Decizie nr. 436 din 30 mai 2006

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stanoiu - judecător

Ion Tiuca - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 402 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Camera de Comerţ şi Industrie Iaşi în Dosarul nr. 1.963/2004 al Tribunalului Iaşi.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 7 decembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 1.963/2004, Tribunalul Iaşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 402 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Camera de Comerţ şi Industrie Iaşi.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca, datorită "formulării derizorii" a art. 402 alin. 3 din Codul de procedură civilă, cauza sa va fi judecata în complet de apel, deci în doi judecători, deşi contestaţia se judeca cu procedura prevăzută pentru judecata în prima instanţa şi, ca atare, ar trebui să fie examinata de un complet format dintr-un singur judecător. În opinia autorului excepţiei, prin aceasta se aduce atingere dreptului sau la apărare şi la un proces echitabil, întrucât nu mai poate beneficia de calea de atac a apelului, ci numai de cea a recursului.

Tribunalul Iaşi considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arata ca dispoziţiile art. 400-402 din Codul de procedură civilă instituie reglementarea de baza privind competenţa instanţelor de a soluţiona contestaţiile la executare. Astfel, dacă în ceea ce priveşte contestaţia împotriva măsurilor de executare competenţa aparţine întotdeauna judecătoriei, contestaţia la titlu se îndreaptă la instanţa care a emis acest titlu, deci este posibil ca o asemenea contestaţie să fie rezolvată de judecătorie, tribunal, curte de apel sau chiar de Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie. Instanţa apreciază ca modul în care instanţele de judecată aplica legea nu poate face obiect al controlului de constituţionalitate, pentru aceasta existând mecanismul controlului judecătoresc al hotărârilor pronunţate de instanţe prin intermediul căilor de atac.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitu-tionalitate.

Avocatul Poporului apreciază ca dispoziţiile art. 402 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale. În acest sens arata ca dispoziţiile de lege criticate nu aduc atingere dreptului persoanei de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, ci, mai mult, acestea sunt în deplina concordanta cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie potrivit cărora competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 402 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora "Contestaţia la executare se judeca cu procedura prevăzută pentru judecata în prima instanţa, care se aplică în mod corespunzător. Părţile vor fi citate în termen scurt, iar judecarea contestaţiei se face de urgenta şi cu precădere.

Hotărârea pronunţată cu privire la contestaţie se da fără drept de apel, cu excepţia hotărârii pronunţate în temeiul art. 400^1 şi al art. 401 alin. 2.

Hotărârea prin care s-a soluţionat contestaţia privind înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu este supusă aceloraşi cai de atac ca şi hotărârea ce se executa."

Autorul excepţiei susţine ca dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (3) teza întâi privind accesul liber la justiţie şi ale art. 24 care consacra dreptul la apărare.

Examinând critica autorului excepţiei, Curtea constata ca, în ceea ce priveşte motivul de neconstituţionalitate referitor la "suprimarea caii de atac a apelului", Curtea a statuat în jurisprudenta sa constanta ca "accesul liber la justiţie nu înseamnă ca el trebuie asigurat la toate structurile judecătoreşti, deoarece competenţa şi căile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situaţii deosebite".

Asa fiind, Curtea nu poate retine ca textul de lege dedus controlului contravine art. 21 din Constituţie, în măsura în care, în cuprinsul acestuia, nu se precizează in terminis ca accesul liber la justiţie implica întotdeauna dreptul de a exercita atât calea de atac a apelului, cat şi a recursului, situaţie în care exercitarea cumulativa a ambelor cai de atac împotriva unei hotărâri ar fi constituit, într-adevăr, un criteriu de constituţionalitate. De altfel, nici reglementările internaţionale în materie nu impun un anumit număr de grade de jurisdicţie sau de cai de atac, în acest sens fiind art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care prevede asigurarea posibilităţii unui recurs efectiv la o instanţa naţionala.

Curtea constata că nu poate fi reţinută nici critica privind infrangerea prevederilor constituţionale cuprinse în art. 24 referitoare la dreptul la apărare, deoarece exercitarea acestui drept nu este îngrădită, părţile având dreptul de a fi asistate de un avocat în tot cursul procesului şi de a beneficia, în cadrul procesului, de toate mijloacele de apărare şi garanţiile prevăzute de lege, independent de gradele de jurisdicţie de care beneficiază.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 402 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Camera de Comerţ şi Industrie Iaşi în Dosarul nr. 1.963/2004 al Tribunalului Iaşi.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 mai 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora