Decizie nr. 410 din 28 mai 2015

Augustin Zegrean - preşedinte

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată de Iulian Manole în Dosarul nr. 8.513/99/2013 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.408D/2014.

2.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că legiuitorul are deplina libertate de a stabili modul de calcul şi cuantumul valoric al acestor drepturi de asigurări sociale, în funcţie de resursele financiare disponibile. De asemenea, menţionând Decizia nr. 437 din 29 octombrie 2013 şi Decizia nr. 463 din 17 septembrie 2014, prin care Curtea a constatat neconstituţionalitatea art. III alin. (2) şi (3), respectiv art. IV alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă Guvernului nr. 1/2013, arată că excepţia de neconstituţionalitate a acestor prevederi este inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4.Prin Încheierea din 10 noiembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 8.513/99/2013, Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţia ridicată de Iulian Manole cu ocazia soluţionării apelului împotriva unei sentinţe pronunţate de Tribunalul Iaşi într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri prin care se solicită obligarea la plata diferenţelor dintre drepturile de pensie încasate şi cele cuvenite ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 102 alin. (1) din Legea nr. 263/2010.

5.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013 contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 47 alin. (1) şi art. 52 din Constituţie, deoarece prin acest act normativ sunt nesocotite prevederile art. 102 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, care, conform art. 193 alin. (2) din aceasta, au intrat în vigoare la 1 ianuarie 2012 şi potrivit cărora "Valoarea punctului de pensie se majorează anual cu 100% din rata inflaţiei, la care se adaugă 50% din creşterea reală a câştigului salarial mediu brut, realizat pe anul precedent." Aceste dispoziţii legale au fost modificate prin art. I pct. 1 din ordonanţa de urgenţă criticată, având, în prezent, următorul cuprins: "Valoarea punctului de pensie se majorează anual cu 100% din rata medie anuală a inflaţiei, la care se adaugă 50% din creşterea reală a câştigului salarial mediu brut realizat." Astfel, Guvernul a intervenit printr-o ordonanţă de urgenţă asupra unei legi organice, a amânat pentru încă un an majorarea punctului de pensie cu 50 % din creşterea reală a câştigului salarial mediu brut şi, în plus, a nesocotit alin. (5) şi (6) ale art. 102 din aceeaşi lege, care prin aplicare anuală ar fi trebuit să rezulte o anumită proporţie a punctului de pensie în anul 2030. Mai susţine autorul excepţiei că majorarea pensiilor prin aplicarea aceluiaşi procent avantajează pe cei cu pensii mari, în timp ce creşterea cu o sumă fixă ar fi mai avantajoasă pentru cei cu pensii mici şi binevenită pentru cei cu pensii mari. Astfel, deşi indexarea pensiilor se raportează la acelaşi procent de creştere a inflaţiei, creşterea în concret a pensiilor diferă, ceea ce înseamnă inechitate, "din moment ce preţurile au crescut la fel pentru toţi".

6.Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece, potrivit art. 47 alin. (2) din Constituţie, cetăţenii au dreptul la pensie şi la alte forme de asigurări sociale şi măsuri de protecţie socială în condiţiile stabilite de lege. Astfel, legiuitorul are libertatea de a stabili modul de calcul şi cuantumul valoric al acestor drepturi de asigurări sociale, în funcţie de resursele financiare disponibile.

7.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

9.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

10.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2013, aprobată prin Legea nr. 3/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 14 februarie 2013. Însă, din analiza motivării autorului excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi din aprecierile instanţei de judecată consemnate în cuprinsul încheierii, Curtea constată că autorul acesteia formulează atât critici de constituţionalitate extrinsecă, referitoare la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013, cât şi critici intrinseci, referitoare la unele prevederi din Legea nr. 263/2010, respectiv art. 102 alin. (2), astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013.

11.Având în vedere prevederile art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit cărora "Dispoziţiile de modificare şi de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta. Intervenţiile ulterioare de modificare sau de completare a acestora trebuie raportate tot la actul de bază", Curtea constată că, în realitate, obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013, precum şi dispoziţiile art. 102 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013. Dispoziţiile art. 102 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013, au următorul cuprins: "Valoarea punctului de pensie se majorează anual cu 100% din rata medie anuală a inflaţiei, la care se adaugă 50% din creşterea reală a câştigului salarial mediu brut realizat." Totodată, Curtea observă că, potrivit art. 30 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, "Prin derogare de la prevederile art. 102 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, în anul 2015 valoarea punctului de pensie se majorează cu 5% şi este de 830,2 lei".

12.În susţinerea neconstituţionalităţii dispoziţiilor legale sunt menţionate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) referitoare la valorile supreme ale poporului român şi la principiul legalităţii, art. 16 alin. (1) şi (2) cu privire la egalitatea în drepturi, art. 47 alin. (1) referitor la obligaţia statului de a lua măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un trai decent, art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 73 referitor la categoriile de legi.

13.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorul prezentei excepţii de neconstituţionalitate este nemulţumit de faptul că, pe de o parte, modificarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice s-a efectuat printr-o ordonanţă de urgenţă, respectiv Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013, or, în opinia sa, o lege organică nu poate fi modificată printr-o ordonanţă de urgenţă. Pe de altă parte, susţine că modificarea dispoziţiilor art. 102 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a făcut cu nesocotirea unor prevederi din aceeaşi lege. În acest context apreciază că majorarea pensiilor prin aplicarea aceluiaşi procent îi avantajează pe cei cu pensii mari, în timp ce creşterea cu o sumă fixă ar fi mai "avantajoasă pentru cei cu pensii mici şi binevenită pentru cei cu pensii mari", astfel că, deşi indexarea pensiilor se raportează la acelaşi procent de creştere a inflaţiei, creşterea în concret a pensiilor diferă, ceea ce echivalează cu consacrarea unei inechităţi.

14.În ceea ce priveşte susţinerea referitoare la modificarea unei legi organice printr-o ordonanţă de urgenţă, Curtea observă că, potrivit prevederilor constituţionale ale art. 115 alin. (1), interdicţia de a reglementa în domeniul legilor organice priveşte ordonanţele simple şi nu ordonanţele de urgenţă. De altfel, Curtea, în jurisprudenţa sa, a arătat că Guvernul poate emite ordonanţe de urgenţă în domeniile legilor organice, prevăzute la art. 73 alin. (3) din Constituţie, în condiţiile art. 115 alin. (4)-(6) din Legea fundamentală. Interdicţia Guvernului de a reglementa în aceste domenii se referă, în mod expres, numai la ordonanţele emise în temeiul legilor speciale de abilitare, în condiţiile alin. (1)-(3) ale aceluiaşi art. 115, nu şi la ordonanţele de urgenţă (a se vedea în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 607 din 12 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 23 iulie 2012). De asemenea, art. 115 alin. (5) din Constituţie reglementează expres faptul că ordonanţa de urgenţă a Guvernului intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgenţă la Camera competentă să fie sesizată şi după publicarea în Monitorul Oficial al României, astfel că pretinsa contrarietate a prevederilor criticate în raport cu art. 73 din Constituţie nu poate fi reţinută.

15.Analizând excepţia de neconstituţionalitate din prisma criticii autorului referitoare la faptul că la modificarea dispoziţiilor art. 102 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare, s-au nesocotit unele prevederi din aceeaşi lege, Curtea constată că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia că, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţională, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele. Rezultă că aspectele învederate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu privesc chestiuni privind constituţionalitatea textului, ci o presupusă contrarietate între norme legale din acelaşi domeniu (a se vedea în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 463 din 12 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 21 iunie 2011).

16.Referitor la susţinerea potrivit căreia majorarea pensiilor, prin aplicarea aceluiaşi procent, avantajează persoanele cu pensii mari şi că ar trebui efectuată o creştere a pensiei cu o sumă fixă, Curtea reţine că, pe de o parte, autorul tinde la modificarea prevederilor legale, iar, pe de altă parte, are în vedere o presupusă inechitate cu privire la indexarea pensiilor, care se raportează la acelaşi procent de creştere a inflaţiei.

17.Or, faţă de acestea, Curtea observă că, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituţie, "Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a ţării", astfel încât modificarea, completarea ori abrogarea normelor juridice constituie atribuţii exclusive ale acestuia. Totodată, se constată că normele criticate sunt tocmai o transpunere a principiului egalităţii, întrucât reglementarea dedusă controlului de constituţionalitate se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută de ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, astfel că nu este întemeiată critica având un atare obiect.

18.De asemenea, Curtea constată că, potrivit art. 47 din Constituţie, "(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.

(2)Cetăţenii au dreptul la pensie, (... ) şi la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege". Cetăţenii au dreptul şi la măsuri de asistenţă socială, potrivit legii. Astfel, legiuitorul are libertatea de a stabili modul de calcul şi cuantumul valoric al acestor drepturi de asigurări sociale, în funcţie de resursele financiare disponibile.

19.Distinct de acestea, Curtea reţine că, astfel cum reiese din preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013, acest act normativ a fost adoptat, printre altele, având în vedere atât reglementările potrivit cărora valoarea punctului de pensie se majorează anual cu 100% din rata inflaţiei, la care se adaugă 50% din creşterea reală a câştigului salarial mediu brut realizat pe anul precedent, cât şi faptul că indicatorii în raport cu care se majorează anual valoarea punctului de pensie şi se calculează indicele de corecţie, realizaţi pe anul precedent, nu sunt cunoscuţi la începutul anului calendaristic. De asemenea s-a avut în vedere corelarea prevederilor Legii nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare, cu data la care instituţiile competente fac publice valorile unor indicatori utilizaţi la stabilirea valorii punctului de pensie şi a indicelui de corecţie şi pentru acordarea drepturilor prevăzute de lege, precum şi faptul că unul dintre obiectivele importante ale construcţiei bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2013 l-a constituit aplicarea prevederilor Legii nr. 263/2010.

20.Având în vedere aceste aspecte, Curtea reţine că acestea sunt elemente ce ţin de politica bugetară, or, legiuitorul poate să stabilească regulile pe care le consideră necesare, beneficiind de o marjă de apreciere în acest domeniu, respectiv de a decide cu privire la existenţa unei probleme de interes public care necesită un act normativ, cât şi cu privire la alegerea modalităţilor de aplicare a acestuia, care să facă "posibilă menţinerea unui echilibru între interesele aflate în joc" astfel cum prevede jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 4 septembrie 2012, pronunţată în Cauza Dumitru Daniel Dumitru şi alţii împotriva României, paragrafele 41 şi 49).

21.Faţă de cele prezentate, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate în raport cu pretinsa încălcare a prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 47 alin. (1) şi art. 73 este neîntemeiată.

22.În ceea ce priveşte menţionarea în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 52 din Constituţie, Curtea observă că acestea nu au incidenţă în cauză, ipoteza normativă a textelor criticate fiind distinctă faţă de dreptul reglementat prin dispoziţiile constituţionale invocate.

23.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Iulian Manole în Dosarul nr. 8.513/99/2013 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, precum şi ale art. 102 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 28 mai 2015.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţa Cochinţu