Decizie nr. 676 din 11 septembrie 2007

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 411 alin. 1 şi art. 720^8 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Viorel Dan Paul în Dosarul nr. 9.979/4/2006 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează plenul că, la dosar, partea Societatea Comercială "Petrom" - S.A. din Bucureşti a depus o cerere prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 8 septembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 9.979/4/2006, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 411 alin. 1 şi art. 720^8 din Codul de procedură civilă.

Excepţia a fost ridicată de Viorel Dan Paul într-o cauză având ca obiect o contestaţie la executare silită.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că textele de lege criticate aduc atingere art. 44 alin. (2) teza întâi şi art. 20 din Constituţie, precum şi art. 7 şi 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. În acest sens, arată că prin art. 720^8 din Codul de procedură civilă se atribuie caracter executoriu sentinţelor pronunţate în primă instanţă în cauze comerciale, fără ca acestea să fie definitive şi fără obligarea părţii care solicită executarea la plata unei cauţiuni. Aşa fiind, se instituie o diferenţă de tratament juridic între părţi, fundamentată doar pe natura cauzei, şi care contravine prevederilor constituţionale şi convenţionale invocate.

Totodată, dispoziţiile art. 411 alin. 1 din Codul de procedură civilă contravin prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (2) teza întâi privind garantarea şi ocrotirea în mod egal prin lege a proprietăţii private, deoarece instituie un termen de o zi pentru executarea debitelor constatate printr-o hotărâre judecătorească nedefinitivă, debite care au un caracter incert şi provizoriu. Astfel, atunci când executarea se face asupra bunurilor mobile ale debitorului, nu mai este posibilă întoarcerea acesteia în situaţia în care debitorul ar câştiga în calea de atac a apelului.

Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, prin textul de lege criticat legiuitorul a urmărit să transpună în practică principiul celerităţii soluţionării litigiilor dintre părţi, mai pregnant în materie comercială, fără a se aduce atingere prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că dispoziţiile supuse controlului de constituţionalitate nu aduc atingere principiului egalităţii în faţa legii, întrucât acestea nu sunt aplicabile doar unei sau unor categorii de persoane aprioric determinate, ci oricărei persoane aflate în situaţiile menţionate în ipoteza normei, fără a institui un regim discriminatoriu pe considerente arbitrare.

De asemenea, cu privire la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 411 alin. 1 şi art. 720^8 din Codul de procedură civilă, faţă de prevederile art. 44 alin. (2) din Constituţie şi art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, se constată că aceasta nu poate fi reţinută, întrucât, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Legea fundamentală, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate se stabilesc prin lege.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 411 alin. 1 şi art. 720^8 din Codul de procedură civilă.

Textele de lege criticate au următorul conţinut:

Art. 411 alin. 1: "Dacă în termen de o zi de la primirea somaţiei debitorul nu plăteşte suma datorată, executorul judecătoresc de pe lângă instanţa de executare va proceda la sechestrarea bunurilor mobile urmăribile ale debitorului, chiar dacă acestea sunt deţinute de un terţ."

Art. 720^8: "Hotărârile date în primă instanţă privind procesele şi cererile în materie comercială sunt executorii. Exercitarea apelului nu suspendă de drept executarea."

Aceste dispoziţii sunt considerate de autorul excepţiei ca fiind neconstituţionale în raport cu prevederile cuprinse în art. 44 alin. (2) teza întâi privind garantarea şi ocrotirea în mod egal prin lege a proprietăţii private şi art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, din Legea fundamentală, precum şi în raport cu art. 7 privind dreptul oamenilor la o egală protecţie a legii şi dreptul la o egală protecţie împotriva oricărei discriminări şi art. 17 privind dreptul la proprietate din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Examinând excepţia, Curtea Constituţională constată că prevederile art. 720^8 din Codul de procedură civilă dau expresie principiului celerităţii în ceea ce priveşte executarea hotărârilor pronunţate în cauze comerciale, instituind în acest scop un tratament juridic diferenţiat pentru părţile unui litigiu comercial.

Această diferenţiere, determinată de natura litigiului, nu constituie însă o discriminare în sensul prevăzut de dispoziţiile art. 7 privind dreptul oamenilor la o egală protecţie a legii şi dreptul la o egală protecţie împotriva oricărei discriminări din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Curtea observă că nu pot fi reţinute nici susţinerile autorului excepţiei potrivit cărora dispoziţiile art. 720^8 din Codul de procedură civilă aduc atingere art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie şi art. 17 privind dreptul la proprietate din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Aceasta deoarece, în situaţia admiterii apelului şi a schimbării în tot sau în parte a hotărârii care a fost deja executată, cel prejudiciat are dreptul la întoarcerea executării.

Cât priveşte susţinerea autorului excepţiei potrivit căreia art. 411 alin. 1 din Codul de procedură civilă contravine prevederilor art. 44 alin. (2) teza întâi privind garantarea şi ocrotirea în mod egal prin lege a proprietăţii private din Constituţie, deoarece instituie un termen de o zi pentru executarea debitelor constatate printr-o hotărâre judecătorească nedefinitivă, debite care au un caracter incert şi provizoriu, Curtea constată că nici aceasta nu poate fi reţinută.

Astfel, autorul excepţiei pleacă de la o premisă greşită constând în absolutizarea exerciţiului prerogativelor dreptului său de proprietate, făcând abstracţie de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit căruia "conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege", precum şi de cele ale art. 136 alin. (5), care consacră caracterul inviolabil al proprietăţii private, "în condiţiile legii organice".

Aşa cum a statuat Curtea în mod constant în jurisprudenţa sa, legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 411 alin. 1 şi art. 720^8 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Viorel Dan Paul în Dosarul nr. 9.979/4/2006 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 septembrie 2007.

PREŞEDINTELE

CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu