Decizia nr. 552 din 18 septembrie 2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, excepție ridicată de Societatea Deka Structuri - S.R.L. din Alba Iulia în Dosarul nr. 1.458/102/2017 al Tribunalului Mureș - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.641D/2017.2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Magistratul-asistent referă asupra faptului că autoarea excepției a depus la dosar note scrise referitoare la neconstituționalitatea textului de lege criticat.

4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens arată că, în temeiul prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, reglementarea modului de organizare și funcționare a instanțelor de judecată este opțiunea exclusivă a legiuitorului. De asemenea, invocă Decizia nr. 18 din 17 octombrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-a statuat că stabilirea competenței materiale a tribunalelor/completurilor specializate se face în funcție de natura, obiectul ori valoarea pretenției deduse judecății, iar nu de calitatea de profesionist a uneia dintre părțile raportului juridic.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5.Prin Încheierea din 18 octombrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 1.458/102/2017, Tribunalul Mureș - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil. Excepția a fost ridicată de Societatea Deka Structuri - S.R.L. din Alba Iulia, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni civile în pretenții.

6.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că reglementarea competenței completurilor specializate, în cadrul secțiilor civile ale instanțelor, de a judeca anumite categorii de litigii între profesioniști, precum cele enumerate exemplificativ în textul de lege criticat, creează premisele judecării cauzei de alți magistrați decât cei care sunt specializați pe domeniul litigiilor cu profesioniști. Se arată că, în cauza dedusă soluționării instanței de fond, nu a fost declinată competența instanței civile către instanța specializată în litigii cu profesioniști, provenită din reorganizarea fostului tribunal comercial, specializat în judecarea litigiilor între comercianți. Se mai susține că la alte instanțe, unde fostele secții comerciale s-au transformat în secții civile, litigiile cu profesioniști sunt judecate de magistrați specializați în domeniul comercial. În acest sens se susține că prevederile legale criticate contravin principiului constituțional al egalității în drepturi, deoarece creează premisele unei judecăți diferite pentru același tip de spețe, în funcție de specializarea magistraților în acest domeniu specific, respectiv al raporturilor între profesioniști. Se mai susține că în acest mod este restricționat și accesul liber la justiție, prin îngrădirea accesului la instanța specializată, cu atât mai mult cu cât încheierea prin care instanța se declară competentă poate fi atacată numai odată cu hotărârea pronunțată în cauză, în condițiile art. 132 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Se mai susține și încălcarea dreptului la apărare, dat fiind faptul că partea nu își poate formula apărările în fața unor magistrați specializați pe domeniul litigiilor cu profesioniști.

7.Tribunalul Mureș - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că textul de lege criticat nu contravine dispozițiilor constituționale invocate, singurul aspect criticabil fiind neclaritatea acestuia, înlăturate însă ca urmare a interpretării date prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 18 din 17 octombrie 2016, pronunțată asupra unui recurs în interesul legii.

8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

9.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că prevederile legale criticate stabilesc criterii în funcție de care se pot înființa, în cadrul secțiilor civile, completuri specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, obiectul și natura acestora, prezentând o enumerare exemplificativă a patru categorii de litigii. Invocă cele statuate prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 18 din 17 octombrie 2016, pronunțată asupra unui recurs în interesul legii, în legătură cu modalitatea de interpretare și aplicare a textului de lege criticat, precum și jurisprudența Curții Constituționale prin care s-a statuat referitor la modul de organizare și funcționare a instanțelor de judecată, respectiv Decizia nr. 1.034 din 14 septembrie 2010.

10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, republicată, reține următoarele:

11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, potrivit căruia: „(1) Prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea colegiului de conducere al instanței, în raport cu numărul cauzelor, se pot înființa, în cadrul secțiilor civile, complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum:

a)cererile în materie de insolvență, concordat preventiv și mandat ad-hoc;

b)cererile în materia societăților comerciale și a altor societăți, cu sau fără personalitate juridică, precum și în materia registrului comerțului;

c)cererile care privesc restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenței;

d)cererile privind titlurile de valoare și alte instrumente financiare.“ 13. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1), (2) și (3) privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil și art. 24 - Dreptul la apărare.

14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorul acesteia critică soluția legislativă din perspectiva faptului că anumite litigii cu profesioniști pot fi judecate de către completuri specializate din cadrul secțiilor civile ale instanțelor, iar nu de tribunalele specializate în litigii cu profesioniști, provenite din reorganizarea fostelor tribunale comerciale. Se susține că, în acest mod, sunt încălcate principiul constituțional al egalității în drepturi, deoarece se creează premisele unei judecăți diferite pentru același tip de spețe, precum și principiile constituționale ale accesului liber la justiție și dreptului la apărare, prin îngrădirea accesului la instanța specializată, astfel încât partea nu își poate formula apărările în fața unor magistrați specializați pe domeniul litigiilor cu profesioniști.

15.Analizând aceste susțineri, Curtea reține că, în materia dreptului substanțial, Codul civil din 2009 nu mai face distincție între materia civilă și materia comercială, instituind, în art. 3, aplicabilitatea directă a acestuia atât raporturilor dintre profesioniști, cât și raporturilor dintre aceștia și orice alte subiecte de drept civil. Potrivit art. 3 alin. (2) și (3) din Codul civil, sunt considerați profesioniști toți cei care exploatează o întreprindere, respectiv exercită sistematic o activitate organizată, ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ. Așadar, Codul civil nu distinge nici între profesioniști, în funcție de statutul lor juridic, de comercianți sau necomercianți, astfel încât toți aceștia sunt supuși regulilor de drept civil. Prin urmare, categoria profesioniștilor, în sensul Codului civil, include atât profesioniștii - comercianți, întreprinzători, operatori economici [în sensul art. 8 alin. (1) din Legea nr. 71/2011], cât și categoria profesioniștilor - necomercianți, care desfășoară o activitate organizată, fără caracter lucrativ (profesiile liberale sau reglementate, instituții publice sau organizații neguvernamentale, regii autonome, societăți, companii naționale, asociații, fundații, societăți agricole etc).

Nici în plan procedural legiuitorul nu a distins între profesioniști și neprofesioniști, din perspectiva competenței materiale a instanțelor judecătorești. Astfel, prin art. 219 pct. I din Legea nr. 71/2011 a fost abrogat art. 2 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă anterior, care se referea la competență în cauzele comerciale, iar actualul Cod de procedură civilă nu cuprinde reguli derogatorii de competență pentru fostele litigii comerciale și reglementează, în mod general, competența în materia litigiilor cu profesioniști [art. 94 pct. 1 lit. k) sau art. 95 pct. 1 din Codul de procedură civilă].

16.Legea de punere în aplicare a Codului civil nr. 71/2011, prin dispozițiile tranzitorii, a pus în acord această opțiune de drept substanțial a legiuitorului, cu normele de competență existente, până la intrarea în vigoare a Codului de procedură civilă (15 februarie 2013). Astfel, potrivit art. 225 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, secțiile comerciale existente în cadrul tribunalelor și curților de apel se reorganizează în secții civile sau, după caz, vor fi unificate cu secțiile civile existente. Potrivit art. 227 din Legea nr. 71/2011, în ceea ce privește cauzele care, potrivit legii speciale, erau de competența tribunalelor comerciale ori a secțiilor comerciale ale tribunalelor sau curților de apel, după intrarea în vigoare a Codului civil, competența a revenit tribunalelor specializate, respectiv secțiilor civile reorganizate potrivit art. 225 din Legea nr. 71/2011.

17.În ceea ce privește problema stabilirii concrete a competenței materiale, respectiv a instanțelor competente să judece litigiile cu profesioniști, având în vedere faptul că, lato sensu, toate litigiile cu profesioniști sunt litigii civile și ținând cont de lipsa unei norme exprese, procesuale, atributive de competență, prin Decizia nr. 18 din 17 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 6 aprilie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 226 alin. (1) și art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, competența materială procesuală a tribunalelor/secțiilor specializate se determină în funcție de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011. Astfel, în sensul deciziei menționate, calitatea de profesionist a părții nu constituie prin ea însăși un criteriu pentru stabilirea competenței tribunalelor/completurilor specializate, prin urmare, criteriile de determinare a competenței materiale sunt date de natura, obiectul ori valoarea pretenției deduse judecății, iar nu de calitatea de profesionist a uneia dintre părțile raportului juridic.

18.În prezenta cauză, Curtea reține că autorul excepției de neconstituționalitate este nemulțumit de faptul că anumite litigii, de natura celor enumerate exemplificativ în textul de lege criticat, sunt judecate de completuri specializate din cadrul secțiilor civile ale instanțelor, iar nu de fostele tribunale comerciale, reorganizate ca tribunale specializate.

19.Or, având în vedere faptul că, așa cum s-a reținut și anterior, în conformitate cu jurisprudența menționată a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în stabilirea competenței materiale a tribunalelor/completurilor specializate, criteriul determinant este cel al obiectului pricinii, iar nu al calității de profesionist a părților, Curtea reține că, în acord cu dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, legiuitorul a optat, în ceea ce privește judecarea anumitor litigii, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ în textul de lege criticat, de către completuri specializate din cadrul secțiilor civile, iar nu de tribunalele specializate, ținând cont, între alte criterii, potrivit art. 226 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, tocmai de specializarea judecătorilor, precum și de necesitatea valorificării experienței profesionale a acestora. Așadar, contrar susținerilor autoarei excepției, experiența profesională specifică a judecătorilor a constituit un criteriu relevant pentru judecarea acestor categorii de litigii de către completuri specializate din cadrul secțiilor civile, care au fost reorganizate din fostele secții comerciale existente la data intrării în vigoare a Codului civil, potrivit art. 225 din Legea nr. 71/2011. Pentru aceste considerente nu pot fi reținute susținerile autoarei excepției referitoare la încălcarea accesului liber la justiție și dreptului la apărare, din perspectiva îngrădirii accesului la instanța specializată, compusă din magistrați specializați pe domeniul litigiilor cu profesioniști.

20.De asemenea, în analiza opțiunii legiuitorului, în ceea ce privește delimitarea competenței între secțiile specializate/ tribunalele specializate, relevante sunt și dispozițiile art. 228 din Legea nr. 71/2011, potrivit cărora numărul și natura cauzelor, precum și volumul de activitate al instanței au constituit criterii determinante în reorganizarea fostelor tribunale comerciale în tribunale specializate sau, după caz, în completuri specializate, în cadrul secțiilor civile, în condițiile art. 226.

21.În ceea ce privește susținerile referitoare la încălcarea principiului constituțional al egalității în drepturi, dat fiind faptul că textul de lege criticat ar crea premisele judecării cauzei de alți magistrați decât cei specializați pe domeniul litigiilor cu profesioniști, Curtea reține că, potrivit art. 226 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, dintre criteriile determinante, la înființarea completurilor specializate, potrivit alin. (1) al art. 226, textul de lege criticat în cauză, au fost tocmai specializarea judecătorilor, precum și necesitatea valorificării experienței profesionale a acestora, astfel încât susținerile autoarei excepției nu pot fi reținute.

22.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Deka Structuri - S.R.L. din Alba Iulia în Dosarul nr. 1.458/102/2017 al Tribunalului Mureș - Secția civilă și constată că prevederile art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Mureș - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 18 septembrie 2018.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Irina-Loredana Gulie