Decizie nr. 1.566 din 6 decembrie 2011

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Maria Bratu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, precum şi a legii în integralitatea ei, excepţie ridicată de Alexandru Stoiea în Dosarul nr. 1.174/116/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.074D/2011.

La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei, avocatul Sebastian Cudici, membru al Baroului Bucureşti, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Pentru partea Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A., se prezintă avocatul Arthur Iovan, membru al Baroului Bucureşti, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar.

Cauza se află în stare de judecată.

Preşedintele acordă cuvântul apărătorului autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia pentru aceleaşi motive pe care le-a susţinut în faţa instanţei de judecată.

Reprezentantul Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. consideră, în primul rând, că excepţia de neconstituţionalitate ar trebui respinsă ca inadmisibilă, întrucât nu este motivată. Se încalcă astfel prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Pe de altă parte, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând, în esenţă, că Legea nr. 255/2010 a preluat o parte din prevederile Legii nr. 198/2004, asupra căreia Curtea s-a pronunţat prin numeroase decizii şi a statuat constituţionalitatea acesteia.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 septembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 1.174/116/2006, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, precum şi a legii în integralitatea ei.

Excepţia a fost ridicată de Alexandru Stoiea într-un apel formulat în cadrul unui litigiu având ca obiect expropriere.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât, potrivit acestora, "instanţa de judecată învestită cu cenzurarea operaţiunilor de expropriere este oprită să verifice legalitatea şi oportunitatea exproprierii şi se poate pronunţa numai asupra cuantumului despăgubirilor".

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază excepţia ca nefondată, sens în care arată că textele de lege criticate sunt în acord cu dispoziţiile constituţionale ale art. 44, întrucât aceste prevederi de lege reglementează transferul de proprietate, din proprietatea privată în proprietatea publică a statului, după o dreaptă şi prealabilă despăgubire.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră excepţia neîntemeiată, arătând că prevederile art. 22 din Legea nr. 255/2010 au preluat soluţiile legislative reglementate de art. 9 din Legea nr. 198/2004, asupra căreia Curtea s-a pronunţat prin deciziile nr. 910/2009 şi nr. 982/2010, statuând în sensul constituţionalităţii acestui text de lege.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, întrucât acestea asigură cadrul legal privind procedura de expropriere şi stabilire a despăgubirilor, apărarea dreptului de proprietate şi a dreptului de a contesta pe cale judiciară cuantumul despăgubirilor, în acord cu prevederile constituţionale şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, referitoare la privarea de proprietate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 22 din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 20 decembrie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a legii în integralitatea ei.

Articolul 22 din lege are următoarea redactare:

(1)Expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 19 se poate adresa instanţei judecătoreşti competente în termenul general de prescripţie, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancţiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii şi transferului dreptului de proprietate.

(2)Termenul în care moştenitorii expropriatului defunct se pot adresa instanţei judecătoreşti curge de la data acceptării succesiunii.

(3)Acţiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluţionează potrivit dispoziţiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce priveşte stabilirea despăgubirii.

(4)Atât procedura de expropriere, cât şi obiectivele de utilitate publică ce fac obiectul prezentei legi nu pot fi suspendate sau sistate la cererea vreunei persoane care invocă existenţa unor litigii privind posesia ori proprietatea imobilului expropriat.

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată, art. 46 privind dreptul la moştenire şi art. 53 referitor la restrângerea unor drepturi sau a unor libertăţi.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

Legea nr. 255/2010 conţine dispoziţii care asigură cadrul legal unitar pentru simplificarea procedurilor de expropriere pentru cauză de utilitate publică, proceduri care au ca rezultat exproprierea terenurilor aflate în proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice, după o justă şi prealabilă despăgubire, stabilită pe baza raportului de expertiză realizat de un expert evaluator autorizat. De asemenea, prin reglementările cuprinse se realizează cadrul legal privind transferul dreptului de proprietate de la proprietarii afectaţi de realizarea unor obiective de interes naţional, judeţean şi local şi a obiectivelor de importanţă strategică şi securitate naţională, către statul român.

Această lege a preluat, în mare, o serie de reglementări din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local, lege ce a fost abrogată prin art. 35 lit. c) din Legea nr. 255/2010. Astfel, art. 22 din legea criticată a preluat, în esenţă, soluţiile legislative prevăzute la art. 9 alin. (1), (3) şi (5) din Legea nr. 198/2004.

Asupra constituţionalităţii prevederilor art. 9 din Legea nr. 198/2004, pentru motive similare, Curtea s-a pronunţat prin mai multe decizii, ca, de exemplu, Decizia nr. 1.205 din 5 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783 din 23 noiembrie 2010, Decizia nr. 1.147 din 28 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 10 noiembrie 2010, şi Decizia nr. 1.630 din 16 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 26 ianuarie 2011. În aceste decizii, Curtea a statuat că prevederile Legii nr. 198/2004 sunt în acord cu dispoziţiile constituţionale, precum şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că o privare de proprietate trebuie să fie prevăzută de lege, să urmărească o cauză de utilitate publică, să fie conformă normelor de drept intern şi să respecte un raport de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul vizat (Cauza James şi alţii împotriva Marii Britanii, 1986).

Aceste considerente reţinute de Curtea Constituţională în deciziile menţionate sunt valabile şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei acesteia.

În ce priveşte critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 din Legea fundamentală, Curtea constată că prevederile de lege criticate constituie garanţii ale liberului acces la justiţie prin posibilitatea soluţionării pe cale judecătorească a procedurii de expropriere.

Curtea constată, de asemenea, că prevederile de lege criticate nu sunt contrare nici dispoziţiilor constituţionale ale art. 46, potrivit cărora dreptul la moştenire este garantat, aşa cum pretinde autorul excepţiei, deoarece prevederile art. 19 alin. (7) şi (8) din lege dispun ca despăgubirile să fie eliberate numai succesorilor care îşi vor dovedi calitatea cu certificatul de moştenitor sau cu hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă.

În fine, cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, Curtea reţine că prevederile de lege criticate nu consacră niciun caz de restrângere al exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale, restrângere care, astfel cum s-a arătat, nu s-a constatat.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, precum şi a legii în integralitatea ei, excepţie ridicată de Alexandru Stoiea în Dosarul nr. 1.174/116/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 decembrie 2011.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Maria Bratu