Decizie nr. 746 din 13 septembrie 2007

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. 1 teza întâi, art. 31 alin. 1, art. 34 alin. 2, art. 319 alin. 1 şi art. 320 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de primarul Municipiului Buzău în Dosarul nr. 6.442/42/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează completul de judecată că, la dosar, autorul excepţiei a depus un set de acte şi concluzii scrise prin care solicită admiterea excepţiei.

Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 10 mai 2007, pronunţată în Dosarul nr. 6.442/42/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 30 alin. 1 teza întâi, art. 31 alin. 1, art. 34 alin. 2, art. 319 alin. 1 şi art. 320 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

Excepţia a fost ridicată de primarul Municipiului Buzău într-o cauză având ca obiect recursul împotriva încheierii prin care au fost respinse cererile de recuzare formulate de autorul excepţiei.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât, prin faptul că cererea de recuzare se judecă la instanţa din care face parte judecătorul recuzat, nu se asigură judecarea imparţială a cauzei. Totodată, neparticiparea părţii care cere recuzarea la judecarea cererii contravine principiilor de înfăptuire a justiţiei.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, întrucât părţile beneficiază de toate garanţiile dreptului la un proces echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 30 alin. 1 teza întâi, ale art. 31 alin. 1, ale art. 34 alin. 2, ale art. 319 alin. 1 şi ale art. 320 alin. 3 din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut:

Art. 30 alin. 1 teza întâi: "Recuzarea judecătorului se hotărăşte de instanţa respectivă [...]."

Art. 31 alin. 1: "Instanţa decide asupra recuzării, în camera de consiliu, fără prezenţa părţilor şi ascultând pe judecătorul recuzat."

Art. 34 alin. 2: " Încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai o dată cu fondul."

Art. 319 alin. 1: "Contestaţia se introduce la instanţa a cărei hotărâre se atacă."

Art. 320 alin. 3: "Hotărârea dată în contestaţie este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată."

Excepţia de neconstituţionalitate este raportată la următoarele dispoziţii cuprinse în Legea fundamentală: art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei, precum şi la prevederile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia, Curtea reţine următoarele:

I. Cu privire la critica privind neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 30 alin. 1 teza întâi, ale art. 31 alin. 1 şi ale art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă, s-a pronunţat prin mai multe decizii, dintre care menţionăm Decizia nr. 244 din 17 septembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 15 octombrie 2002, şi Decizia nr. 150 din 23 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 24 martie 2006.

Cu aceste prilejuri, Curtea a reţinut, cu privire la susţinerea autorului excepţiei potrivit căreia judecarea cererii de recuzare de către înşişi colegii judecătorului recuzat nu asigură o corectă soluţionare a acesteia, că relaţiile de colegialitate dintre judecătorii aceleiaşi instanţe sau chiar din cadrul aceleiaşi secţii nu justifică suspiciunea privind imparţialitatea judecătorilor care urmează să soluţioneze cererea de recuzare îndreptată împotriva unui alt judecător.

Pentru aceste motive nu poate fi reţinută nici critica privind încălcarea dispoziţiilor art. 124 din Constituţie, referitor la înfăptuirea justiţiei.

De asemenea, Curtea a constatat că prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, întrucât judecarea cererii de recuzare nu vizează fondul cauzei şi nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii. Prin această reglementare legiuitorul a avut în vedere instituirea unei proceduri simple şi operative de soluţionare a acestei cereri. Încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca o dată cu fondul, instanţa superioară de fond urmând a reface toate actele şi dovezile administrate la prima instanţă, atunci când constată că cererea de recuzare a fost pe nedrept respinsă.

Totodată, Curtea a mai reţinut că prevederile de lege criticate nu contravin art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât acesta se referă exclusiv la soluţionarea în fond a cauzei, el nefiind aplicabil unei proceduri derivate, cu caracter derogatoriu, astfel cum este recuzarea.

Întrucât criticile de neconstituţionalitate privesc, în esenţă, aceleaşi aspecte, şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.

II. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 319 alin. 1 şi ale art. 320 alin. 3 din Codul de procedură civilă, Curtea observă că autorul excepţiei nu aduce niciun argument privind neconstituţionalitatea acestora.

Curtea constată astfel că excepţia este inadmisibilă, deoarece nu a fost motivată, aşa cum prevede art. 10 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit căruia "Sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate".

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. 1 teza întâi, art. 31 alin. 1, art. 34 alin. 2, excepţie ridicată de primarul Municipiului Buzău în Dosarul nr. 6.442/42/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.

II. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 319 alin. 1 şi art. 320 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 septembrie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu