Decizie nr. 66 din 3 februarie 2005

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Marinela Mincă - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Emil Balaure în dosarele nr. 15.764/2004, nr. 15.765/2004, nr. 15.766/2004, nr. 15.769/2004, nr. 15.771/2004, nr. 15.768/2004 şi nr. 15.982/2004 ale Judecătoriei Iaşi.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele Curţii Constituţionale nr. 681D/2004, nr. 709D/2004, nr. 710D/2004, nr. 711D/2004, nr. 729D/2004, nr. 756D/2004 şi nr.757D/2004 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 709D/2004, nr. 710D/2004, nr. 711D/2004, nr. 729D/2004, nr. 756D/2004 şi nr. 757D/2004 la Dosarul nr. 681D/2004, care este primul înregistrat.

Cauza se află în stare de judecată.

Părţile Alexandru Tănăsache, Mihaela Ailenei şi Aneta Mihai au depus concluzii scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului de contencios constituţional, ocazie cu care Curtea a statuat, prin Decizia nr. 415 din 12 octombrie 2004, că acestea sunt constituţionale. Până în prezent nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea acestei jurisprudenţe.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierile din 26 octombrie 2004, 16 noiembrie 2004, 30 noiembrie 2004 şi 7 decembrie 2004, pronunţate în dosarele nr. 681D/2004, nr. 709D/2004, nr. 710D/2004, nr. 711D/2004, nr. 729D/2004, nr. 756D/2004 şi nr. 757D/2004, Judecătoria Iaşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 278^1 din Codul de procedură penală.

Excepţia a fost ridicată de Emil Balaure în dosarele cu numerele de mai sus, având drept obiect soluţionarea unor plângeri formulate împotriva rezoluţiilor de netrimitere în judecată dispuse de procuror.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 278^1 din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale, deoarece impun judecarea de către instanţele de judecată a plângerilor contra soluţiilor date de parchete, printr-o procedură şi metodologie de urgenţă, cu termene extrem de scurte, în care nu se poate consulta dosarul şi, pe cale de consecinţă, nu se poate pregăti apărarea, cadru în care s-ar putea propune probe noi, şi se încalcă dreptul la un proces echitabil. În opinia sa, judecătorii sunt împinşi să pronunţe soluţii prestabilite, fără o cercetare judecătorească corectă, chiar şi atunci când rezoluţiile procurorilor sunt total netemeinice şi nelegale.

Judecătoria Iaşi opinează că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 278^1 din Codul de procedură penală este neîntemeiată, deoarece, în cadrul judecării unei plângeri întemeiate pe dispoziţiile legale criticate, instanţa judecătorească urmează să examineze legalitatea şi temeinicia soluţiei atacate, care se face numai pe baza lucrărilor şi a materialului existent la dosar, precum şi pe baza unor eventuale înscrisuri noi prezentate.

De asemenea, deoarece instanţa nu a fost sesizată cu judecarea cauzei în fond, nu poate administra probe noi.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece art. 278^1 din Codul de procedură penală stabileşte dreptul persoanei vătămate sau al oricărei alte persoane ale cărei interese legitime sunt afectate de a face plângere împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată date de procuror, la instanţa judecătorească căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă. Prevederile legale criticate nu încalcă dreptul la un proces echitabil şi nici accesul liber la justiţie, petentul având deplina libertate de a demonstra în faţa instanţei de judecată ilegalitatea actului atacat, în raport cu lucrările şi materialul probator existent la dosar, precum şi posibilitatea prezentării unor probe suplimentare faţă de cele care au fost deja administrate, respectiv înscrisuri noi.

De asemenea, termenul de 20 de zile în care instanţa este obligată să rezolve plângerea a fost instituit tocmai în considerarea dreptului părţii la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, în concordanţă cu art. 21 din Constituţie şi, respectiv, cu prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Câtă vreme plângerea reglementată de art. 278^1 din Codul de procedură penală vizează doar legalitatea şi temeinicia soluţiei de netrimitere dispuse de procuror, iar nu judecarea fondului cauzei, este de dorit ca acest examen al legalităţii actului atacat să se realizeze cu celeritate, pentru a nu tergiversa eventuala judecare a fondului.

Totodată, Guvernul mai arată că încheierea prin care instanţa admite plângerea împotriva rezoluţiei ori ordonanţei de netrimitere în judecată şi reţine cauza spre rejudecare poate fi atacată cu apel sau cu recurs o dată cu fondul ori cu sentinţa sau decizia recurată, în temeiul dispoziţiilor art. 361 alin. 2 şi art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, asigurându-se pe deplin accesul liber la justiţie, cât şi dreptul la un proces echitabil. Astfel, în temeiul dispoziţiilor constituţionale, legiuitorul este unica autoritate competentă de a reglementa procedura de judecată, cu respectarea celorlalte norme fundamentale.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece posibilitatea formulării plângerii în faţa instanţei de judecată împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată nu îngrădeşte accesul liber la justiţie, ci, dimpotrivă, asigură realizarea acestui drept în conformitate cu prevederile art. 21 din Constituţie, respectiv cu cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Totodată, obligativitatea depunerii plângerii de către persoana interesată în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare a plângerii făcute conform art. 275-278 din Codul de procedură penală contribuie la urgentarea soluţionării cauzei şi la evitarea tergiversării judecăţii, realizându-se astfel soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi îndeplinirea condiţiilor unui proces echitabil.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedură penală, care are următorul conţinut:

–Art. 278^1 (Plângerea în faţa instanţei împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată):

După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul de 20 de zile prevăzut în art. 277, termenul de 20 de zile prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului de 20 de zile.

Dosarul va fi trimis de parchet instanţei în termen de 5 zile de la primirea adresei prin care se cere dosarul.

Persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire sau încetarea urmăririi, precum şi persoana care a făcut plângerea se citează. Neprezentarea acestor persoane legal citate nu împiedică soluţionarea cauzei. Când instanţa consideră că este absolut necesară prezenţa persoanei lipsă, poate lua măsuri pentru prezentarea acesteia.

La judecarea plângerii prezenţa procurorului este obligatorie.

La termenul fixat pentru judecarea plângerii, instanţa dă cuvântul persoanei care a făcut plângerea, persoanei faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire sau încetarea urmăririi şi apoi procurorului.

Instanţa, judecând plângerea, verifică rezoluţia sau ordonanţa atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate. Instanţa pronunţă una dintre următoarele soluţii:

a)respinge plângerea, prin sentinţă, menţinând soluţia din rezoluţia sau ordonanţa atacată;

b)admite plângerea, prin sentinţă, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi trimite cauza procurorului în vederea începerii sau a redeschiderii urmăririi penale, după caz. Dispoziţiile art. 333 alin. 2 se aplică în mod corespunzător;

c)admite plângerea, prin încheiere, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi, când probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, reţine cauza spre judecare, dispoziţiile privind judecarea în primă instanţă şi căile de atac, aplicându-se în mod corespunzător.

În cazul prevăzut la alin. 8 lit. c), actul de sesizare a instanţei, ca primă instanţă, îl constituie plângerea persoanei la care se referă alin. 1.

Hotărârea instanţei pronunţată potrivit alin. 8 lit. a) şi b) poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum şi de orice persoane ale căror interese legitime sunt vătămate.

În situaţia prevăzută în alin. 8 lit. a) persoana în privinţa căreia instanţa, prin hotărâre definitivă, a decis că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală, nu mai poate fi urmărită pentru aceeaşi faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală şi nu a intervenit unul dintre cazurile prevăzute în art. 10.

Instanţa este obligată să rezolve plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire şi să comunice, de îndată şi motivat, persoanei care a făcut plângerea, modul în care aceasta a fost rezolvată.

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 21, referitoare la Accesul liber la justiţie, precum şi cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textul de lege atacat conţine norme de procedură judiciară, pe care legiuitorul este liber să le adopte potrivit competenţei sale stabilite prin art. 126 alin. (2) din Constituţie.

Prin dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedură penală nu se încalcă prevederile constituţionale privind accesul liber la justiţie, aşa cum fără temei susţine autorul excepţiei, ci, dimpotrivă, se instituie accesul direct la justiţie al persoanelor nemulţumite de soluţiile de netrimitere în judecată date de procuror.

Nu poate fi primită nici susţinerea autorului excepţiei în sensul că prin stabilirea termenelor în care se soluţionează plângerile împotriva rezoluţiilor şi ordonanţelor de netrimitere în judecată se încalcă dreptul la un proces echitabil, dat fiind că autorităţile judiciare la care se referă textul atacat sunt obligate, în limitele acestor termene, să respecte toate normele şi principiile procesuale care asigură dreptul la un proces echitabil. În acelaşi sens este de reţinut că, în cazurile prevăzute de art. 278^1 alin. 8 lit. a) şi b) din Codul de procedură penală, hotărârile pronunţate de instanţă pot fi atacate cu recurs, iar în cazul prevăzut de art. 278^1 alin. 8 lit. c) din acelaşi cod, potrivit căruia instanţa reţine cauza spre judecare, părţile au posibilitatea să îşi apere drepturile şi interesele în cursul judecăţii, prin mijloacele prevăzute de lege şi cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Emil Balaure în dosarele nr. 15.764/2004, nr. 15.765/2004, nr. 15.766/2004, nr. 15.769/2004, nr. 15.771/2004, nr. 15.768/2004 şi nr. 15.982/2004 ale Judecătoriei Iaşi.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 februarie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru