Decizie nr. 456 din 15 mai 2007

Ioan Vida - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 400-403 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Magda Cristina Chiosac, Rodica Pop Luca şi Grigore Luca în Dosarul nr. 20.829/99/2006 al Tribunalului Iaşi.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 22 decembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 20.829/99/2006, Tribunalul Iaşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 400-403 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Magda Cristina Chiosac, Rodica Pop Luca şi Grigore Luca cu prilejul soluţionării unei cereri de ordonanţă preşedinţială pentru suspendarea executării silite.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile art. 403 alin. 4 teza întâi din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale, deoarece dau posibilitatea instanţei de a suspenda executarea silită fără citarea părţilor, iar încheierea nu este supusă niciunei căi de atac. De aceea, consideră că sunt încălcate drepturile prevăzute la art. 16, 21 şi 44 din Constituţie.

Tribunalul Iaşi consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, arată că excepţia de neconstituţionalitate invocată în cauză este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că dispoziţiile de lege criticate nu conţin norme contrare prevederilor constituţionale invocate în motivarea excepţiei.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Potrivit încheierii de sesizare a Curţii, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 400-403 din Codul de procedură civilă. Din examinarea susţinerilor autorilor excepţiei se constată însă că aceştia critică, în realitate, numai prevederile art. 403 alin. 4 teza întâi din Codul de procedură civilă, potrivit cărora "În cazuri urgente, dacă s-a plătit cauţiunea, preşedintele instanţei poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare de către instanţă. Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac."

Aşa fiind, Curtea urmează să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 4 teza întâi din Codul de procedură civilă

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorii excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie şi ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate prevăd posibilitatea preşedintelui instanţei de a dispune suspendarea provizorie a executării silite pe cale de ordonanţă preşedinţială, care poate fi dată chiar şi fără citarea părţilor, până la soluţionarea de către instanţă a cererii de suspendare a executării silite. Aceste prevederi legale trebuie apreciate în raport cu natura cauzelor deduse soluţionării pe calea ordonanţei preşedinţiale. Astfel, suspendarea provizorie a executării silite, reglementată de prevederile criticate, constituie o măsură cu caracter vremelnic, care se ia pe calea ordonanţei preşedinţiale numai "în cazuri urgente" care justifică această procedură specială.

Dispoziţiile criticate nu conţin măsuri discriminatorii care ar contraveni principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, consacrat de prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât măsura instituită prin acestea se ia în considerarea naturii urgente a cauzelor, iar nu a persoanelor care o solicită, acestea beneficiind de un tratament egal în faţa legii.

Curtea reţine, de asemenea, că prin dispoziţiile legale criticate nu se încalcă prevederile constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie, deoarece legiuitorul, în virtutea prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constituţie, poate stabili reguli de procedură diferite, adecvate fiecărei situaţii juridice. Pe de altă parte, prevederile constituţionale nu garantează folosirea tuturor căilor de atac.

În ceea ce priveşte susţinerile autorilor excepţiei, referitoare la încălcarea dispoziţiile constituţionale privind ocrotirea în mod egal a dreptului de proprietate privată, Curtea reţine că prevederea din art. 403 alin. 4 teza întâi din Codul de procedură civilă, potrivit căreia, în cazuri urgente, preşedintele instanţei poate dispune suspendarea executării, reprezintă o măsură cu caracter vremelnic, dispusă tocmai în scopul protejării acestui drept.

De altfel, asupra constituţionalităţii prevederilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a mai pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 867 din 30 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 22 ianuarie 2007, şi prin Decizia nr. 12 din 9 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 94 din 6 februarie 2007, respingând excepţiile de neconstituţionalitate. Argumentarea şi soluţia reţinute în deciziile de mai sus îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.

Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 4 teza întâi din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Magda Cristina Chiosac, Rodica Pop Luca şi Grigore Luca în Dosarul nr. 20.829/99/2006 al Tribunalului Iaşi.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 mai 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu