Decizie nr. 1.157 din 6 noiembrie 2008

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 77^1 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie invocată de Vasile Ioan Griga şi Adela Liana Griga în Dosarul nr. 16.428/211/2007 al Judecătoriei Cluj-Napoca.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând că aceasta priveşte, în realitate, modalitatea de interpretare şi aplicare a legii.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 10 martie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 16.428/211/2007, Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 77^1 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie invocată de Vasile Ioan Griga şi Adela Liana Griga.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că normele criticate sunt neconstituţionale "în măsura în care acestea condiţionează intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al dobânditorilor acestui drept pe calea hotărârilor judecătoreşti de îndeplinirea obligaţiilor altor persoane". Astfel, se arată că, urmare a acestei dispoziţii legale, se creează situaţia ca persoanelor (cumpărători) care au dobândit dreptul de proprietate printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă să le fie respinsă cererea de intabulare a dreptului de proprietate în cazul în care vânzătorii (pârâţi în litigiul urmare căruia a fost pronunţată hotărârea) au şi o altă cetăţenie şi domiciliul în străinătate, nefiind înscrişi pe rolul fiscal în România. Dobânditorilor dreptului de proprietate le este imposibil să îndeplinească obligaţia foştilor proprietari, de plată a impozitului pe transferul dreptului de proprietate şi, oricum, "o atare sarcină nu ar putea fi impusă prin lege dobânditorilor pentru a le fi recunoscut dreptul la intabularea dreptului lor la proprietate". Se mai arată că, deoarece, potrivit art. 20 din Legea nr. 7/1996, dreptul de proprietate al foştilor proprietari tabulari se stinge numai prin înscrierea radierii lor la cartea funciară, radiere care se face odată cu intabularea dreptului de proprietate al cumpărătorilor, conform alin. (3) al aceluiaşi articol, noii proprietari pot dispune nestingheriţi de dreptul lor de proprietate numai în condiţiile în care el este intabulat în cartea funciară. Ca urmare, se încalcă dreptul de proprietate şi dispoziţiile constituţionale privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, care impun ca niciun drept al unei persoane să nu fie restrâns prin lege ca urmare a neîndeplinirii de către o altă persoană a obligaţiilor sale legale. În sfârşit, se arată că art. 77^1 alin. (6) teza finală din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal aduce atingere prerogativei dispoziţiei, ca atribut al dreptului de proprietate asupra bunurilor, ceea ce încalcă şi prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Judecătoria Cluj-Napoca apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, întrucât "impozitul aferent imobilelor poate fi achitat doar de către vânzători, Administraţia Finanţelor Publice nedând posibilitatea cumpărătorilor să achite datoria acestora. În situaţia în care vânzătorii nu pot să facă această operaţiune, locuind în străinătate, de exemplu, cumpărătorii, proprietari ai imobilului, nu îşi pot valorifica dreptul de proprietate dobândit".

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituţional, întrucât nu încalcă dispoziţiile invocate din Legea fundamentală. În plus, arată că ceea ce se invocă în cauză sunt aspecte ce ţin de aplicarea legii, care nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

În ceea ce priveşte obiectul excepţiei, Curtea constată că, deşi a fost sesizată, prin încheierea instanţei de judecată, cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor alin. (6) al art. 77^1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în integralitatea acestuia, autorii excepţiei critică numai teza finală a acestui text de lege.

Aşa fiind, Curtea urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii art. 77^1 alin. (6) teza finală din Legea nr. 571/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins: "Pentru înscrierea drepturilor dobândite în baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de moştenitor sau, după caz, a hotărârilor judecătoreşti şi a altor documente în celelalte cazuri, registratorii de la birourile de carte funciară vor verifica îndeplinirea obligaţiei de plată a impozitului prevăzut la alin. (1) şi (3) şi, în cazul în care nu se va face dovada achitării acestui impozit, vor respinge cererea de înscriere pâna la plata impozitului."

Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 15 - Universalitatea, ale art. 16 alin. (1) - Egalitatea în drepturi, ale art. 44 - Dreptul de proprietate privată şi ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Se invocă, totodată, art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la protecţia proprietăţii.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.

Astfel, textul de lege criticat nu aduce nicio atingere principiului egalităţii în drepturi, întrucât acesta se aplică în mod egal tuturor celor aflaţi în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe criterii arbitrare. De asemenea, contrar susţinerilor autorilor excepţiei, art. 77^1 alin. (6) teza finală din Legea nr. 571/2003 dă expresie dispoziţiilor art. 44 alin. (1) din Legea fundamentală, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege. Prin urmare, nu se poate reţine nici pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 53 din Legea fundamentală, referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi şi libertăţi.

Prevederile art. 15 din Constituţie, invocate, de asemenea, de autorii excepţiei, nu sunt incidente în cauză.

În realitate, ceea ce se supune atenţiei Curţii, în cauza de faţă, este o problemă de interpretare şi aplicare a legii în situaţia particulară relevată de autorii excepţiei, aspect care nu intră însă sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 77^1 alin. (6) teza finală din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie invocată de Vasile Ioan Griga şi Adela Liana Griga în Dosarul nr. 16.428/211/2007 al Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 noiembrie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta