Norma nr. 5 din 10 octombrie 2001 (republicată)

Notă *) Republicate în temeiul art. II din Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 7/2001, reprodus la pag. 2-3.

Articolul 1

(1)În conformitate cu prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 32/2000, pentru activitatea de asigurări generale asiguratorii au obligaţia sa constituie şi sa menţină următoarele rezerve tehnice:

a)rezerva de prime;

b)rezerva de daune;

c)rezerva de daune neavizate;

d)rezerva de catastrofa;

e)rezerva pentru riscuri neexpirate;

f)rezerva de egalizare.

(2)Mărimea fiecărui tip de rezerve tehnice constituite şi menţinute de către asiguratori pentru activitatea de asigurări generale nu poate fi mai mica decât mărimea obţinută prin calculul acestor rezerve, potrivit metodologiei stabilite prin prezentele norme.

(3)În calculul rezervelor prevăzute la alin. (1) lit. b) se includ sumele estimate pentru daune şi costurile de lichidare aferente serviciilor prestate în acest scop de către terţe persoane, cum ar fi: cheltuielile cu expertizele tehnice, cheltuielile de judecată şi altele de acest tip, după deducerea părţii ce urmează să fie recuperată de la reasigurator.

(4)Rezervele tehnice vor fi evidentiate contabil, distinct, potrivit tipurilor de rezerve prevăzute la alin. (1).

(5)Valoarea rezervelor tehnice trebuie să permită asiguratorului, în orice moment, să îşi onoreze angajamentele ce rezultă din contractele de asigurare.

(6)În cazul anulării, rezilierii, denunţării sau încetării valabilităţii unui contract de asigurare asiguratorul va efectua şi operaţiunile contabile de eliberare a rezervelor tehnice aferente contractelor respective.

Articolul 2

(1)Rezerva de prime se calculează lunar, prin însumarea cotelor-părţi din primele nete subscrise, aferente perioadelor neexpirate ale contractelor de asigurare, astfel încât diferenţa dintre volumul primelor nete subscrise şi aceasta rezerva sa reflecte primele nete alocate părţii din riscurile expirate la data calculării. Aceasta rezerva se calculează separat pentru fiecare contract, iar suma rezultatelor astfel obţinute reprezintă rezerva de prime totală.

(2)Determinarea mărimii rezervei de prime (R p ) se face utilizându-se relaţia:

R(p) = (x:P p) x P(sn),

în care:

x - numărul de zile corespunzător perioadei neexpirate a contractului;

P(p) - perioada contractului, exprimată în număr de zile;

P(sn) - primele nete subscrise pentru contractul respectiv.

(3)Totuşi rezerva de prime poate fi calculată, cu avizul prealabil al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, şi pe baza metodelor statistice şi, în special, a metodelor proporţionale sau forfetare, atunci când va rezultă aproximativ aceeaşi valoare ca şi în cazul calculelor individuale.

(4)Până la intrarea în vigoare a reglementărilor contabile specifice activităţii de asigurare, la determinarea rezervei de prime se vor lua în considerare primele efectiv încasate.

Articolul 3

(1)Rezerva de daune se creează şi se actualizează lunar, în baza estimarilor pentru avizarile de daune primite de asigurator, astfel încât fondul creat să fie suficient pentru acoperirea plăţii acestor daune.

(2)Rezerva de daune se constituie pentru daunele raportate şi în curs de lichidare şi se calculează pentru fiecare contract de asigurare la care s-a notificat producerea evenimentului asigurat, pornindu-se de la cheltuielile previzibile care vor fi efectuate în viitor pentru lichidarea acestor daune.

(3)În vederea calculării acestei rezerve asiguratorii au obligaţia de a întocmi o evidenta a daunelor raportate.

(4)Elementele care se iau în considerare în calculul rezervei de daune sunt:

–cheltuielile cu constatarea şi evaluarea pagubei, aferente serviciilor prestate de terţe persoane;

–valoarea estimată a despăgubirii cuvenite pentru dăuna avizată;

–costurile de lichidare a daunei, aferente serviciilor prestate de terţe persoane;

–valoarea recuperarilor şi a regreselor.

(5)În cazul pretenţiilor de despăgubiri care fac obiectul unei acţiuni în instanţa, rezerva de daune se va constitui şi se va menţine la nivelul pretenţiilor solicitate în instanţa.

(6)În cazul daunelor refuzate la plata de asiguratori, dacă acestea fac sau devin obiectul unei acţiuni în instanţa, rezerva de daune se va constitui şi se va menţine, până la pronunţarea hotărârii definitive şi irevocabile, la nivelul pretenţiilor solicitate de asigurat în instanţa, completandu-se cu valoarea estimată a cheltuielilor totale de judecată după ce hotărârea instanţei de judecată devine definitivă şi irevocabilă.

(7)Rezerva de daune care trebuie constituită va fi obţinută prin însumarea valorilor calculate pentru fiecare contract.

(8)Asiguratorii au obligaţia întocmirii şi menţinerii unei evidente distincte a daunelor avizate, care să permită Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor sa controleze în orice moment cuantumul şi modalitatea de constituire a rezervei de daune.

Articolul 4

(1)Rezerva de daune neavizate se creează şi se ajusteaza cel puţin la încheierea exerciţiului financiar, dacă reglementările asiguratorului nu prevăd altfel, în baza estimarilor acestuia, a datelor statistice sau a calculelor actuariale pentru daunele intamplate, dar neavizate.

(2)Pentru calcularea rezervei de daune neavizate asiguratorii pot utiliza orice metoda statistica ce va avea la baza fie date din evidentele proprii, fie date statistice publicate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

Articolul 5

(1)Rezerva pentru riscuri neexpirate se calculează pe baza estimarii daunelor ce vor aparea după închiderea exerciţiului financiar, în cazul în care se constată că daunele estimate în viitor depăşesc rezervele de prime constituite pentru un anumit tip de contract de asigurare şi, drept urmare, în perioadele viitoare rezerva de prima calculată în conformitate cu art. 2 alin. (2) nu va fi suficienta pentru acoperirea daunelor ce vor aparea în perioadele următoare.

(2)Determinarea mărimii rezervei pentru riscuri neexpirate (R(m)) se face utilizându-se relaţia:

R(m) = D(est). - R(p),

în care:

D(est). - daunele estimate ca vor aparea în perioadele viitoare;

R(p) - rezerva de prime.

Articolul 6

(1)Rezerva de egalizare se creează în anii cu rezultate tehnice favorabile pentru constituirea surselor de acoperire a daunelor în anii în care rezultatele tehnice vor fi nefavorabile.

(2)Rezerva de egalizare are ca scop dispersia în următorii ani a rezultatelor favorabile obţinute în anul financiar curent.

(3)Rezerva de egalizare se va calcula numai în condiţiile în care rata daunei, aferentă tuturor claselor de asigurări practicate, se situeaza sub 50%. Rata daunei se va calcula conform urmatorului raport:

(DP(nr) + delta RND)

RD = ────────────────────,

(PNS - delta RP)

în care:

RD - rata daunei;

DP nr - daune plătite nete de reasigurare;

delta RND - variatia rezervei nete de daune;

PNS - prime nete subscrise;

delta RP - variatia rezervei de prime.

(4)Rezerva de egalizare nu poate depăşi valoarea calculată prin aplicarea unui procent de 3,5% asupra volumului de prime nete subscrise, în anul pentru care se face calculul.

Articolul 7

(1)Rezerva de catastrofa se creează prin aplicarea lunară a unui procent de minimum 5% asupra volumului de prime brute subscrise, aferente contractelor care acoperă riscuri catastrofale, până când fondul de rezerva atinge cel puţin nivelul reţinerii proprii sau 10% din acumularea raspunderilor asumate prin contractele ce acoperă riscuri catastrofale; aceasta rezerva este destinată acoperirii despăgubirilor aferente daunelor de natura catastrofala.

(2)Pentru urmărirea modului de calcul al acestei rezerve asiguratorii vor tine o evidenta separată a contractelor care acoperă riscuri de catastrofa.

Articolul 8

Calculul rezervei de prime se va efectua în valută în care s-a încasat prima, iar calculul rezervei de daune se va efectua în valută în care urmează să se plătească despăgubirea.

Articolul 9

Nerespectarea prevederilor prezentelor norme se sancţionează în condiţiile şi potrivit prevederilor art. 39 din Legea nr.32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor.

──────────────