Tratat din 2 martie 2012

Regatul Belgiei, Republica Bulgaria, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Irlanda, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, Marele Ducat de Luxemburg, Ungaria, Malta, Regatul Ţărilor de Jos, Republica Austria, Republica Polonă, Republica Portugheză, România, Republica Slovenia, Republica Slovacia, Republica Finlanda şi Regatul Suediei,

denumite în continuare părţile contractante,

conştiente de obligaţia lor, în calitate de state membre ale Uniunii Europene, de a considera politicile lor economice o chestiune de interes comun,

dorind să promoveze condiţiile unei creşteri economice mai puternice în Uniunea Europeană şi, în acest scop, să dezvolte o coordonare din ce în ce mai strânsă a politicilor economice din zona euro,

ţinând seama de faptul că necesitatea pentru guverne de a menţine finanţe publice solide şi sustenabile şi de a împiedica evoluţia deficitului administraţiei publice spre un nivel excesiv prezintă o importanţă vitală pentru garantarea stabilităţii zonei euro în ansamblu şi că, prin urmare, se impune introducerea unor reguli specifice, inclusiv a unei "reguli privind un buget echilibrat" şi a unui mecanism automat pentru realizarea acţiunilor corective necesare,

conştiente de necesitatea asigurării faptului că deficitul administraţiei lor publice nu depăşeşte nivelul de 3% din produsul lor intern brut, la preţurile pieţei, şi că nivelul datoriei lor publice nu depăşeşte pragul de 60% din produsul lor intern brut, la preţurile pieţei, sau scade suficient spre acest prag,

reamintind că părţile contractante, în calitate de state membre ale Uniunii Europene, trebuie să se abţină de la orice măsură care ar putea pune în pericol realizarea obiectivelor Uniunii în cadrul uniunii economice, în special de la practica acumulării datoriei în afara conturilor administraţiei publice,

ţinând seama de faptul că şefii de stat sau de guvern din statele membre ale zonei euro au convenit, la 9 decembrie 2011, asupra unei arhitecturi consolidate pentru uniunea economică şi monetară, care să se bazeze pe tratatele pe care se întemeiază Uniunea Europeană şi să faciliteze punerea în aplicare a măsurilor luate în temeiul articolelor 121, 126 şi 136 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene,

ţinând seama de faptul că obiectivul şefilor de stat sau de guvern din statele membre ale zonei euro şi din alte state membre ale Uniunii Europene este acela de a încorpora dispoziţiile prezentului tratat, cât mai curând posibil, în tratatele pe care se întemeiază Uniunea Europeană,

salutând propunerile legislative înaintate de Comisia Europeană pentru zona euro, la 23 noiembrie 2011, în cadrul tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană, privind consolidarea supravegherii economice şi bugetare a statelor membre afectate sau ameninţate de dificultăţi grave în ceea ce priveşte stabilitatea lor financiară şi privind dispoziţii comune pentru monitorizarea şi evaluarea proiectelor de planuri bugetare şi pentru asigurarea corectării deficitelor excesive ale statelor membre şi luând act de intenţia Comisiei Europene de a prezenta noi propuneri legislative pentru zona euro referitoare, în special, la raportarea ex ante a planurilor de contractare a datoriei publice, la programe de parteneriat economic care să detalieze reformele structurale pentru statele membre care fac obiectul unei proceduri de deficit excesiv, precum şi la coordonarea planurilor de reformă majoră a politicii economice ale statelor membre,

exprimându-şi disponibilitatea de a susţine propunerile care ar putea fi prezentate de Comisia Europeană pentru a consolida în continuare Pactul de stabilitate şi de creştere prin introducerea, pentru statele membre a căror monedă este euro, a unui nou set de obiective pe termen mediu în concordanţă cu limitele stabilite în prezentul tratat,

luând act de faptul că, la revizuirea şi monitorizarea angajamentelor bugetare în temeiul prezentului tratat, Comisia Europeană va acţiona în cadrul competenţelor sale astfel cum sunt prevăzute în Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în special la articolele 121, 126 şi 136,

menţionând în special că, în ceea ce priveşte aplicarea "regulii privind un buget echilibrat" prevăzute la articolul 3 din prezentul tratat, monitorizarea în cauză va fi efectuată prin stabilirea, pentru fiecare parte contractantă, a unor obiective pe termen mediu specifice fiecărei ţări şi a unor calendare de convergenţă, după caz,

menţionând că obiectivele pe termen mediu ar trebui să fie actualizate în mod regulat pe baza unei metode stabilite de comun acord, ai cărei parametri principali ar trebui de asemenea revizuiţi cu regularitate, reflectând în mod adecvat riscurile datoriilor explicite şi implicite pentru finanţele publice, în conformitate cu obiectivele Pactului de stabilitate şi creştere,

menţionând că realizarea de progrese suficiente în direcţia atingerii obiectivelor pe termen mediu ar trebui evaluată pe baza unei analize globale având drept referinţă soldul structural şi incluzând o analiză a cheltuielilor din care se deduc măsurile discreţionare privind veniturile, în concordanţă cu dispoziţiile legislaţiei Uniunii Europene, în special cu Regulamentul (CE) nr. 1.466/97 al Consiliului din 7 iulie 1997 privind consolidarea supravegherii poziţiilor bugetare şi supravegherea şi coordonarea politicilor economice, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 1.175/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 noiembrie 2011 (Pactul de stabilitate şi de creştere revizuit),

menţionând că mecanismul de corecţie care urmează să fie introdus de părţile contractante ar trebui să vizeze corectarea devierilor de la obiectivul pe termen mediu sau de la strategia de ajustare, inclusiv impactul lor cumulat asupra dinamicii datoriei publice,

menţionând că, în ceea ce priveşte respectarea obligaţiei părţilor contractante de a transpune "regula privind un buget echilibrat" în sistemele lor juridice naţionale prin intermediul unor dispoziţii obligatorii, permanente şi de preferinţă constituţionale, competenţa ar trebui să îi revină Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, în conformitate cu articolul 273 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene,

reamintind că articolul 260 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene conferă Curţii de Justiţie a Uniunii Europene competenţa de a impune unui stat membru al Uniunii Europene care nu a respectat o hotărâre judecătorească pronunţată de aceasta plata unei sume forfetare sau a unei penalităţi cu titlu cominatoriu şi reamintind că au fost instituite criterii de către Comisia Europeană pentru stabilirea cuantumului sumei forfetare sau al penalităţii cu titlu cominatoriu impuse în cadrul articolului respectiv,

reamintind necesitatea de a facilita adoptarea de măsuri în cadrul procedurii aplicabile deficitelor excesive a Uniunii Europene în ceea ce priveşte statele membre a căror monedă este euro şi al căror deficit public preconizat sau efectiv depăşeşte nivelul de 3% din produsul intern brut, consolidându-se totodată considerabil obiectivul procedurii respective, şi anume acela de a încuraja şi, dacă este necesar, de a obliga un stat membru să reducă deficitul care ar putea fi identificat,

reamintind obligaţia ca părţile contractante a căror datorie publică depăşeşte valoarea de referinţă de 60% să reducă această datorie cu o rată medie de o douăzecime pe an, ca rată de referinţă,

ţinând seama de necesitatea de a respecta, în cadrul punerii în aplicare a prezentului tratat, rolul specific al partenerilor sociali, astfel cum este recunoscut în legislaţia şi în sistemele juridice naţionale ale fiecărei părţi contractante,

subliniind că nicio dispoziţie a prezentului tratat nu poate fi interpretată ca modificând în vreun fel condiţiile de politică economică în temeiul cărora a fost acordată asistenţă financiară unei părţi contractante în cadrul unui program de stabilizare la care participă Uniunea Europeană, statele sale membre sau Fondul Monetar Internaţional,

menţionând că pentru buna funcţionare a uniunii economice şi monetare este necesar ca părţile contractante să colaboreze în direcţia unei politici economice în cadrul căreia, în timp ce se bazează pe mecanismele de coordonare a politicilor economice, astfel cum sunt definite în tratatele pe care se întemeiază Uniunea Europeană, părţile contractante întreprind acţiunile şi măsurile necesare în toate domeniile esenţiale pentru buna funcţionare a zonei euro,

menţionând, în special, dorinţa părţilor contractante de a utiliza într-un mod mai activ cooperarea consolidată, astfel cum este prevăzută la articolul 20 din Tratatul privind Uniunea Europeană şi la articolele 326-334 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, fără a aduce atingere pieţei interne, precum şi dorinţa acestora de a recurge în totalitate la măsuri specifice statelor membre a căror monedă este euro, în temeiul articolului 136 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, şi la o procedură pentru coordonarea şi discuţia ex ante între părţile contractante a căror monedă este euro cu privire la toate reformele majore de politică economică planificate de acestea, în vederea evaluării comparative a celor mai bune practici,

reamintind acordul şefilor de stat sau de guvern din statele membre ale zonei euro din 26 octombrie 2011 privind îmbunătăţirea guvernanţei în zona euro, inclusiv organizarea a cel puţin două reuniuni la nivel înalt ale zonei euro pe an, care să fie convocate, cu excepţia cazurilor justificate de circumstanţe excepţionale, imediat după reuniunile Consiliului European sau după reuniunile la care participă toate părţile contractante care au ratificat prezentul tratat,

reamintind, de asemenea, aprobarea la 25 martie 2011 de către şefii de stat sau de guvern din statele membre ale zonei euro şi din alte state membre ale Uniunii Europene a Pactului euro plus, care identifică aspectele esenţiale pentru încurajarea competitivităţii în zona euro,

subliniind importanţa Tratatului de instituire a Mecanismului european de stabilitate ca element al strategiei globale de consolidare a uniunii economice şi monetare şi precizând că acordarea de asistenţă financiară în cadrul unor noi programe în temeiul Mecanismului european de stabilitate va fi condiţionată, începând cu 1 martie 2013, de ratificarea prezentului tratat de către părţile contractante vizate şi, de îndată ce perioada de transpunere menţionată la articolul 3 alineatul (2) din prezentul tratat a expirat, de îndeplinirea cerinţelor din articolul respectiv,

menţionând că Regatul Belgiei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Irlanda, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Republica Italiană, Republica Cipru, Marele Ducat de Luxemburg, Malta, Regatul Ţărilor de Jos, Republica Austria, Republica Portugheză, Republica Slovenia, Republica Slovacia şi Republica Finlanda sunt părţi contractante a căror monedă este euro şi că, prin urmare, prezentul tratat li se va aplica din prima zi a lunii care urmează depunerii instrumentului lor de ratificare, dacă tratatul este în vigoare la acea dată,

menţionând, de asemenea, că Republica Bulgaria, Regatul Danemarcei, Republica Letonia, Republica Lituania, Ungaria, Republica Polonă, România şi Regatul Suediei sunt părţi contractante care, în calitate de state membre ale Uniunii Europene, beneficiază, la data semnării prezentului tratat, de o derogare de la participarea la moneda unică şi, atât timp cât respectiva derogare nu este abrogată, acestea pot avea obligaţii doar în temeiul dispoziţiilor titlurilor III şi IV din prezentul tratat cu privire la care acestea declară, la momentul depunerii instrumentului lor de ratificare sau la o dată ulterioară, că doresc să îşi asume obligaţii,

au convenit cu privire la următoarele dispoziţii:

Titlul IObiectiv şi domeniu de aplicare

Articolul 1

(1)Prin prezentul tratat, părţile contractante convin, în calitate de state membre ale Uniunii Europene, să consolideze pilonul economic al uniunii economice şi monetare prin adoptarea unui set de reguli care au ca scop promovarea disciplinei bugetare prin intermediul unui pact bugetar, consolidarea coordonării politicilor lor economice şi îmbunătăţirea guvernanţei în zona euro, sprijinind astfel atingerea obiectivelor Uniunii Europene privind creşterea economică durabilă, ocuparea forţei de muncă, competitivitatea şi coeziunea socială.

(2)Prezentul tratat se aplică integral părţilor contractante a căror monedă este euro. Acesta se aplică, de asemenea, şi celorlalte părţi contractante, în măsura şi în condiţiile stabilite la articolul 14.

Titlul IICoerenţa şi relaţia cu dreptul Uniunii

Articolul 2

(1)Prezentul tratat se aplică şi este interpretat de către părţile contractante în conformitate cu tratatele pe care se întemeiază Uniunea Europeană, în special cu articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, şi în conformitate cu dreptul Uniunii Europene, inclusiv cu dreptul procedural, atunci când se impune adoptarea legislaţiei secundare.

(2)Prezentul tratat se aplică în măsura în care este compatibil cu tratatele pe care se întemeiază Uniunea Europeană şi cu dreptul Uniunii Europene. Acesta nu aduce atingere competenţelor Uniunii de a acţiona în domeniul uniunii economice.

Titlul IIIPactul bugetar

Articolul 3

(1)Părţile contractante aplică regulile prevăzute în prezentul alineat, în plus faţă de obligaţiile lor ce decurg din dreptul Uniunii Europene şi fără a aduce atingere acelor obligaţii:

(a) poziţia bugetară a administraţiei publice a unei părţi contractante este echilibrată sau în excedent;

(b) regula prevăzută la litera (a) se consideră respectată dacă soldul structural anual al administraţiei publice respectă obiectivul pe termen mediu specific ţării respective, astfel cum este definit în Pactul de stabilitate şi de creştere revizuit, cu o limită inferioară a deficitului structural de 0,5% din produsul intern brut, la preţurile pieţei. Părţile contractante asigură convergenţa rapidă către obiectivul pe termen mediu stabilit pentru fiecare dintre ele. Calendarul pentru realizarea acestei convergenţe va fi propus de către Comisia Europeană, fiind luate în considerare riscurile pentru sustenabilitate specifice fiecărei ţări. Realizarea de progrese în direcţia atingerii obiectivului pe termen mediu şi respectarea acestuia sunt evaluate pe baza unei analize globale având drept referinţă soldul structural şi incluzând o analiză a cheltuielilor din care se deduc măsurile discreţionare privind veniturile, în concordanţă cu Pactul de stabilitate şi de creştere revizuit;

(c) părţile contractante pot să devieze temporar de la obiectivul lor pe termen mediu sau de la strategia de ajustare pentru atingerea acestuia doar în circumstanţe excepţionale, astfel cum sunt definite la litera (b) de la alineatul (3);

(d) atunci când raportul dintre datoria publică şi produsul intern brut, la preţurile pieţei, este semnificativ sub nivelul de 60% şi când riscurile în ceea ce priveşte sustenabilitatea pe termen lung a finanţelor publice sunt scăzute, limita inferioară a obiectivului pe termen mediu specificat la litera (b) poate atinge un deficit structural de cel mult 1,0% din produsul intern brut, la preţurile pieţei;

(e) în cazul în care se observă deviaţii semnificative de la obiectivul pe termen mediu sau de la strategia de ajustare pentru atingerea acestuia, se declanşează automat un mecanism de corecţie. Mecanismul include obligaţia părţii contractante vizate de a pune în aplicare măsuri pentru corectarea deviaţiilor într-un termen stabilit.

(2)Regulile prevăzute la alineatul (1) produc efecte în dreptul intern al părţilor contractante cel târziu în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentului tratat, prin intermediul unor dispoziţii cu forţă juridică obligatorie şi caracter permanent, de preferinţă constituţionale, sau garantând în alt mod respectarea şi aderarea pe deplin la acestea pe tot parcursul proceselor bugetare naţionale. Părţile contractante instituie la nivel naţional mecanismul de corecţie menţionat la alineatul (1) litera (e) pe baza unor principii comune care sunt propuse de Comisia Europeană şi vizează, în special, tipul, amploarea şi durata acţiunii de corecţie care trebuie întreprinsă, inclusiv în cazul circumstanţelor excepţionale, precum şi rolul şi independenţa instituţiilor responsabile la nivel naţional de monitorizarea respectării regulilor prevăzute la alineatul (1). Acest mecanism de corecţie respectă pe deplin prerogativele parlamentelor naţionale.

(3)În sensul prezentului articol, se aplică definiţiile prevăzute la articolul 2 din Protocolul (nr. 12) privind procedura aplicabilă deficitelor excesive, anexat la tratatele Uniunii Europene.

Se aplică, de asemenea, următoarele definiţii în sensul prezentului articol:

(a) soldul structural anual al administraţiei publice înseamnă soldul anual ajustat ciclic din care se deduc măsurile cu caracter excepţional şi măsurile temporare;

(b) circumstanţe excepţionale înseamnă un eveniment neobişnuit asupra căruia partea contractantă vizată nu are niciun control şi care are o influenţă majoră asupra poziţiei financiare a administraţiei publice sau perioade de recesiune economică gravă, astfel cum este definită în Pactul de stabilitate şi de creştere revizuit, cu condiţia ca deviaţia temporară a părţii contractante vizate să nu pericliteze sustenabilitatea fiscală pe termen mediu.

Articolul 4

Atunci când raportul dintre datoria publică şi produsul intern brut al unei părţi contractante depăşeşte valoarea de referinţă de 60% menţionată la articolul 1 din Protocolul (nr. 12) privind procedura aplicabilă deficitelor excesive, anexat la tratatele Uniunii Europene, partea contractantă respectivă reduce această datorie cu o rată medie de o douăzecime pe an, ca rată de referinţă, astfel cum este prevăzut la articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 1.467/97 al Consiliului din 7 iulie 1997 privind accelerarea şi clarificarea aplicării procedurii de deficit excesiv, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 1.177/2011 al Consiliului din 8 noiembrie 2011. Existenţa unui deficit excesiv ca urmare a încălcării criteriului privind datoria va fi stabilită în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 126 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

Articolul 5

(1)O parte contractantă care face obiectul unei proceduri de deficit excesiv în temeiul tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană instituie un program de parteneriat bugetar şi economic care include o descriere detaliată a reformelor structurale care trebuie introduse şi puse în aplicare pentru a asigura o corecţie durabilă şi efectivă a deficitului său excesiv. Conţinutul şi formatul acestor programe sunt definite în dreptul Uniunii Europene. Acestea vor fi înaintate Consiliului Uniunii Europene şi Comisiei Europene pentru aprobare şi vor fi monitorizate în contextul procedurilor de supraveghere existente în cadrul Pactului de stabilitate şi de creştere.

(2)Punerea în aplicare a programului de parteneriat bugetar şi economic, precum şi a planurilor bugetare anuale conforme acestuia va fi monitorizată de Consiliul Uniunii Europene şi de Comisia Europeană.

Articolul 6

Cu scopul de a îmbunătăţi coordonarea planificării privind contractarea datoriei lor publice, părţile contractante transmit ex ante Consiliului Uniunii Europene şi Comisiei Europene rapoarte referitoare la planurile lor de contractare a datoriei publice.

Articolul 7

Respectând toate cerinţele procedurale prevăzute în tratatele pe care se întemeiază Uniunea Europeană, părţile contractante a căror monedă este euro se angajează să sprijine propunerile sau recomandările prezentate de Comisia Europeană în cazurile în care aceasta consideră că un stat membru al Uniunii Europene a cărui monedă este euro încalcă criteriul deficitului în cadrul unei proceduri de deficit excesiv. Această obligaţie nu se aplică în cazul în care se constată că dintre părţile contractante a căror monedă este euro o majoritate calificată a acestora, calculată prin analogie cu dispoziţiile relevante din tratatele pe care se întemeiază Uniunea Europeană, fără a lua în considerare poziţia părţii contractante în cauză, se opune deciziei propuse sau recomandate.

Articolul 8

(1)Comisia Europeană este invitată să prezinte părţilor contractante în timp util un raport privind dispoziţiile adoptate de fiecare dintre acestea în conformitate cu articolul 3 alineatul (2). În cazul în care, după ce a oferit părţii contractante în cauză posibilitatea de a-şi prezenta observaţiile, Comisia Europeană concluzionează în raportul său că partea contractantă respectivă nu a respectat dispoziţiile articolului 3 alineatul (2), Curtea de Justiţie a Uniunii Europene va fi sesizată de către una sau mai multe părţi contractante. Atunci când o parte contractantă consideră, independent de raportul Comisiei, că o altă parte contractantă nu a respectat dispoziţiile articolului 3 alineatul (2), aceasta poate, de asemenea, sesiza Curtea de Justiţie în acest sens. În ambele cazuri, hotărârea Curţii de Justiţie are caracter obligatoriu pentru părţile implicate în procedură, care iau toate măsurile necesare pentru a se conforma hotărârii într-un termen stabilit de Curtea de Justiţie.

(2)Atunci când, pe baza propriei evaluări sau a evaluării realizate de Comisia Europeană, o parte contractantă consideră că o altă parte contractantă nu a luat măsurile necesare pentru a se conforma hotărârii Curţii de Justiţie menţionate la alineatul (1), aceasta poate sesiza Curtea de Justiţie în acest sens şi solicita impunerea de sancţiuni financiare conform criteriilor stabilite de Comisia Europeană în cadrul articolului 260 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. În cazul în care Curtea de Justiţie constată că partea contractantă în cauză nu a respectat hotărârea sa, îi poate impune acesteia plata unei sume forfetare sau a unei penalităţi cu titlu cominatoriu adecvate situaţiei, care nu poate depăşi 0,1% din produsul intern brut al părţii contractante vizate. Sumele impuse unei părţi contractante a cărei monedă este euro sunt vărsate Mecanismului european de stabilitate. În celelalte cazuri, plăţile sunt vărsate la bugetul general al Uniunii Europene.

(3)Prezentul articol reprezintă un compromis între părţile contractante în sensul articolului 273 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

Titlul IVCoordonarea politicilor economice şi convergenţa

Articolul 9

Pe baza coordonării politicilor economice, astfel cum este definită în Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, părţile contractante se angajează să colaboreze în direcţia unei politici economice care să încurajeze buna funcţionare a uniunii economice şi monetare şi creşterea economică prin intermediul unei convergenţe şi al unei competitivităţi sporite. În acest scop, părţile contractante întreprind acţiunile şi măsurile necesare în toate domeniile esenţiale pentru buna funcţionare a zonei euro în vederea atingerii obiectivelor de sporire a competitivităţii, de promovare a ocupării forţei de muncă, de consolidare a sustenabilităţii finanţelor publice şi de creştere a stabilităţii financiare.

Articolul 10

În conformitate cu cerinţele prevăzute în tratatele pe care se întemeiază Uniunea Europeană, părţile contractante sunt pregătite să recurgă, ori de câte ori acest lucru este adecvat şi necesar, la măsuri specifice pentru statele membre a căror monedă este euro, astfel cum este prevăzut la articolul 136 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, şi la cooperarea consolidată, astfel cum este prevăzută la articolul 20 din Tratatul privind Uniunea Europeană şi la articolele 326-334 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în ceea ce priveşte aspectele care sunt esenţiale pentru buna funcţionare a zonei euro, fără a aduce atingere pieţei interne.

Articolul 11

În vederea evaluării comparative a celor mai bune practici şi a cooperării în direcţia unei mai strânse coordonări a politicii economice, părţile contractante se asigură de faptul că toate reformele majore de politică economică pe care le planifică vor fi discutate ex ante şi, după caz, coordonate între părţi. Respectiva coordonare implică instituţiile Uniunii Europene în conformitate cu dreptul Uniunii Europene.

Titlul VGuvernanţa în zona euro

Articolul 12

(1)Şefii de stat sau de guvern ai părţilor contractante a căror monedă este euro se reunesc în mod informal în cadrul unor reuniuni la nivel înalt ale zonei euro, împreună cu preşedintele Comisiei Europene. Preşedintele Băncii Centrale Europene este invitat să participe la aceste reuniuni.

Preşedintele reuniunii la nivel înalt a zonei euro este desemnat de şefii de stat sau de guvern ai părţilor contractante a căror monedă este euro prin majoritate simplă în acelaşi timp cu alegerea de către Consiliul European a preşedintelui său şi pentru aceeaşi perioadă a mandatului.

(2)Reuniunile la nivel înalt ale zonei euro se organizează atunci când este necesar şi cel puţin de două ori pe an, astfel încât părţile contractante a căror monedă este euro să dezbată chestiuni legate de responsabilităţile lor specifice pe care le împărtăşesc în ceea ce priveşte moneda unică, alte chestiuni legate de guvernanţa în zona euro şi normele care i se aplică, precum şi orientări strategice pentru realizarea politicilor economice în vederea creşterii convergenţei în zona euro.

(3)Şefii de stat sau de guvern ai părţilor contractante, altele decât cele a căror monedă este euro, care au ratificat prezentul tratat, participă la dezbaterile din cadrul reuniunilor la nivel înalt ale zonei euro privind competitivitatea părţilor contractante, modificarea arhitecturii globale a zonei euro şi a regulilor fundamentale care i se vor aplica în viitor, precum şi, atunci când este cazul şi cel puţin o dată pe an, la dezbaterile privind chestiuni specifice legate de punerea în aplicare a prezentului tratat privind stabilitatea, coordonarea şi guvernanţa în cadrul uniunii economice şi monetare.

(4)Preşedintele reuniunii la nivel înalt a zonei euro asigură pregătirea şi continuitatea reuniunilor la nivel înalt ale zonei euro, în strânsă cooperare cu preşedintele Comisiei Europene. Organismul însărcinat cu pregătirea şi urmărirea rezultatelor reuniunilor la nivel înalt ale zonei euro este Eurogrup şi preşedintele acestuia poate fi invitat în acest scop să participe la aceste reuniuni.

(5)Preşedintele Parlamentului European poate fi invitat pentru a fi audiat. Preşedintele reuniunii la nivel înalt a zonei euro prezintă un raport Parlamentului European după fiecare reuniune la nivel înalt a zonei euro.

(6)Preşedintele reuniunii la nivel înalt a zonei euro informează îndeaproape părţile contractante, altele decât cele a căror monedă este euro, şi celelalte state membre ale Uniunii Europene cu privire la pregătirea şi rezultatele reuniunilor la nivel înalt ale zonei euro.

Articolul 13

După cum se prevede în titlul II din Protocolul (nr. 1) privind rolul parlamentelor naţionale în Uniunea Europeană, anexat la tratatele Uniunii Europene, Parlamentul European şi parlamentele naţionale ale părţilor contractante vor stabili împreună organizarea şi promovarea unei conferinţe a reprezentanţilor comisiilor relevante din cadrul Parlamentului European şi a reprezentanţilor comisiilor relevante din cadrul parlamentelor naţionale, pentru a dezbate politicile bugetare şi alte aspecte care fac obiectul prezentului tratat.

Titlul VIDispoziţii generale şi finale

Articolul 14

(1)Prezentul tratat se ratifică de către părţile contractante în conformitate cu cerinţele lor constituţionale. Instrumentele de ratificare se depun la Secretariatul General al Consiliului Uniunii Europene (depozitarul).

(2)Prezentul tratat intră în vigoare la 1 ianuarie 2013, cu condiţia ca 12 dintre părţile contractante a căror monedă este euro să îşi fi depus instrumentul de ratificare, sau în prima zi a lunii care urmează depunerii celui de-al doisprezecelea instrument de ratificare de către o parte contractantă a cărei monedă este euro, aplicându-se data care intervine prima.

(3)Prezentul tratat se aplică de la data intrării în vigoare în rândul părţilor contractante a căror monedă este euro care l-au ratificat. Tratatul se aplică celorlalte părţi contractante a căror monedă este euro începând din prima zi a lunii care urmează depunerii instrumentului lor de ratificare.

(4)Prin derogare de la alineatele (3) şi (5), titlul V se aplică tuturor părţilor contractante vizate de la data intrării în vigoare a prezentului tratat.

(5)Prezentul tratat se aplică părţilor contractante care l-au ratificat şi care beneficiază de o derogare, astfel cum este definită la articolul 139 alineatul (1) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, sau de o derogare, astfel cum este definită în Protocolul (nr. 16) privind anumite dispoziţii referitoare la Danemarca, anexat la tratatele Uniunii Europene, de la data la care decizia de abrogare a derogării respective produce efecte, cu excepţia cazului în care partea contractantă vizată îşi declară intenţia de a-şi asuma obligaţii în temeiul tuturor sau al unei părţi din dispoziţiile titlurilor III şi IV ale prezentului tratat de la o dată anterioară.

Articolul 15

Statele membre ale Uniunii Europene, altele decât părţile contractante, pot adera la prezentul tratat. Aderarea produce efecte de la data depunerii instrumentului de aderare la depozitar, care informează celelalte părţi contractante în acest sens. După autentificarea de către părţile contractante, textul prezentului tratat în limba oficială a statului membru aderent, care este, de asemenea, o limbă oficială şi o limbă de lucru a instituţiilor Uniunii, se depune în arhivele depozitarului ca text autentic al prezentului tratat.

Articolul 16

În termen de cel mult 5 ani de la data intrării în vigoare a prezentului tratat, pe baza unei evaluări a experienţei acumulate în punerea sa în aplicare, se iau măsurile necesare, în conformitate cu Tratatul privind Uniunea Europeană şi cu Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, cu scopul de a include dispoziţiile prezentului tratat în cadrul juridic al Uniunii Europene.

Încheiat la Bruxelles la data de doi martie două mii doisprezece.

Prezentul tratat, redactat într-un singur exemplar original în limbile bulgară, daneză, olandeză, engleză, estonă, finlandeză, franceză, germană, greacă, maghiară, irlandeză, italiană, letonă, lituaniană, malteză, polonă, portugheză, română, slovacă, slovenă, spaniolă şi suedeză, textele în fiecare limbă fiind egal autentice, se depune în arhivele depozitarului, care transmite câte o copie certificată fiecăreia dintre părţile contractante.

Pentru Regatul Belgiei

Pentru Republica Bulgaria

Pentru Regatul Danemarcei

Pentru Republica Federală Germania

Pentru Republica Estonia

Pentru Irlanda

Pentru Republica Elenă

Pentru Regatul Spaniei

Pentru Republica Franceză

Pentru Republica Italiană

Pentru Republica Cipru

Pentru Republica Letonia

Pentru Republica Lituania

Pentru Marele Ducat de Luxemburg

Pentru Ungaria

Pentru Malta

Pentru Regatul Ţărilor de Jos

Pentru Republica Austria

Pentru Republica Polonă

Pentru Republica Portugheză

Pentru România

Pentru Republica Slovenia

Pentru Republica Slovacia

Pentru Republica Finlanda

Pentru Regatul Suediei