Decizie nr. 416 din 12 octombrie 2004

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Cristina Toma - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Zoia Alexandrina Toma în Dosarul nr. 3.697/AS/2002 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a pentru conflicte de muncă şi litigii de muncă.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 5 octombrie 2004 şi au fost cosemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având în vedere cererea mandatarului autorului excepţiei de amânare a pronunţării în vederea depunerii unor concluzii scrise, a dispus amânarea pronunţării la data de 12 octombrie 2004.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 8 iunie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 3.697/AS/2002, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a pentru conflicte de muncă şi litigii de muncă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Zoia Alexandrina Toma într-o cauză civilă având ca obiect recalcularea pensiei.

În motivarea excepţiei autorul acesteia arată că dispoziţiile art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă contravin prevederilor art. 1 alin. (5), art. 15, 20, 24, 30 şi 53 din Constituţie, precum şi dispoziţiilor art. 1, 2, 7 şi 8 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Consideră că, potrivit art. 1 din Legea nr. 29/1990, orice persoană vătămată în drepturile sale prevăzute de lege are dreptul de a se adresa justiţiei.

Arată că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât, prin faptul că mandatarului nu îi este permis să pună concluzii, reclamantul pe care îl reprezintă este pus "în imposibilitatea de a-şi apăra drepturile în justiţie, ceea ce reprezintă o restrângere a dreptului acestuia la apărare şi a libertăţii de exprimare, cu nerespectarea dispoziţiilor art. 53 din Constituţie".

În notele scrise, depuse la dosarul Curţii Constituţionale, mandatarul autorului excepţiei extinde critica de neconstituţionalitate, în sensul că dispoziţiile art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă ar contraveni şi prevederilor constituţionale ale art. 4 alin. (2), art. 11, art. 16 alin. (1), (2) şi (3), art. 21, art. 29 alin. (1) şi (2), art. 47 alin. (2), art. 51 alin. (1), (3) şi (4) şi ale art. 52 din Constituţie, precum şi unor dispoziţii din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.

Consideră că se impune modificarea dispoziţiilor criticate, cu respectarea tuturor criteriilor în materie, sau abrogarea acestora în totalitate.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a pentru conflicte de muncă şi litigii de muncă apreciază că "partea însăşi poate participa la dezbateri şi poate pune concluzii înaintea instanţei de judecată, iar mandatarul are posibilitatea să formuleze cereri şi să propună probe în tot cursul procesului, precum şi dreptul de a depune concluzii scrise".

Arată că posibilitatea mandatarului de a pune sau nu concluzii în instanţă în numele părţii reprezintă opţiunea legiuitorului, care stabileşte regulile privind procedura de judecată.

În concluzie, instanţa de judecată apreciază excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă ca fiind neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În susţinerea acestui punct de vedere arată că "reprezentarea părţilor în proces prin mandatar, care poate fi avocat sau altă persoană cu sau fără pregătire juridică, este una dintre modalităţile prin care Codul de procedură civilă asigură realizarea unor drepturi fundamentale".

Constată că, în aceeaşi cauză, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 31/2004, respingând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă în raport cu cele ale art. 21 din Constituţie. Or, art. 8 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului include în sfera sa de reglementare şi accesul liber la justiţie.

Apreciază că necesitatea unei reprezentări calificate a părţilor în faţa instanţelor judecătoreşti, instituită prin lege, nu contravine prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţia României, iar, în ceea ce priveşte limitele de exercitare a mandatului, acestea constituie opţiuni ale legiuitorului, în cadrul competenţei sale constituţionale.

Avocatul Poporului apreciază că reprezentarea părţilor într-un proces prin mandatar este una dintre modalităţile prin care Codul de procedură civilă asigură accesul liber la justiţie şi exercitarea dreptului la apărare al părţilor.

Consideră, ca şi instanţa de judecată, că "partea însăşi poate participa la dezbateri şi poate pune concluzii înaintea instanţei de judecată, iar mandatarul are posibilitatea de a formula cereri şi de a propune probe în tot cursul procesului, precum şi dreptul de a depune concluzii scrise".

Norma dedusă controlului, stabilind condiţiile de exercitare a acestui mandat şi limitele în care poate fi exercitat, are caracter procedural şi, ca atare, dă expresie opţiunii legiuitorului în cadrul competenţei ce îi este rezervată prin Constituţie.

Nu se poate reţine nici că textul de lege criticat ar crea premisele unui tratament inegal sau discriminatoriu între părţile procesului civil, acest text aplicându-se tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută de ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare.

În sfârşit, dispoziţiile de lege criticate nu restrâng exerciţiul dreptului la apărare sau al altor drepturi ori libertăţi, ci, dimpotrivă, prin instituirea acestei proceduri, legiuitorul a urmărit realizarea lor plenară.

Consideră că în cauză nu au incidenţă dispoziţiile art. 30 din Constituţie.

În concluzie, Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, concluziile scrise, depuse de către părţi, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001, dispoziţii care au următorul cuprins: "Dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii decât prin avocat, cu excepţia consilierului juridic care, potrivit legii, reprezintă partea."

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii de lege contravin art. 1 alin. (5), art. 4 alin. (2), art. 11, art. 15, art. 16 alin. (1), (2) şi (3), art. 20, 21, 24, art. 29 alin. (1) şi (2), art. 30, art. 47 alin. (2), art. 51 alin. (1), (3) şi (4), art. 52 şi 53 din Constituţie, referitoare la respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, dreptul internaţional şi dreptul intern, universalitatea, egalitatea în drepturi, tratatele internaţionale privind drepturile omului, accesul liber la justiţie, dreptul la apărare, libertatea conştiinţei, libertatea de exprimare, nivelul de trai, dreptul de petiţionare, dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică şi restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

De asemenea, autorul excepţiei consideră că se încalcă şi dispoziţiile art. 1, 2, 7 şi 8 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, privind egalitatea în demnitate şi conştiinţă, fraternitatea, egalitatea în drepturi, precum şi dreptul la satisfacţia efectivă din partea instanţelor juridice naţionale competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce-i sunt recunoscute prin Constituţie şi prin lege.

Curtea constată că autorul a mai ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă, prin raportare la prevederile art. 21 din Constituţie, în acelaşi dosar al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a pentru conflicte de muncă şi litigii de muncă. Prin Decizia nr. 31 din 29 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 199 din 5 martie 2004, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În cuprinsul acestei decizii Curtea a reţinut că reprezentarea părţilor într-un proces prin mandatar, care poate fi avocat ori altă persoană cu sau fără pregătire juridică, este una dintre modalităţile prin care Codul de procedură civilă asigură accesul liber la justiţie, precum şi exercitarea dreptului la apărare al părţilor, drepturi fundamentale prevăzute de art. 21, respectiv de art. 24 din Constituţie. Restricţia mandatarului care nu are calitatea de avocat de a pune concluzii orale în instanţă nu constituie o împiedicare a accesului liber la justiţie, întrucât partea însăşi poate participa la dezbateri şi poate pune concluzii înaintea instanţei de judecată, iar mandatarul are posibilitatea să formuleze cereri şi să propună probe în tot cursul procesului, precum şi dreptul de a depune concluzii scrise.

De asemenea, Curtea a reţinut că posibilitatea reprezentării părţii prin mandatar este prevăzută doar de art. 67 şi 68 din Codul de procedură civilă, care stabilesc condiţiile de exercitare a acestui mandat. Aceste condiţii, precum şi limitele în care poate fi exercitat mandatul, inclusiv posibilitatea mandatarului de a pune sau nu concluzii în instanţă în numele părţii, reprezintă opţiuni ale legiuitorului, care, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabileşte regulile privind procedura de judecată.

Referitor la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă, prin raportare la prevederile art. 15 alin. (2) şi ale art. 30 din Constituţie, precum şi la dispoziţiile invocate din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, acestea din urmă au un alt domeniu de incidenţă decât cel al reglementării deduse controlului şi, drept urmare, exclud de plano orice posibilă coliziune între ele.

În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (1), art. 20, 24 şi 53 din Constituţie, o asemenea susţinere nu poate fi reţinută, întrucât Legea fundamentală, prevăzând, în alin. (1) al art. 24, garantarea dreptului la apărare, consacră, în alin. (2) al aceluiaşi articol, dreptul părţilor de a fi asistate de un avocat, în tot timpul procesului, nu şi pe acela de a apela la serviciile unui mandatar. Tăcerea legiuitorului constituţional, în această privinţă, nu poate fi complinită pe calea unei interpretări extensive, astfel încât prevederea constituţională menţionată lipseşte de temei critica de neconstituţionalitate.

În sfârşit, includerea printre textele de referinţă a art. 4 alin. (2), art. 11, art. 16 alin. (1), (2) şi (3), art. 21, art. 29 alin. (1) şi (2), art. 47 alin. (2), art. 51 alin. (1), (3) şi (4) şi a art. 52 din Constituţie nu se justifică, nici unul dintre acestea neavând relevanţă pentru soluţionarea excepţiei deduse judecăţii.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA,

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Zoia Alexandrina Toma în Dosarul nr. 3.697/AS/2002 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a pentru conflicte de muncă şi litigii de muncă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 octombrie 2004.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Cristina Toma