Protocol din 18 decembrie 2002

Notă *) Traducere.

Adoptat la 18 decembrie 2002 în cadrul celei de-a 57-a sesiuni a Adunării Generale a Naţiunilor Unite prin Rezoluţia A/RES/57/199

Preambul

Statele-părţi la prezentul protocol,

reafirmând faptul că tortura şi pedepsele ori tratamentele inumane sau degradante sunt interzise şi constituie încălcări grave ale drepturilor omului,

cu convingerea că este în continuare necesară luarea de măsuri pentru a realiza scopurile Convenţiei împotriva torturii şi a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante (denumită în continuare Convenţia), şi a consolida protecţia persoanelor private de libertate împotriva torturii şi a tratamentelor sau pedepselor inumane sau degradante,

reamintind că art. 2 şi 16 din Convenţie obligă pe fiecare stat-parte să ia măsuri efective în vederea prevenirii actelor de tortură şi a pedepselor ori altor tratamente cu cruzime, inumane sau degradante pe orice teritoriu aflat sub jurisdicţia sa,

recunoscând faptul că statele sunt primele care răspund de punerea în practică a acelor articole, că consolidarea protecţiei oferite persoanelor private de libertate şi respectarea integrală a drepturilor omului faţă de acestea sunt o responsabilitate comună a tuturor şi că organele internaţionale de implementare completează şi consolidează măsurile luate la nivel naţional,

reamintind că prevenirea efectivă a torturii şi a pedepselor ori tratamentelor inumane sau degradante presupune educare şi o combinaţie de diverse măsuri legislative, administrative, judiciare şi de altă natură,

reamintind, de asemenea, că Conferinţa Mondială privind Drepturile Omului a declarat ferm că eforturile de eradicare a torturii ar trebui să se concentreze mai întâi asupra prevenirii şi a solicitat adoptarea unui protocol opţional la Convenţie, menit să stabilească un sistem preventiv de vizite regulate la locurile de detenţie,

având convingerea că protecţia persoanelor private de libertate împotriva torturii şi a pedepselor ori tratamentelor inumane sau degradante poate fi consolidată prin mijloace nejudiciare de natură preventivă, bazate pe vizitele regulate la locurile de detenţie,

au convenit după cum urmează:

Partea IPrincipii generale

Articolul 1

Obiectivul prezentului protocol este stabilirea unui sistem de vizite sistematice efectuate de către organisme independente internaţionale şi naţionale la locurile în care persoanele sunt private de libertate, în vederea prevenirii torturii şi a pedepselor ori tratamentelor inumane sau degradante.

Articolul 2

1.Prin prezentul protocol se înfiinţează Subcomitetul de prevenire a torturii şi a pedepselor ori tratamentelor inumane sau degradante, în cadrul Comitetului pentru Prevenirea Torturii (denumit în continuare Subcomitetul de prevenire), care va avea atribuţiile prevăzute de prezentul protocol.

2.Subcomitetul de prevenire îşi va desfăşura activitatea în cadrul reprezentat de Carta Naţiunilor Unite şi va fi călăuzit de scopurile şi principiile exprimate în aceasta, precum şi de normele Organizaţiei Naţiunilor Unite (denumită în continuare Naţiunile Unite) referitoare la tratamentul persoanelor private de libertate.

3.În egală măsură, Subcomitetul de prevenire se va călăuzi pe principiile confidenţialităţii, imparţialităţii, nonselectivităţii, universalităţii şi obiectivităţii.

4.Subcomitetul de prevenire şi statele-părţi cooperează în vederea punerii în aplicare a prezentului protocol.

Articolul 3

Fiecare stat-parte înfiinţează, desemnează ori menţine la nivel naţional unul sau mai multe organisme de vizitare pentru prevenirea torturii şi a pedepselor ori tratamentelor inumane sau degradante (denumite în continuare mecanisme naţionale de prevenire).

Articolul 4

1.Fiecare stat-parte va permite efectuarea vizitelor, în conformitate cu prezentul protocol, de către mecanismele prevăzute la art. 2 şi 3, în orice loc aflat sub jurisdicţia şi controlul său, în care persoanele sunt sau ar putea fi private de libertate, fie în baza unui ordin al unei autorităţi publice sau la cererea acesteia ori acordul tacit al acesteia (denumite în continuare locuri de detenţie). Aceste vizite se întreprind în scopul consolidării, dacă este necesar, a protecţiei acestor persoane împotriva torturii şi a pedepselor ori tratamentelor inumane sau degradante.

2.În sensul prezentului protocol, privarea de libertate înseamnă orice formă de detenţie sau închisoare ori plasarea unei persoane într-un loc public sau privat de reţinere pe care nu îl poate părăsi după voia sa, prin ordinul oricărei autorităţi judiciare, administrative sau de altă natură.

Partea a II-aSubcomitetul de prevenire

Articolul 5

1.Subcomitetul de prevenire va fi compus din 10 membri. După cea de-a cincizecea ratificare sau aderare la prezentul protocol, numărul membrilor Subcomitetului de prevenire va creşte până la 25.

2.Membrii Subcomitetului de prevenire vor fi aleşi dintre persoane cu înalt caracter moral, cu experienţă profesională dovedită în domeniul administrării justiţiei, mai ales în domeniul dreptului penal, al administrării penitenciarelor sau a poliţiei ori în alte domenii pertinente pentru tratamentul persoanelor private de libertate.

3.La stabilirea componenţei Subcomitetului de prevenire vor fi avute în vedere distribuirea geografică echitabilă şi reprezentarea diverselor forme de civilizaţie şi a sistemelor juridice ale statelor-părţi.

4.De asemenea, se va lua în considerare şi reprezentarea echilibrată din punctul de vedere al sexelor pe baza principiilor egalităţii şi nediscriminării.

5.Subcomitetul de prevenire nu poate avea în componenţa sa 2 membri care sunt cetăţeni ai aceluiaşi stat.

6.Membrii Subcomitetului de prevenire îşi vor desfăşura activitatea în calitate de persoane fizice, vor fi independenţi şi imparţiali şi vor acţiona în mod eficient la dispoziţia Subcomitetului de prevenire.

Articolul 6

1.Fiecare stat-parte poate desemna, în conformitate cu alin. 2 din prezentul articol, până la 2 candidaţi care posedă calificările şi îndeplinesc cerinţele prevăzute la art. 5, asigurând în acelaşi timp informaţii detaliate privind calificările celor desemnaţi.

2.a) Persoanele desemnate trebuie să aibă cetăţenia unui stat-parte la prezentul protocol.

b)Cel puţin unul dintre cei 2 candidaţi trebuie să aibă cetăţenia statului-parte care l-a desemnat.

c)Nu pot fi desemnaţi mai mult de 2 cetăţeni ai unui singur stat-parte.

d)Orice stat-parte este obligat ca, înainte de a nominaliza un cetăţean al altui stat-parte, să solicite şi să obţină acordul acelui stat-parte.

3.Cu cel puţin 5 luni înainte de data reuniunii statelor-părţi în cadrul căreia vor avea loc alegerile, secretarul general al Naţiunilor Unite va trimite o scrisoare fiecărui stat-parte, invitându-l să transmită nominalizările în termen de 3 luni. Secretarul general va depune o listă alfabetică a tuturor persoanelor astfel desemnate, specificând statele-părţi care le-au desemnat.

Articolul 7

1.Membrii Subcomitetului de prevenire vor fi aleşi în următorul mod:

a)în primul rând se va lua în considerare îndeplinirea cerinţelor şi criteriilor prevăzute la art. 5;

b)alegerile iniţiale vor avea loc în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentului protocol;

c)statele-părţi vor alege prin vot secret membrii Subcomitetului de prevenire;

d)alegerea membrilor Subcomitetului de prevenire va avea loc în cadrul reuniunilor bienale ale statelor-părţi, convocate de către secretarul general al Naţiunilor Unite. În cadrul acestor reuniuni, la care prezenţa a două treimi dintre statele-părţi va fi considerată cvorum, persoanele alese ca membri ai Subcomitetului de prevenire vor fi cele care au obţinut cel mai mare număr de voturi şi majoritatea absolută a voturilor reprezentanţilor statelor-părţi care sunt prezenţi şi votează.

2.Dacă în cadrul procesului de alegere 2 cetăţeni ai aceluiaşi stat-parte au devenit eligibili ca membri ai Subcomitetului de prevenire, candidatul care a primit cel mai mare număr de voturi va fi ales ca membru al Subcomitetului de prevenire. Dacă cei 2 cetăţeni au primit acelaşi număr de voturi, se aplică următoarea procedură:

a)dacă numai unul dintre ei a fost desemnat de către statul-parte al cărui cetăţean este, acel cetăţean va fi ales ca membru al Subcomitetului de prevenire;

b)dacă ambii candidaţi au fost desemnaţi de către statul-parte ai cărui cetăţeni sunt, se va desfăşura un al doilea vot secret separat pentru a stabili care dintre aceştia va deveni membru;

c)dacă niciunul dintre cei 2 candidaţi nu a fost desemnat de către statul-parte al cărui cetăţean este, se va desfăşura un vot secret separat pentru a stabili care candidat va fi membru.

Articolul 8

Dacă un membru al Subcomitetului de prevenire decedează ori demisionează sau din orice alt motiv nu îşi mai poate îndeplini atribuţiile, statul-parte care l-a numit va desemna o altă persoană eligibilă care posedă calificările şi îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 5, ţinând cont de necesitatea existenţei unui echilibru adecvat în rândul diverselor domenii de competenţă. Această persoană va îndeplini funcţia de membru până la următoarea reuniune a statelor-părţi, sub rezerva aprobării de către majoritatea statelor-părţi. Aprobarea se consideră acordată, cu excepţia cazului în care jumătate sau mai multe dintre statele-părţi răspund negativ în termen de 6 săptămâni de la momentul când au fost informate de către secretarul general al Naţiunilor Unite despre propunerea de numire.

Articolul 9

Membrii Subcomitetului de prevenire vor fi aleşi pentru un mandat de 4 ani. Ei pot fi realeşi o singură dată, dacă sunt nominalizaţi din nou. Mandatele a jumătate dintre membrii aleşi în cadrul primelor alegeri vor expira după 2 ani; imediat după primele alegeri, numele membrilor respectivi vor fi alese prin tragere la sorţi de către preşedintele reuniunii la care se referă art. 7 alin.1 lit. d).

Articolul 10

1.Subcomitetul de prevenire îşi alege funcţionarii pentru o perioadă de 2 ani. Aceştia pot fi realeşi.

2.Subcomitetul de prevenire îşi stabileşte propriile reguli de procedură. Aceste reguli trebuie să prevadă, printre altele, că:

a)jumătate plus unu din totalul membrilor constituie cvorumul;

b)deciziile Subcomitetului de prevenire se iau cu votul majorităţii membrilor prezenţi;

c)Subcomitetul de prevenire se reuneşte în şedinţă secretă.

3.Secretarul general al Naţiunilor Unite convoacă reuniunea iniţială a Subcomitetului de prevenire. După reuniunea iniţială, Subcomitetul de prevenire se reuneşte conform orarului prevăzut de regulile de procedură proprii. Subcomitetul de prevenire şi Comitetul pentru Prevenirea Torturii se reunesc simultan cel puţin o dată pe an.

Partea a III-aAtribuţiile Subcomitetului de prevenire

Articolul 11

1.Subcomitetul de prevenire va avea următoarele atribuţii:

a)vizitarea locurilor la care se referă art. 4 şi emiterea de recomandări către statele-părţi referitoare la protecţia persoanelor private de libertate împotriva torturii şi a altor pedepse ori tratamente inumane sau degradante;

b)în ceea ce priveşte mecanismele naţionale de prevenire:

(i)asigură consiliere şi asistenţă statelor-părţi, atunci când este necesar, în vederea stabilirii acestor mecanisme;

(îi) menţine contactul direct şi, dacă este necesar, confidenţial cu mecanismele naţionale de prevenire şi oferă acestora pregătire profesională şi asistenţă tehnică pentru a le consolida capacităţile;

(iii)le îndrumă şi asistă în cadrul activităţii de evaluare a necesităţilor şi a mijloacelor necesare de consolidare a protecţiei persoanelor private de libertate împotriva torturii şi pedepselor ori tratamentelor inumane sau degradante;

(iv)face recomandări şi observaţii statelor-părţi în vederea consolidării capacităţii şi a atribuţiilor mecanismelor naţionale de prevenire pentru prevenirea torturii şi pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante;

c)cooperează, pentru prevenirea torturii în general, cu organele şi mecanismele competente ale Naţiunilor Unite, precum şi cu instituţiile sau organizaţiile internaţionale, regionale şi naţionale care activează în domeniul consolidării protecţiei tuturor persoanelor împotriva torturii şi a pedepselor ori tratamentelor inumane sau degradante.

Articolul 12

Pentru a permite Subcomitetului de prevenire să îşi îndeplinească atribuţiile conform prevederilor art. 11, statele-părţi se angajează:

a)să primească Subcomitetul de prevenire pe teritoriul lor şi să îi acorde acces la locurile de detenţie în sensul art. 4 din prezentul protocol;

b)să furnizeze toate informaţiile pertinente pe care le solicită Subcomitetul de prevenire, cu scopul de a evalua necesităţile şi măsurile de adoptat pentru consolidarea protecţiei persoanelor private de libertate împotriva torturii şi a pedepselor ori tratamentelor inumane sau degradante;

c)să încurajeze şi să faciliteze legăturile dintre Subcomitetul de prevenire şi mecanismele naţionale de prevenire;

d)să examineze recomandările Subcomitetului de prevenire şi să dialogheze cu acesta pe tema eventualelor măsuri de punere în aplicare.

Articolul 13

1.Subcomitetul de prevenire stabileşte, mai întâi prin tragere la sorţi, un program de vizite regulate în statele-părţi în vederea îndeplinirii atribuţiilor prevăzute la art. 11.

2.După consultări, Subcomitetul de prevenire notifică programul său statelor-părţi, pentru ca acestea să poată neîntârziat să facă aranjamentele practice necesare pentru desfăşurarea vizitelor.

3.Vizitele se întreprind de către cel puţin 2 membri ai Subcomitetului de prevenire. Aceşti membri pot fi însoţiţi, după caz, de către experţi cu experienţă profesională dovedită şi care posedă cunoştinţe în domeniile cu care se ocupă prezentul protocol. Aceşti experţi vor fi selectaţi dintr-un nomenclator al experţilor întocmit pe baza propunerilor statelor-părţi, ale Oficiului Înaltului Comisar al Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului şi ale Centrului Naţiunilor Unite pentru Prevenirea Criminalităţii Internaţionale. La pregătirea nomenclatorului, statele-părţi interesate propun nu mai mult de 5 experţi naţionali. Statul-parte interesat se poate opune includerii în vizită a unui anumit expert, caz în care Subcomitetul de prevenire va propune un alt expert.

4.Dacă consideră că este adecvat, Subcomitetul de prevenire poate propune efectuarea unei scurte vizite de evaluare, după vizita propriu-zisă.

Articolul 14

1.Pentru a permite Subcomitetului de prevenire să îşi îndeplinească atribuţiile, statele-părţi la prezentul protocol se angajează să îi acorde:

a)acces neîngrădit la toate informaţiile referitoare la numărul persoanelor private de libertate în locurile de detenţie în sensul art. 4, precum şi la numărul acestor locuri şi amplasarea acestora;

b)acces neîngrădit la toate informaţiile ce privesc tratamentul aplicat acelor persoane, precum şi condiţiile de detenţie;

c)sub rezerva alin. 2 de mai jos, accesul neîngrădit la toate locurile de detenţie şi la instalaţiile şi amenajările acestora;

d)posibilitatea de a avea întrevederi cu persoanele private de libertate, fără martori, fie personal, fie cu un interpret, dacă se consideră necesar, precum şi cu orice altă persoană despre care Subcomitetul de prevenire consideră că poate furniza informaţii pertinente;

e)libertatea de a alege locurile pe care doreşte să le viziteze şi persoanele cu care doreşte să aibă întrevederi.

2.Orice obiecţie referitoare la vizitarea unui anumit loc de detenţie se poate formula numai din motive urgente şi imperative ce ţin de apărarea naţională, siguranţa publică, calamităţi sau tulburări grave la locul de vizitat, care împiedică în mod temporar desfăşurarea vizitei. Existenţa unei stări de urgenţă declarate nu poate fi invocată de către un stat-parte ca motiv de a obiecta la efectuarea unei vizite.

Articolul 15

Nicio autoritate şi niciun funcţionar nu va dispune, aplica, permite ori tolera vreo sancţiune împotriva vreunei persoane sau organizaţii pentru fapta de a fi comunicat Subcomitetului de prevenire ori delegaţilor acestuia orice informaţie, fie ea adevărată sau falsă, şi niciuna dintre aceste persoane sau organizaţii nu poate fi prejudiciată în vreun alt mod.

Articolul 16

1.Subcomitetul de prevenire comunică în mod confidenţial recomandările şi observaţiile sale statului-parte şi, dacă este cazul, mecanismului naţional de prevenire.

2.Subcomitetul de prevenire publică raportul său, împreună cu orice comentarii ale statului-parte interesat, la cererea acelui stat-parte. Dacă statul-parte face publică o parte din raport, Subcomitetul de prevenire poate publică raportul integral sau parţial. Totuşi, nu se pot publică date cu caracter personal fără consimţământul expres al persoanei respective.

3.Subcomitetul de prevenire prezintă un raport public anual referitor la activităţile sale Comitetului pentru Prevenirea Torturii.

4.Dacă statul-parte refuză să coopereze cu Subcomitetul de prevenire, conform art. 12 şi 14, sau să ia măsuri pentru îmbunătăţirea situaţiei în lumina recomandărilor Subcomitetului de prevenire, Comitetul pentru Prevenirea Torturii poate, la cererea Subcomitetului de prevenire, să decidă cu majoritatea membrilor, după ce statul-parte a avut posibilitatea de a-şi exprima opinia, să facă o declaraţie publică în această privinţă sau să publice raportul Subcomitetului de prevenire.

Partea a IV-aMecanismele naţionale de prevenire

Articolul 17

Fiecare stat-parte va menţine, nominaliza ori înfiinţa, cel mai târziu la un an de la intrarea în vigoare a prezentului protocol sau de la ratificarea ori aderarea la acesta, unul sau mai multe mecanisme naţionale de prevenire, independente, pentru prevenirea torturii la nivel naţional. Mecanismele înfiinţate de către unităţi descentralizate pot fi desemnate ca mecanisme naţionale de prevenire în sensul prezentului protocol, dacă se conformează prevederilor acestuia.

Articolul 18

1.Statele-părţi garantează independenţa funcţională a mecanismelor naţionale de prevenire, precum şi independenţa personalului acestora.

2.Statele-părţi iau măsurile necesare pentru a se asigura că experţii din cadrul mecanismului naţional de prevenire au aptitudinile şi cunoştinţele profesionale necesare. Ele se vor strădui să asigure echilibrul în ceea ce priveşte reprezentarea sexelor şi reprezentarea adecvată a grupurilor etnice şi minoritare din ţară.

3.Statele-părţi se angajează să pună la dispoziţie resursele necesare funcţionării mecanismelor naţionale de prevenire.

4.La înfiinţarea mecanismelor naţionale de prevenire, statele-părţi iau în considerare principiile referitoare la statutul instituţiilor naţionale de promovare şi apărare a drepturilor omului.

Articolul 19

Mecanismele naţionale de prevenire vor avea cel puţin următoarele atribuţii:

a)examinarea în mod regulat a tratamentului aplicat persoanelor private de libertate în locurile de detenţie în sensul art. 4, în vederea consolidării, dacă este cazul, a protecţiei asigurate acestora împotriva torturii şi a pedepselor ori tratamentelor inumane sau degradante;

b)formularea de recomandări către autorităţile competente, în vederea îmbunătăţirii tratamentului şi condiţiilor persoanelor private de libertate şi a prevenirii torturii şi a pedepselor ori tratamentelor inumane sau degradante, luând în considerare normele pertinente ale Naţiunilor Unite;

c)formularea de propuneri şi observaţii privind legislaţia existentă sau proiectele legislative.

Articolul 20

Pentru a permite mecanismelor naţionale de prevenire să îşi îndeplinească atribuţiile, statele-părţi la prezentul protocol se angajează să le acorde acestora:

a)acces la toate informaţiile referitoare la numărul persoanelor private de libertate în locurile de detenţie în sensul art. 4, precum şi la numărul acestor locuri şi amplasarea acestora;

b)acces la toate informaţiile ce privesc tratamentul aplicat acelor persoane, precum şi condiţiile de detenţie;

c)acces la toate locurile de detenţie şi la instalaţiile şi amenajările acestora;

d)posibilitatea de a avea întrevederi cu persoanele private de libertate, fără martori, fie personal, fie cu un interpret, dacă se consideră necesar, precum şi cu orice altă persoană despre care mecanismul naţional de prevenire consideră că poate furniza informaţii pertinente;

e)libertatea de a alege locurile pe care doresc să le viziteze şi persoanele cu care doresc să aibă întrevederi;

f)dreptul de a menţine legătura cu Subcomitetul de prevenire, de a-i trimite acestuia informaţii şi de a se întâlni cu acesta.

Articolul 21

1.Nicio autoritate şi niciun funcţionar nu va dispune, aplica, permite ori tolera vreo sancţiune împotriva vreunei persoane sau organizaţii pentru fapta de a fi comunicat mecanismului naţional de prevenire ori delegaţilor acestuia orice informaţie, fie ea adevărată sau falsă, şi niciuna dintre aceste persoane sau organizaţii nu poate fi prejudiciată în vreun alt mod.

2.Informaţiile confidenţiale strânse de către mecanismul naţional de prevenire sunt privilegiate. Datele cu caracter personal nu se pot publică fără consimţământul expres al persoanei respective.

Articolul 22

Autorităţile competente ale statului-parte interesat examinează recomandările mecanismului naţional de prevenire şi dialoghează cu acesta în vederea eventualelor măsuri de punere în aplicare.

Articolul 23

Statele-părţi la prezentul protocol se angajează să publice şi să disemineze rapoartele anuale ale mecanismelor naţionale de prevenire.

Partea a V-aDeclaraţia

Articolul 24

1.La momentul ratificării, statele-părţi pot face o declaraţie prin care amână punerea în aplicare a obligaţiilor lor prevăzute fie în partea a III-a, fie în partea a IV-a din prezentul protocol.

2.Această amânare este valabilă pe o perioadă de cel mult 3 ani. După prezentarea argumentelor de către statul-parte şi în urma consultării cu Subcomitetul de prevenire, Comitetul pentru Prevenirea Torturii poate prelungi această perioadă cu încă 2 ani.

Partea a VI-aPrevederi financiare

Articolul 25

1.Cheltuielile făcute de Subcomitetul de prevenire în legătură cu punerea în aplicare a prezentului protocol se suportă de către Naţiunile Unite.

2.Secretarul general al Naţiunilor Unite asigură personalul şi spaţiile necesare îndeplinirii efective a atribuţiilor de către Subcomitetul de prevenire, conform prevederilor prezentului protocol.

Articolul 26

1.Se înfiinţează un fond special potrivit procedurilor pertinente ale Adunării Generale, care va fi administrat în conformitate cu reglementările financiare şi regulile Naţiunilor Unite, cu scopul de a ajuta la finanţarea punerii în aplicare a recomandărilor Subcomitetului de prevenire formulate în urma unei vizite într-un stat-parte, precum şi la finanţarea unor programe educaţionale ale mecanismelor naţionale de prevenire.

2.Fondul special poate fi finanţat din contribuţii voluntare făcute de guverne, organizaţii interguvernamentale sau neguvernamentale şi alte entităţi private sau publice.

Partea a VII-aPrevederi finale

Articolul 27

1.Prezentul protocol este deschis spre semnarea de către orice stat care a semnat Convenţia.

2.Prezentul protocol este supus ratificării de către oricare stat care a ratificat sau a aderat la Convenţie. Instrumentele de ratificare se depun la secretarul general al Naţiunilor Unite.

3.Prezentul protocol este deschis spre aderarea de către orice stat care a ratificat sau a aderat la Convenţie.

4.Aderarea se face prin depunerea la secretarul general al Naţiunilor Unite a instrumentului de aderare.

5.Secretarul general al Naţiunilor Unite aduce la cunoştinţa tuturor statelor semnatare ale prezentului protocol sau care au aderat la acesta depunerea fiecărui instrument de ratificare ori aderare.

Articolul 28

1.Prezentul protocol intră în vigoare în cea de-a 30-a zi după data depunerii la secretarul general al Naţiunilor Unite a celui de-al 20-lea instrument de ratificare sau aderare.

2.Pentru fiecare stat care ratifică prezentul protocol sau aderă la acesta după depunerea la secretarul general al Naţiunilor Unite a celui de-al 20-lea instrument de ratificare ori aderare, prezentul protocol intră în vigoare în cea de-a 30-a zi după data depunerii propriului instrument de ratificare sau aderare.

Articolul 29

Prevederile prezentului protocol se aplică tuturor părţilor statelor federale, fără limitări sau excepţii.

Articolul 30

Nu se pot formula rezerve privind prezentul protocol.

Articolul 31

Prevederile prezentului protocol nu afectează obligaţiile statelor-părţi, aşa cum decurg din orice convenţie regională care instituie un sistem de vizitare a locurilor de detenţie. Subcomitetul de prevenire şi organele înfiinţate în baza acestor convenţii regionale sunt încurajate să se consulte şi să coopereze pentru a evita paralelismele şi pentru a promova în mod eficient obiectivele prezentului protocol.

Articolul 32

Prevederile prezentului protocol nu afectează obligaţiile statelor-părţi, aşa cum decurg din cele 4 convenţii de la Geneva din 12 august 1949 şi din protocoalele adiţionale la acestea din 8 iunie 1977, şi nici posibilitatea oricărui stat-parte de a autoriza Comitetul Internaţional al Crucii Roşii să viziteze locurile de detenţie în situaţii care nu sunt prevăzute de dreptul umanitar internaţional.

Articolul 33

1.Oricare stat-parte poate denunţa prezentul protocol în orice moment, prin notificare scrisă către secretarul general al Naţiunilor Unite, care informează ulterior toate celelalte state-părţi la prezentul protocol şi la Convenţie. Denunţarea intră în vigoare după un an de la data primirii notificării de către secretarul general.

2.Această denunţare nu produce efectul de a scuti statul-parte de obligaţiile sale prevăzute de prezentul protocol în legătură cu orice act sau situaţie care poate avea loc înainte de data la care denunţarea intră în vigoare sau cu acţiunile pe care Subcomitetul de prevenire a decis sau poate decide să le întreprindă cu privire la respectivul stat-parte. De asemenea, denunţarea nu prejudiciază în niciun mod continuarea consideraţiilor asupra oricărei chestiuni luate deja în considerare de către Subcomitetul de prevenire înainte de data la care denunţarea intră în vigoare.

3.După data la care intră în vigoare denunţarea de către statul-parte, Subcomitetul de prevenire nu poate începe să ia în considerare nicio chestiune nouă legată de acel stat.

Articolul 34

1.Oricare stat-parte la prezentul protocol poate propune o modificare pe care o depune la secretarul general al Naţiunilor Unite. Secretarul general comunică apoi statelor-părţi la prezentul protocol modificarea propusă, solicitându-le să îi notifice dacă sunt de acord cu desfăşurarea unei conferinţe a statelor-părţi în scopul examinării şi votului asupra propunerii. În cazul în care, în termen de 4 luni de la data acestei comunicări, cel puţin o treime dintre statele-părţi sunt de acord cu desfăşurarea unei astfel de conferinţe, secretarul general convoacă conferinţa sub auspiciile Naţiunilor Unite. Orice modificare adoptată de către majoritatea de două treimi dintre statele-părţi prezente şi care votează la conferinţă va fi trimisă de către secretarul general al Naţiunilor Unite statelor-părţi spre acceptare.

2.O modificare adoptată în conformitate cu alin. 1 al prezentului articol intră în vigoare atunci când a fost acceptată de către o majoritate de două treimi dintre statele-părţi la prezentul protocol, în conformitate cu procedurile constituţionale ale acestora.

3.După ce intră în vigoare, modificările sunt obligatorii pentru statele-părţi care le-au acceptat, iar celelalte state-părţi sunt obligate numai de prevederile prezentului protocol şi de eventualele modificări anterioare pe care le-au acceptat.

Articolul 35

Membrilor Subcomitetului de prevenire şi ai mecanismelor naţionale de prevenire li se acordă privilegiile şi imunităţile necesare pentru a-şi exercită atribuţiile în mod independent. Membrilor Subcomitetului de prevenire li se acordă privilegiile şi imunităţile specificate la secţiunea 22 din Convenţia privind privilegiile şi imunităţile Naţiunilor Unite din 13 februarie 1946, sub rezerva prevederilor secţiunii 23 din respectiva convenţie.

Articolul 36

Când vizitează un stat-parte, membrii Subcomitetului de prevenire sunt obligaţi, fără a afecta prevederile şi scopurile prezentului protocol şi privilegiile şi imunităţile de care se bucură:

a)să respecte legile şi reglementările statului vizitat;

b)să se abţină de la orice acţiune sau activitate incompatibilă cu natura imparţială şi internaţională a îndatoririlor lor.

Articolul 37

1.Prezentul protocol, ale cărui versiuni în limbile arabă, chineză, engleză, franceză, rusă şi spaniolă sunt egal autentice, se depune la secretarul general al Naţiunilor Unite.

2.Secretarul general al Naţiunilor Unite transmite tuturor statelor copii certificate ale prezentului protocol.