din învăţămîntul liceal, din învăţămîntul profesional şi din învăţămîntul tehnic se asigura de personalul didactic de predare şi personalul didactic ajutator.
În învăţămîntul obligatoriu de cultura generală şi în învăţămîntul liceal de cultura generală pot funcţiona şi profesori cu sarcini speciale pentru orientarea şcolară şi profesională a elevilor.
Personalul didactic de predare se compune din învăţători şi institutori, care asigura predarea tuturor disciplinelor prevăzute în planurile de învăţămînt la clasele I-IV ale şcolii generale, şi din profesori şi maiştri-instructori, care predau pe discipline, la celelalte clase ale şcolii generale, la licee şi unităţile şcolare din învăţămîntul profesional şi învăţămîntul tehnic.
La clasele I-IV ale şcolii generale predarea se poate face şi pe discipline, de către profesori.
Educarea copiilor în grădiniţe, precum şi în căminele ce funcţionează pe lîngă acestea, este încredinţată educatoarelor.
Numirea şi eliberarea din învăţămînt a educatoarelor, învăţătorilor, institutorilor, profesorilor şi maiştrilor-instructori se fac de Ministerul Învăţămîntului în condiţiile şi cu procedura prevăzute în Statutul personalului didactic.
Încadrarea în gusturile didactice se face, în condiţiile şi cu procedura prevăzute în Statutul personalului didactic, de comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi Comitetul executiv al Consiliului popular al municipiului Bucureşti, de ministerele, alte organe centrale ale administraţiei de stat, precum şi de organele centrale ale organizaţiilor cooperatiste, în subordonarea cărora funcţionează şcolile.
Transferarea şi detasarea, precum şi drepturile şi îndatoririle personalului didactic arătat la alineatul 1 al prezentului articol, sînt reglementate de asemenea în Statutul personalului didactic.
Numărul posturilor didactice din unităţile învăţămîntului preşcolar şi numărul posturilor didactice de predare din unităţile învăţămîntului obligatoriu de cultura generală şi ale învăţămîntului liceal de cultura generală se fixează de către inspectoratul şcolar pe baza, după caz, a planurilor de învăţămînt, a normelor didactice, stabilite pentru fiecare categorie de personal didactic, precum şi a numărului de clase sau grupe de copii.
Numărul posturilor didactice la unităţile şcolare din învăţămîntul liceal de specialitate, precum şi din învăţămîntul profesional şi din învăţămîntul tehnic, se fixează de către organele de stat sau cooperatiste care organizează acele unităţi, pe baza criteriilor prevăzute la alineatul precedent.
Obligaţiile de muncă ale educatoarelor constau în desfăşurarea programului educativ în grădiniţe şi cămine de copii şi conducerea acţiunilor educative cu copiii în afară gradinitei.
Obligaţiile de muncă ale învăţătorilor, institutorilor, profesorilor şi maiştrilor-instructori constau în predarea disciplinelor şi conducerea activităţilor practice cuprinse la norma didactica, în îndeplinirea sarcinilor educative ce le revin în şcoala şi în afară şcolii.
Personalul didactic prevăzut la alineatele precedente are, de asemenea, obligaţia de a participa la activităţile organizate pentru perfecţionarea sa, precum şi la munca social-culturală.
Personalul didactic de predare poate fi numit în funcţii de conducere a unităţilor şcolare, potrivit criteriilor stabilite, în mod unitar, de Ministerul Învăţămîntului.
Numirea şi eliberarea din funcţiile de conducere se fac după cum urmează:
–de inspectoratele şcolare judeţene şi Inspectoratul şcolar al municipiului Bucureşti, la grădiniţe de copii şi şcoli generale;
–de comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi de Comitetul executiv al Consiliului popular al municipiului Bucureşti, la liceele de cultura generală, iar la liceele de specialitate şi la unităţile şcolare din învăţămîntul profesional şi din învăţămîntul tehnic, de organele centrale sau locale care organizează aceste unităţi, în toate cazurile cu acordul Ministerului Învăţămîntului.
Pentru activitate meritorie pe tarim didactic, educativ şi cultural, educatoarele, invatatorii, institutorii, profesorii şi maistrii-instructori pot primi titluri şi alte distincţii, potrivit Statutului personalului didactic.
Pentru desfăşurarea activităţii instructiv-educative, unităţile şcolare pot fi încadrate, potrivit normelor legale, cu personal didactic ajutator necesar - pedagogi, bibliotecari, laboranti şi alţi tehnicieni.
Personalul didactic din învăţămîntul superior se compune din profesori, conferenţiari, şefi de lucrări (lectori), asistenţi şi asistenţi stagiari.
Pentru fiecare catedra Ministerul Învăţămîntului aproba, la propunerea instituţiilor de învăţămînt superior, numărul posturilor didactice, înscrise în statul de funcţiuni, necesare pentru îndeplinirea obligaţiilor prevăzute în planul de învăţămînt şi în planul de cercetare ştiinţifică.
Posturile didactice din învăţămîntul superior sînt ocupate cu personal titular sau cu suplinitori, potrivit prevederilor Statutului personalului didactic.
Obligaţiile de muncă ale personalului didactic constau în îndeplinirea activităţii didactice, a activităţii metodico-educative şi a activităţii de cercetare ştiinţifică.
Activitatea didactica şi metodico-educativă se realizează potrivit cu sarcinile posturilor înscrise în statele de funcţiuni, precum şi cu sarcinile repartizate prin planul de muncă al catedrei.
Activitatea ştiinţifică consta în realizarea sarcinilor de cercetare, anuale şi de perspectiva, prevăzute în planul de cercetare ştiinţifică al catedrei.
Profesorii, conferentiarii şi şefii de lucrări (lectorii) au şi obligaţia de a participa la acţiunile educative destinate studenţilor, de a îndrumă nemijlocit cîte un grup de studenţi din punct de vedere educativ, sprijinindu-i atît în pregătirea lor profesională, cît şi în întreaga lor activitate.
Cu aprobarea Ministerului Învăţămîntului, unor membri ai personalului didactic li se pot repartiza numai activităţi de cercetare ştiinţifică. În acest caz, obligaţiile de muncă ale personalului didactic constau în îndeplinirea temelor prevăzute în planul de cercetare ştiinţifică al catedrei.
Consiliile şi procedura de numire, transferare, detaşare şi eliberare din funcţie a personalului didactic, drepturile şi îndatoririle acestuia sînt reglementate prin Statutul personalului didactic.
Pentru activitate meritorie pe tarim didactic, educativ şi ştiinţific, asistenţii, şefii de lucrări (lectorii), conferentiarii şi profesorii pot primi titluri şi alte distincţii, potrivit Statutului personalului didactic.
În cadrul unităţilor de cercetare înfiinţate potrivit dispoziţiilor art. 180 va putea funcţiona, pe lîngă personalul didactic, şi personal ştiinţific de cercetare.
Numărul posturilor pentru personalul ştiinţific de cercetare se aproba de Ministerul Învăţămîntului, cu acordul Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice, aplicindu-se în mod corespunzător dispoziţiile art. 210.
Personalul ştiinţific de cercetare va fi încadrat, cu aprobarea Ministerului Învăţămîntului, potrivit nomenclatorului şi normelor stabilite pentru personalul ştiinţific din institutele de cercetare ştiinţifică.
Pentru desfăşurarea activităţii lor, unităţile de cercetare vor putea fi încadrate şi cu personal tehnic ajutator de specialitate, potrivit normelor legale.
Cheltuielile pentru organizarea şi funcţionarea unităţilor din învăţămîntul preşcolar, învăţămîntul obligatoriu de cultura generală, învăţămîntul liceal, învăţămîntul profesional şi învăţămîntul tehnic se suporta din bugetul statului şi se efectuează prin organele centrale ale administraţiei de stat sau comitetele executive ale consiliilor populare care organizează aceste unităţi.
Unităţile şcolare organizate de organele centrale ale organizaţiilor cooperatiste se finanţează de către acestea, din fonduri proprii.
Cheltuielile pentru organizarea şi funcţionarea instituţiilor de învăţămînt superior se suporta din bugetul statului şi se efectuează prin planul de cheltuieli al Ministerului Învăţămîntului.
Finanţarea căminelor şi cantinelor care funcţionează pe lîngă şcoli şi instituţii de învăţămînt superior se efectuează de către organele prevăzute la art. 216.
Finanţarea caminelor care funcţionează pe lîngă grădiniţe se face, dacă legea nu prevede altfel, numai din contribuţia părinţilor.
Dotarea unităţilor şcolare din învăţămîntul obligatoriu de cultura generală, învăţămîntul liceal, învăţămîntul profesional şi învăţămîntul tehnic cu mijloace didactico-materiale se face pe baza baremelor de dotare stabilite de Ministerul Învăţămîntului.
Fondurile pentru dotarea instituţiilor de învăţămînt superior cu mijloacele necesare activităţii didactice şi ştiinţifice se prevăd în planurile de investiţii ale Ministerului Învăţămîntului. În planul de investiţii al Ministerului Învăţămîntului sînt prevăzute şi fondurile pentru dotarea cu unele mijloace didactico-materiale necesare unităţilor şcolare din învăţămîntul obligatoriu de cultura generală şi din învăţămîntul liceal de cultura generală. Fondurile destinate aceluiaşi scop necesare unităţilor şcolare din învăţămîntul liceal de specialitate, din învăţămîntul profesional şi învăţămîntul tehnic, finanţate din bugetul de stat, se prevăd în planurile de investiţii ale ministerelor, celorlalte organe centrale ale administraţiei de stat sau ale comitetelor executive ale consiliilor populare care organizează aceste unităţi şcolare.
În aplicarea dispoziţiilor din prezentul titlu, ministerele şi celelalte organe centrale ale administraţiei de stat, organele centrale ale organizaţiilor cooperatiste şi comitetele executive ale consiliilor populare care organizează instituţii de învăţămînt răspund pentru asigurarea întregii baze materiale necesară funcţionarii, în bune condiţiuni, a acestor instituţii.
În acest scop organele arătate la alineatul precedent vor putea înfiinţa întreprinderi subordonate sau întreprinderi anexe pentru confecţionarea de aparate, utilaje şi alte materiale didactice ajutatoare necesare activităţii instructiv-educative în toate instituţiile de învăţămînt.
Îndrumarea şi controlul învăţămîntului preşcolar, învăţămîntului obligatoriu de cultura generală, învăţămîntului liceal, învăţămîntului profesional şi învăţămîntului tehnic se realizează, în aplicarea art. 12 alin. 2, prin:
–organele de inspecţie şcolară din Ministerul Învăţămîntului;
–organele de specialitate din ministere şi celelalte organe sau organizaţii centrale care au în subordine şcoli;
–inspectoratele şcolare judeţene şi Inspectoratul şcolar al municipiului Bucureşti.
Normele privitoare la activitatea de îndrumare şi control se stabilesc de Ministerul Învăţămîntului.
Inspectoratele şcolare efectuează, în unităţile administrativ-teritoriale în care funcţionează, îndrumarea şi controlul tuturor şcolilor.
Numirea şi eliberarea din funcţie a personalului de conducere şi a personalului de îndrumare şi control de la inspectoratele şcolare se fac de Ministerul Învăţămîntului.
Numirea şi eliberarea din funcţie a personalului de conducere şi a personalului de îndrumare şi control de la organele de specialitate ale ministerelor şi celorlalte organe sau organizaţii centrale care au în subordine şcoli se fac de aceste organe sau organizaţii, cu acordul Ministerului Învăţămîntului.
Îndrumarea şi controlul activităţii instituţiilor de învăţămînt superior se fac de Ministerul Învăţămîntului.
Pentru trecerea în revista a realizarilor obţinute în instruirea şi educarea elevilor şi studenţilor şi pentru a stimula personalul didactic în activitatea sa, se sarbatoreste în fiecare an, la 34 iunie, "Ziua invatatorului".
La concursurile de admitere prevăzute în prezenta lege sînt declaraţi reusiti, în ordinea clasificarii şi în limita locurilor, candidaţii care obţin, după caz, cel puţin media 5 sau 6, potrivit normelor stabilite de Ministerul Învăţămîntului.
Dispoziţiile prezentei legi se aplică, în mod corespunzător, potrivit normelor ce se vor stabili în acest scop, Academiei de ştiinţe social-politice "Ştefan Gheorghiu" de pe lîngă Comitetul Central al Partidului Comunist Roman, precum şi instituţiilor de învăţămînt organizate de Ministerul Forţelor Armate, Ministerul Afacerilor Interne şi Consiliul Securităţii Statului.
Persoanele fără cetăţenie cu domiciliul în Republica Socialistă România şi cetăţenii străini se bucura de dreptul la învăţătura, potrivit convenţiilor internaţionale.
Cetăţenii străini pot fi admişi în instituţiile de învăţămînt din Republica Socialistă România, pe baza aprobării Ministerului Învăţămîntului, fără concurs de admitere şi în afară planului de şcolarizare.
Diplomele şi certificatele de studii obţinute în străinătate sînt valabile numai după echivalarea lor cu actele de studii eliberate de instituţiile de învăţămînt din ţara. Echivalarea se face de către Ministerul Învăţămîntului.
Pentru creşterea şi educarea copiilor rămaşi fără părinţi sau lipsiţi de posibilitatea de a fi crescuti în familie se organizează case de copii preşcolari şi şcolari care îndeplinesc rolul de cămin parintesc.
Condiţiile de primire în casele de copii precum modul de funcţionare a acestora se stabilesc prin hotărîre a Consiliului de Miniştri.
Dispoziţiile art. 26 alin. 1 se aplică treptat, astfel ca pînă în anul 1973 învăţămîntul obligatoriu de cultura generală cu durata de 10 ani să fie generalizat, şi pînă în anul 1971 cuprinderea în şcoala a copiilor în vîrsta de 6 ani să fie de asemenea generalizata.
Normele pentru aducerea la îndeplinire a prevederilor alineatelor precedente vor fi stabilite de Ministerul Învăţămîntului.
În perioada de tranzitie de la intrarea în vigoare a prezentei legi pînă în anul 1973 vor putea fi admişi în şcolile profesionale şi la pregătirea prin ucenicie la locul de muncă şi absolvenţi a 8 clase ale şcolii generale de 10 ani.
Pentru absolvenţii prevăzuţi la articolul precedent, precum şi pentru absolvenţii şcolii generale de 8 ani, admişi în şcolile profesionale şi la pregătirea prin ucenicie la locul de muncă, după intrarea în vigoare a prezentei legi, durata studiilor va fi de 2-3 ani, în funcţie de complexitatea meseriilor în care se califica.
Cei care se califica în meserii pentru care durata studiilor este de 2 ani efectuează, după absolvire, stagiul ca muncitori practicanti, în conformitate cu art. 91 alin. 4.
Elevii în curs de şcolarizare din şcolile tehnice de maiştri, şcolile tehnice de 4 ani şi şcolile tehnice pentru personal tehnic continua studiile pînă la terminare, în condiţiile în care au început şcolarizarea.
Absolvenţii şcolilor tehnice de 4 ani şi ai şcolilor tehnice de maiştri se pot prezenta la examenul de bacalaureat, după echivalarea studiilor lor cu liceul de specialitate, în condiţiile stabilite de Ministerul Învăţămîntului.
Consiliile ştiinţifice ale instituţiilor de învăţămînt superior şi comisiile ştiinţifice ale facultăţilor, constituite potrivit dispoziţiilor legale anterioare, îşi vor continua activitatea pînă la constituirea noilor consilii profesorale, nu mai tirziu de 60 zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
Consiliile ştiinţifice sînt autorizate sa procedeze la alegerile sau numirile de membri şi consiliilor profesorale prevăzute de dispoziţiile art. 129 şi art. 131.
Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 septembrie 1968.
Pe aceeaşi dată se abroga toate dispoziţiile legale contrarii prevederilor din prezenta lege.
Această lege a fost votată de Marea Adunare Naţionala la 13 mai 1968, intrunind din cele 430 voturi exprimate, 428 voturi pentru şi 2 voturi împotriva.
Preşedintele Marii Adunări Naţionale,
ŞTEFAN VOITEC
În conformitate cu dispoziţiile art. 57 din Constituţia Republicii Socialiste România, semnam această lege.
Preşedintele Consiliului de Stat,
NICOLAE CEAUŞESCU
Bucureşti, 13 mai 1968.
Nr. 11.
────────────────
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.