Decizie nr. 825 din 3 decembrie 2015

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. (2) lit. e) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Sorin Muntean în Dosarul nr. 2.822/30/2015 al Tribunalului Timiş - Secţia penală, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 895D/2015.

2.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens arată că dispoziţiile art. 215 alin. (2) lit. e) din Codul de procedură penală nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate, de vreme ce măsura controlului judiciar este justificată de desfăşurarea instrucţiei penale şi se dispune pentru a se preveni săvârşirea unor fapte similare de către persoanele care s-au folosit de profesia pe care o aveau atunci când au săvârşit fapte care au atras o astfel de interdicţie. Aşadar, o astfel de constrângere este proporţională în ceea ce priveşte echilibrul dintre interesul public şi cel personal.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4.Prin Încheierea nr. 83/DL din 4 mai 2015, pronunţată în Dosarul nr. 2.822/30/2015, Tribunalul Timiş - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. (2) lit. e) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Sorin Muntean într-o cauză penală având ca obiect soluţionarea cererii de modificare a măsurii controlului judiciar, în sensul înlăturării interdicţiei de a exercita profesia de poliţist.

5.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că dispoziţiile criticate încalcă în mod grav dreptul la muncă.

6.Tribunalul Timiş - Secţia penală, judecătorul de drepturi şi libertăţi, opinează că dispoziţiile criticate nu încalcă dreptul la muncă, acest drept fundamental putând fi restrâns în condiţiile dispoziţiilor constituţionale ale art. 53. În materie penală, interzicerea exercitării acestui drept are un câmp de aplicare limitat, nu poate fi pronunţată de către instanţa de judecată decât în cazul în care, pentru săvârşirea infracţiunii, inculpatul s-a folosit de funcţie sau profesie. Aşadar, această măsură, care este prevăzută în Codul penal ca pedeapsă complementară, ţine să îl îndepărteze un timp pe infractor de mediul folosit la săvârşirea infracţiunii pentru care a fost condamnat.

7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

8.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, având în vedere Decizia nr. 712 din 4 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 15 ianuarie 2015, prin care Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile art. 211-217 din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale.

9.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11.Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 215 alin. (2) lit. e) din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut: "Organul judiciar care a dispus măsura poate impune inculpatului ca, pe timpul controlului judiciar, să respecte una sau mai multe dintre următoarele obligaţii: [...] e) să nu exercite profesia, meseria sau să nu desfăşoare activitatea în exercitarea căreia a săvârşit fapta;".

12.În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă.

13.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 452 din 16 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 601 din 10 august 2015, a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect dispoziţiile art. 215 alin. (2) lit. e) din Codul de procedură penală.

14.Curtea a reţinut, în paragraful 23 al deciziei precitate, faptul că limitarea dreptului la muncă, operată prin dispoziţiile art. 215 alin. (2) lit. e) din Codul de procedură penală, reprezintă o ingerinţă care vizează un drept fundamental, este reglementată prin lege, are ca scop legitim desfăşurarea instrucţiei penale, precum şi împiedicarea săvârşirii de noi infracţiuni prin practicarea profesiei, a meseriei sau prin desfăşurarea activităţii în exercitarea căreia a fost săvârşită fapta, fiind o măsură judiciară aplicabilă în cursul urmăririi penale şi a judecăţii, care se impune, fiind adecvată şi necesară îndeplinirii scopului urmărit. De asemenea, ingerinţa analizată este proporţională cu cauza care a determinat-o, asigurând un just echilibru între interesul public şi cel individual. Pentru aceste motive, Curtea nu a reţinut încălcarea, prin textul criticat, a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Constituţie.

15.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia pronunţată de Curte prin decizia precitată îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

16.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Sorin Muntean în Dosarul nr. 2.822/30/2015 al Tribunalului Timiş - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 215 alin. (2) lit. e) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Timiş - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 3 decembrie 2015.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu